194 matches
-
Theorie des Dialekts", Marburg/Lahn, 5-10 sept. 1977, Wiesbaden, 1980, pp. 106-122. V. și textul conferinței "Limba istorică" și "dialect", prezentată de Eugeniu Coșeriu în aula Academiei Române, la 15 octombrie 1992 și publicată de Nicolae Saramandu în rev. Fonetica și dialectologie, XII, 1993, pp. 55-66. 195 V. conferință "Limba istorică" și "dialect", p. 63. 196 Ibidem, p. 66. 197 Cf. Sociolingvistica și globalizare, Editura Oscar Prinț, București, [2001], passim și Introducere în lingvistică generală, ediția a II-a, Editura Pro Universitaria
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1992 și 1996, editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Redactor-șef: Dimitrie Macrea (1952-1958), Iorgu Iordan (1959-1982), Alexandru Graur (1982-1989), Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria literaturii sunt fundamentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
prima de acest fel editată în Transilvania. Conform programului, principalele direcții de cercetare se orientează spre disciplinele lingvistice. Se publică, astfel, numeroase și consistente studii de lingvistică generală, istoria limbii, fonetică și fonologie, gramatică, formarea cuvintelor, lexicologie și lexicografie, onomastică, dialectologie etc. Acestora li se adaugă recenziile și „articolele mărunte” pe marginea problemelor limbii, care, prin erudiție, prin bogăția informației și nu în cele din urmă prin întindere sunt uneori veritabile studii în domeniu. Printre semnatari se numără nume prestigioase ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
la ansamblul de tradiții numit limba română, mai presus de aspectele dialectale, „prin conștiința vorbitorilor că diversele moduri de a vorbi corespund unei tradiții unice, conștiință motivată la rîndul său în special de interînțelegere“ <footnote Eugen Coșeriu, Obiectul și problemele dialectologiei, în Idem, Lingvistica din perspectivă spațială și antropologică, Editura Știința, Chișinău, 1994, p. 96. footnote> . Termenii Moldova, moldov(e)an, moldovenesc aveau acum ca arie de referință provincia istorică în care se cuprindeau și Basarabia și Bucovina, cu derivatele corespunzătoare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
type moldave prin parlers type volague și parlers type moldove; în rest nu ne putem pronunța, chiar cînd Vasile Stati adaugă pe harta lui H. Mihăescu „limba moldovenească“, uitînd să precizeze ce-i aparține. Cel care are cunoștințe minime de dialectologie știe ca graiurile de tip moldovean, din cadrul dialectului dacoromân, nu se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
type moldave prin parlers type volague și parlers type moldove; În rest nu ne putem pronunța, chiar cînd Vasile Stati adaugă pe harta lui H. Mihăescu limba moldovenească, uitînd să precizeze ce-i aparține. Cel care are cunoștințe minime de dialectologie știe ca graiurile de tip moldovean, din cadrul dialectului dacoromân, nu se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce În ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
asupra voinței altuia)56. 54 Ibidem, op.citată, p.33. 55 Ibidem, op.citată, p.42. 56 Al.Roșea și colectivul. „Psihologie generală", „Editura Științifică”, București, 1964, p.283. 38 Știința care studiază cunoașterea practică a limbilor, cercetarea istoriei lor, dialectologia și alte aspecte legate de limbă și limbaj este lingvistica. Această știință are o îndelungă dezvo1tare, și de aceea în acest capitol ne vom opri doar la diferite momente ale istoriei lingvisticii care ni s-au părut mai importante, spre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
1962, manuscrisul inedit al unui Liturghier aromân, însoțit de un studiu filologic amplu și de un glosar al textului, lucrare premiată în același an de Ministerul Învățământului. Printre cele mai valoroase lucrări pe care le-a semnat figurează Compendiu de dialectologie română (nord și sud-dunăreană) (1975), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, precum și Dicționar aromân (macedo-vlah) (1997). C. M. a scris și a publicat literatură beletristică târziu. Cartea sa de poeme, Di nuntru și-di nafoară [De înăuntru și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOCIOLINGVISTICĂ. Studiul relațiilor dintre limbă și societate este obiectul unei secțiuni a lingvisticii, care este denumită sociolingvistică și care întrunește discipline precum etnoligvistica, sociologia limbii, geografia lingvistică și dialectologia. Sociolingvistica s-a dezvoltat după 1960 și tinde să stabilească, acolo unde este posibil, relația dintre variațiile lingvistice și cele sociale, eventual, chiar sub forma relației dintre cauză și efect. Ea însă nu urmărește repercusiunile lingvistice ale aspectelor sociale, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Foundations in Sociolinguistics. An Ethnographic Approach, University of Pennsylvania Press, Philadelphie, 1974. Liliana IONESCU RUXĂNDOIU (n. 1941), profesoară la Universitatea din București, specialistă în pragmatică, istoria limbii române, istoria limbii române literare. Este coautoare la DSL. Alte lucrări: Probleme de dialectologie română, Tipografia Universității, București, 1973; ed. a II-a, 1976; (în colab. cu Chițoran, D.) Sociolingvistica. Orientări actuale, Editura Ddidactică și Pedagogică, București, 1975; (coautor) Dialectologie română (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977; (coautor) Istoria limbii române (curs
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii române, istoria limbii române literare. Este coautoare la DSL. Alte lucrări: Probleme de dialectologie română, Tipografia Universității, București, 1973; ed. a II-a, 1976; (în colab. cu Chițoran, D.) Sociolingvistica. Orientări actuale, Editura Ddidactică și Pedagogică, București, 1975; (coautor) Dialectologie română (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977; (coautor) Istoria limbii române (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978; (în colab. cu Vasiliu, Em.) Limba română în secolele al XII-lea - al XV-lea. Fonetică. Fonologie. Gramatică, Tipografia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de l'Aube, La Tour d'Aigues, 2001; Chroniques du temps sensible, Éditions de l'Aube, La Tour d'Aigues, 2003; Pulsions du temps, Fayard, Paris, 2013. William LABOV (n. 1927), profesor la Universitatea din Pennsylvania, specialist în sociolingvistică și dialectologie, întemeietorul direcției moderne în sociolingvistică, prin subiecte orientate spre investigarea cantitativă a variantelor orale. Unele studii ale sale au contribuit și la ameliorarea metodologiei în analiza de corpus. Lucrări notabile: The Social Stratification of English in New York City Department Stores
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
col. "Mémoire du théâtre", Ed. des Quatre-Vents, Paris, 1994; Les termes clés de l'analyse du théâtre, Seuil, col. "Mémo", Paris, 1996. Emanuel VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968; (în colab. cu Golopenția-Eretescu, Sanda) Sintaxa transformațională a limbii române, Editura Univers, București
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874; ed. București, 1900. Repere bibliografice: George Barițiu, Ioan Maiorescu, T, 1877, 14; V.A. Urechia, Un episod din istoria culturii noastre, CL, 1891,6; Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
1891,6; Vasile Mihăilescu, O încercare de „Junime” a lui Ioan Maiorescu la Craiova, București, 1911; N. Bănescu, V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu, București, 1912; Ion Mușlea, Ioan Maiorescu despre nașterea și copilăria sa, București, 1938; Petru Iroaie, Ioan Maiorescu, întemeietorul dialectologiei române, CL, 1941, 7; N.A. Ursu, Preocupările lingvistice ale lui Ioan Maiorescu, ALIL, t. XII, 1961, 2; Cornea, Originile, 514-515; I. Maiorescu, [Scrisori către G. Barițiu. 1838-1863], în George Bariț și contemporanii săi, I, București, 1973, 203-419; Dicț. lit. 1900
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
sub direcția lui Ovid Densusianu, cu subtitlul „Revista Institutului de Filologie și Folklor”. Având un caracter academic și un nivel științific cu adevărat remarcabil, revista publică rezultatele unor cercetări din diverse ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Limba descântecelor), Tache Papahagi (O problemă de romanitate sud-ilirică, Din epoca de formațiune a limbii române, Cercetări în Munții Apuseni, Creațiunea poetică populară), I.-A. Candrea (Viața păstorească la megleniți, Constatări în domeniul dialectologiei, Texte meglenite), Al. Rosetti (Catehismul Marțian, „Filioque” din Psaltirea Scheiană, Cercetări asupra graiului românilor din Albania), Constantin Brăiloiu (Bocete din Oaș). La rubrica „Însemnări și rectificări” se dezbat chestiuni controversate privind îndeosebi etimologia și semantismul unor cuvinte românești, iar rubricile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
consideră o lume reală, cu o viață și o desfășurare reală, nu este cu totul nouă; este nou foarte bogatul arsenal de teorii medicale și psihologice pe care autoarea îl pune în mișcare, bazată pe o documentare istorică, lingvistică (etimologie, dialectologie etc.) și medicală, și aceasta la fel de întinsă și adesea tulburător de concordantă cu "cazurile" prezentate de scriitor. Este nouă mai ales perspectiva antropologică în care autoarea situează astfel opera unui foarte important scriitor de la sfârșitul sec. al XIX-lea și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
felul de a fi și de a simți al românilor. Demersul lui preliminar scrierii dicționarului este unul care poate inspira orice etnolog, antropolog sau sociolog, el concepând un chestionar cu ajutorul căruia a colectat date despre: "fonetica poporană, [care este] temelia dialectologiei și despre credințele cele intime ale poporului, obiceiele și apucăturile sale, suspinele și bucuriile, tot ce se numește astăzi în lipsă de un alt cuvînt mai nemerit cu vorba engleză, folklore". Scopul lui era acela de a-l cunoaște "pe
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
unei largi deschideri europene, orientare imprimată, desigur, de Iorgu Iordan. De altfel, volumul al III-lea va fi dedicat memoriei lui A. Meillet, W. Meyer-Lübke și H. Tiktin. Cel mai activ colaborator este Iorgu Iordan, care semnează studii de fonetică, dialectologie, onomastică, toponimie, stilistică, recenzii la cărți de lingvistică, românești și străine, curiozități lingvistice, note, polemici etc. În volumul al IV-lea (1938) se tipăresc patru studii despre argoul românesc, semnate de Valentin Gr. Chelaru, C. Armeanu, Gh. Agavriloaie și Iorgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
asupra voinței altuia)56. 54 Ibidem, op.citată, p.33. 55 Ibidem, op.citată, p.42. 56 Al.Roșea și colectivul. „Psihologie generală", „Editura Științifică”, București, 1964, p.283. 38 Știința care studiază cunoașterea practică a limbilor, cercetarea istoriei lor, dialectologia și alte aspecte legate de limbă și limbaj este lingvistica. Această știință are o îndelungă dezvo1tare, și de aceea în acest capitol ne vom opri doar la diferite momente ale istoriei lingvisticii care ni s-au părut mai importante, spre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
1804 A.T.Laurian și J.C. Massimu, Dictionariulu limbei romane, 1871 Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, 1931 BURAGA GH. COSTACHE 1909 1999 Scriitor, arheolog, etnograf Buraga Gh. Costache pasionat cercetător în domeniul arheologiei, folcloristicii, monografiei, etnografiei și dialectologiei, eseist și poet, colecționar, inovator, Costache Buraga este una dintre personalitățile cele mai complexe ale Dăneștiului contemporan. S-a născut la Dănești jud. Vaslui, la 2 martie 1909, ca al doilea copil din cei șase ai lui Gheorghe N. Buraga
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
orale, oarecari reflecții în marginea faptelor cercetate, cugetări cu caracter de generalitate. Autodidacți cu o vocație enciclopedică, ce demonstrează că tradiția Cantemir-Hașdeu rodește încă pe pământul românesc, veritabili cunoscători ai culturii folclorice, cercetători de o viață pe tărâmul arheologiei, etnografiei, dialectologiei, botanicii etc., soții Buraga au dat o carte document, expresia sintetică a originalului muzeu în care și-au transformat casa, după mai multe decenii de efort îndreptat spre adunarea unor mărturii istorice și preistorice referitoare la cultura materială și spirituală
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
județul nostru, despre Moldova și chiar despre țara noastră. Un asemenea neobosit căutător, cercetător se numește Buraga Costache. S-a născut pe 2 martie 1909 în com.Dănești. A fost numit autodidact, pasionat cecetător în domeniul arheologiei, folcloristicii, etnografiei și dialectologiei, eseist și poet, colecționar, inovator. A fost învățător apoi profesor de limba rusă, dar în afara învățământului s-a ocupat cu apicultura, avicultura, sericicultura iar în domeniul mecanicii a realizat cîteva proiecte de inovații și invenții. La școală a predat limba
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tradiții orale, reflecții în marginea faptelor cercetate, cugetări cu caracter de generalitate. Autodidacți, cu o vocație enciclopedică ce demonstrează că tradiția Cantemir-Hașdeu rodește încă pe pământul românesc, veritabili cunoscători ai culturii folclorice, cercetători de-o viață pe tărâmul arheologiei, etnografiei, dialectologiei, botanicii, etc., soții Buraga au dat o carte document, expresie sintetică a originalului muzeu în care și-au transformat casa, după mai multe decenii de neîntrerupt efort îndreptat spre adunarea unor mărturii istorice și preistorice referitoare la cultura materială și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]