108 matches
-
putea fi decît de partea adevărului. "Pavăza credinței, scrisă de un evreu pe nume Isaac, descoperită în Africa e cu totul superioară relatării lui Zechiel, care este foarte confuză și plină de puerilități. Isaac este metodic și un foarte bun dialectician; niciodată eroarea nu avu poate un mai mare sprijin. El a strîns în o sută de propozițiuni toate greutățile pe care necredincioșii ni le-au așternut în cale de atunci. Aici se văd obiecțiile contra celor două genealogii ale lui
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
decisivi către slujirea statornică a polifoniei vocale medievale și renascentiste. "Joie, douleur, recueillement ou exaltation, la musique et les mots ont de tout temps joué avec ces sentiments". Da, asta se întâmpla chiar și în Evul Mediu, în fața căruia marxiștii, dialecticieni au ba, și-au astupat nu numai urechile, ci și pleoapele ori mintea. Ce poți face însă când un Landini, Leoninus, Perotinus, Hucbald sau Ogier te obligă să le destupi? Un singur lucru, desigur: le asculți, pur și simplu, muzica
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Aristodem ezita susținând că nu își mai amintea exact ordinea în care vorbiseră ceilalți, dar ce reținuse el mai ales, fusese intervenția lui Pausanias, dialectician de forță. Care spusese că Fedru vorbise frumos despre Eros, într-adevăr, însă greșise propunând apologia unui singur Eros, când de fapt erau doi. Și demonstrase pe loc că Eros, nenefiind posibil fără Afrodita, care l-a născut, și fiind
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
nu ai organ pentru ea, sau chiar dacă o simți, te încăpățînezi să-i pui în lumină părțile bune. Cazul autorilor Ecranului global, Gilles Lipovetsky și Jean Serroy, se află undeva la mijloc: percep răul, dar îi micșorează amploarea. Cei doi dialecticieni știu să folosească tehnica oscilării între extreme pentru a zugrăvi laturile benigne și maligne ale televiziunii. Pe scurt, știu să privească aceeași realitate din două unghiuri diferite de vedere, înfățișînd-o cînd în lumini bune, cînd în penumbre sinistre. Adică știu
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu la Basarab Nicolescu e că în pielea lui găsim un hegelian care nu are conștiința apartenenței la clasa dialecticienilor croiți pe tipar triadic sau tetradic. Maeștri din care se revendică sunt Lupașcu, Jung, Pauli, Heisenberg, Gödel, dar niciodată Hegel, deși umbra monstrului se simte peste tot. Terțul inclus, leitmotivul jargonului lui Basarab Nicolescu, este o constantă a gîndirii hegeliene
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai lui, gata să-l facă de rușine. Rămăsese perplex în fața avalanșei de cuvinte absolut noi pentru el, care era totuși un dialectician, deși de broșuri. ...Era - dacă mai trebuia, - încă o dovadă că această vizuină cu derbedei, nu știu cum dracu' dar încă mai rezista ca o fortăreață a burgheziei pe cale de a pieri din istorie... Atunci își adusese aminte de ce-i spusese o dată
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
citat din Stalin: cui îți vorbește de trecut, să-i scoți un ochi". Intelectuali cu greutate, prin ciur și dârmon trecuți și mereu în picioare căzuți. Giganți ai experienței, atleți ai supraviețuirii. Acrobați ai salturilor de la mare înălțime fără plasă, dialecticieni neîntrecuți ai neantului, pe muzica de balalaică, supraviețuitori ai tuturor deluviilor. Cu ei odată să repetăm: "Cui de trecut îți vorbește, scoate-i ochii și-l orbește." Sau poate mai bine: Cine înainte cată, va-nota în ciocolată." Viața toată
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
al imperiului roman... și că dacă Bizanțul ar mai fi durat, - neocupat de turci -, până astăzi, noi, estul Europei, avându-l pe Platon, în timp ce apusul l-ar fi avut pe Aristotel, cu logica lui de fier... noi, Levantul cu Platon, dialecticianul Ideilor, am fi făcut parte azi din Muzeul nemuritor, departe de Italia, depășită...
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
prevederile legale care prevăd înființarea Agenției Naționale de Integritate "aduc o gravă atingere autonomiei Bisericii Ortodoxe Române și celorlalte culte." Interesant punct de vedere! Numai că preafericitul vorbește în dodii. "Autonomie" înseamnă cu totul altceva decât încearcă să ne predice dialecticianul de la patriarhie. "Autonomi", în România, sunt și cine vrei, și cine nu: și judecătorii, și sindicaliștii, și parlamentarii, și Guvernul însuși. Ca să nu mai vorbesc de autonomia universitară și de imunitățile de tot felul ale serviciilor secrete. Dacă toate aceste
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
Te-a și influențat? M.P.: Ar fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de bună pentru el. Oricum, ceva trebuie să fi schimbat el în mine... D.P.: Cartea asta iese din preocupările tale imediate, din proiectul legat de generația
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
contemporan e puțin spus cu... nașterea șmecheriei românești cu ghivent,... e de părere, în această privință că nu arhitectul, ci reparatorul, ba chiar îmbunătățitorul ȘMECHERIEI CU GHIVENT este... este... este cel sărac și cinstit... Șeful Tarafului Național dl Ion Iliescu, dialecticianul, pe de o parte, pe de altă parte... Asta da, șmecherie cu ghivent, ce lunecă pă deștiul ăl mic, ca unsă. * Alternativa română Capra sau Varza, categorii ale vieții. în mod normal, trebuie să alegi doar una singură, coabitarea periclitându
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
sau tăcerea. Orice încercare de a i te împotrivi dă naștere unei reacții de îmbrobodire și mai tenace. Dar cel mai anevoios e să cauți să-l învingi cu mijloacele rațiunii, bătălia fiind pierdută de la început grație astuției de maestru dialectician pe care o posedă. În fine, a șasea trăsătură e că, judecat cu unitățile noastre de măsură, Diavolul e irezistibil. Nu i te poți împotrivi decît cedîndu-i, și apoi vrei din nou să fi ademenit. E momitorul prin excelență, instanța
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Tot Nolla îmi atrăsese atenția asupra faptului că poetul mexican șchiop se purta de obicei cu o politețe desăvîrșită cu toți, numai să nu fi făcut greșeala pe care o făcusem eu. El, care era un anticonformist și un antiburghez!... Dialectician imbatabil, grecul îmi și demontase resortul acelei politeți exagerate și din cale afară de grijulii... Era, după el, după Nolla, o compensație de comportament. Un mod de a se revanșa, de a se răzbuna pe întreaga societate din cauza infirmității sale... De
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
vă trimit un mic roman al lui Petru Dumitriu, pe care l-am editat după ce l-am recuperat din reviste. E excelent! P.S.2: Încă o curiozitate (de eseist, nu de istoric literar): acel „demon ideologic”, deci și șchiop, și dialectician, e Paul Georgescu? Dar, atunci, cine o fi L.B. (de la p. 170, Memorii... Reproduc scrisoarea veche a strălucitului, laboriosului istoric literar din Cluj pentru a reaminti „micul roman”, cum îi spune modest domnia-sa, acel roman adormit și trezit de
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de care sînt stăpîniți
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
formă de umbre. De niște umbre gata făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale, stricat, aprig la câștig, un demon al simțurilor... Al doilea: șchiop, veșnic asudat, excelent dialectician și care ar fi un "demon ideologic" excepțional. Aceste două forțe îl vor lua rând pe rând în primire pe chinuitul autor... care autor, în lipsă de altceva, găsește și el o maximă, are și el o maximă personală, nemaiîntâlnită
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
disensiune. Eventual cu o persoană șubrezită nu numai de atâtea experiențe contrare, de atâtea belele ori contradicții trăite ori rostite, el fiind de fapt un ins cinstit, un simplu cetățean, cum zice în vorbirea sa veșnic dată la rindea străvechiul dialectician Ion Iliescu...
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
ar cuveni să te apropii cu aerul recules al unui purtător de doliu. Metafizica e vie, doar atît că este discretă, și în nici un caz nu mai îmbracă formele de expresie pe care le întîlneam la scolasticii latini sau la dialecticienii germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
le dezlegau cu soluții tot din revistă, spre ciuda colegilor de dispută, care voiau să știe de unde furaseră ideile. Într-o noapte, discutară despre Dumnezeu. Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pătură, încredințați că o astfel de discuție poate fi primejdioasă pe așa vreme. Răspunse câte unul cu idei de manual, înflorite (studiau puțină istorie a filozofiei, abia în clasa ultimă): Dumnezeu este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în sensul dorit, voiau încă un țap ispășitor și se părea că nu-l vor obține. Poate, oare, cineva - întreba Anton Ionescu - să-și cunoască într-atât de bine viața, încât să-și pună ordine în ea? Trebuie să fim dialecticieni și să înțelegem bine lucrurile. Cunoscându-l bine pe Mihai Marinescu ca om, se întreabă dacă i se potrivește formula „înclinație spre pahar“, cum se scrie negru pe alb în referat. Trebuie să ținem cont de toate laturile acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șef al revoluției, deși cu o popularitate mult mai redusă, este Afonso Costa, fostul student al Facultății de Drept din Coimbra care atacase monarhia în ziarul Ultimatum și fusese achitat. Cu totul deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vizavi de suferința pe care Burke o califică drept "autentică"373. Astfel, criticul citează un lung pasaj confesiv al lui Hitler, în încercarea de a dovedi că, dacă "citim printre rânduri", vom observa modalitatea în care "disconfortul" mental creat de "dialecticienii luptei de clasă" (Karl Marx, în speță) l-a împins, pesemne, pe Hitler, într-o poziție pe care "sensibilitatea" sa aparte nu a putut să o articuleze diferit! Astfel, în descrierea sa, extrem de "personalizată", a evreului, Hitler mărturisește că, adesea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de principii”. „Spirit combativ și totuși de un polemism introvertit”, criticul ar fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o retorică flegmatică, el disimulându-și personalitatea în tranșeele acestui dispozitiv din care sunt recrutate deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
analiză propriu-zisă. Ceea ce nu înseamnă că nu există poeți - Ion Gheorghe este exemplul cel mai bun, fiind de altfel pozitivat cu entuziasm și urmărit cu atenție - despre care spune lucruri fundamentale. În critica criticii însă, exceptând unele amabilități fără acoperire, dialecticianul se află pe teritoriul său. Primul volum din seria Jurnal de lectură (I-III, 1978-1988) conține unul din textele cele mai bune ale criticului, o interpretare la romanul Nopțile de Sânziene de Mihail Sadoveanu. În contextul în care mitocritica devenise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
deconstruirea fundamentelor vieții semnelor în societate"421. Diferența abordării acestui subiect față de cele ale teoriilor marxiste rezidă chiar și în modalitatea în care este conceput consumul; Baudrillard se opune împărțirii între specialiști ai producției (economie), ai ideologiei (semne, cultură) și dialecticieni, în dorința alcătuirii unui obiect de studiu care să cuprindă toate determinările, astfel încât caracteristicile culturale să nu mai fie lăsate în umbră. Pentru gânditorul francez, instanța principală a economiei politice nu este nici marfa, nici cultura: "obiectul acestei economii politice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]