253 matches
-
lui Walter A. Koch nu numai că nu rezolvă chestiunea situării textemului în ierarhia nivelurilor limbii - potrivit cercetătorului german, textemul ar putea fi și o unitate lingvistică infra-frastică (o sintagmă, de exemplu), dar și un întreg tipar generativ transfrastic (mărcile dialogale ale reprezentării scenice, de pildă) -, ci, mai mult, încearcă să extindă domeniul de aplicație al termenului și asupra unor coduri semiotice non-verbale, precum muzica sau filmul 7. În schimb, reprezentanții Școlii de la Tel-Aviv trec prea ușor cu vederea peste raportul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sociale. 2. Dezvoltarea simțului critic și a spiritului civic privind conduita proprie și a semenilor. 5. Cultivarea spiritului de dreptate. 7. Formarea în sensul unei etici profesionale corespunzătoare magistrului sau altui apărător al legii. Strategii de instruire Metoda predominantă: Prelegerea dialogală Alte metode și procedee: - explicația; - demonstrația; - studiul de caz; - problematizarea. Alte mijloace utilizate: Conținut: 5.4.1.2. Seminarultc "5.4.1.2. Seminarul" Seminarul este o formă de organizare specifică a activităților didactico-științifice din învățământul superior, desfășurată sub coordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Uniunea Europeană. 6. Să analizeze și să compare cadrul instituțional al prevenirii și combaterii actelor de terorism din România cu cel din alte țări din Uniunea Europeană. - afective: 1. să manifeste interes pentru studierea problematicii terorismului. Strategii didactice Metode de predare - expunerea dialogală - explicația - conversația euristică - comparația Mijloace didactice: tablă, marker, laptop, videoproiector cu ecran pentru prezentare de slide-uri; Codul Penal al României; acte normative din legislația internă și internațională referitoare la prevenirea și combaterea actelor de terorism; suport de curs. Bibliografie: Codul
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Ed. Metropol, București, 2000, p. 21 și mai ales pp. 246-247. Cf. C. Noica, „Cuvânt prevenitor”, în Platon, Opere, V, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 9 sqq. Pentru împărțirea în tradiționalism, deconstructivism (Derrida), neotradiționalism (Nussbaum) și în abordarea dialogal dramatică (Heidegger, Gadamer, A. Bloom și A. Cornea), vezi Mureșan, op.cit,, p. 31 sqq. Cf. Republica, 369c-d. Cf. Aristotel, Politica, III, 5, 1278a 4 etc. Cf. Politica, 331c-d. Cf. Republica, 334a. Cf. A. Cornea, Lămuriri preliminare, în Platon, Opere
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
smerenia e participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o nuntă. Că râsul trebuie să fie cumpătat, e altceva. Toate au a fi cumpătate (cuminți) și nu numai în creștinism, fie măcar și în forma dialogală a cumpătării. De altfel, există și „glume sfinte” (spiritualiter salsa). Trimit, pentru completări, la E.R. Curtius, Literatura Europeană și Evul Mediu Latin, Ed. Univers, București, 1970, pp. 483-496, intervalul care tratează despre „Glumă și gravitate în Literatura Medievală”. Apoi vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin acțiuni organizate și coordonate, prin experiențe de comunicare variate și repetate. 4. Structura interacțiunii verbale Comunicarea în cadrul societății poate lua una din cele două forme posibile: monologul sau dialogul. În unele situații de interacțiune, secvențele monologale alternează cu cele dialogale. Când o persoană produce un mesaj, adresându-se unui public (real sau imaginar) fără a aștepta un răspuns imediat de la acesta, comunicarea ia forma monologului. Monologul se caracterizează prin lipsa alternanței la cuvânt. Monologul autoadresat se numește solilocviu. În structura
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
forma monologului. Monologul se caracterizează prin lipsa alternanței la cuvânt. Monologul autoadresat se numește solilocviu. În structura lui internă, orice monolog are, în esență, caracter dialogic prin două trăsături definitorii: dialogism și plurivocitate. Orice activitate comunicativă este, în esența ei, dialogală, chiar dacă, la nivelul structurii de suprafață, apare ca monolog. Dialogul este o practică socială având ca suport limba: o formă de comunicare între doi sau mai mulți vorbitori (< gr. dia, „prin”, „între” + logos, „vorbire”). Pentru ca un dialog să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
angajeze în procese cognitive care implică în special memoria de scurtă durată; d) participanții la dialog trebuie să aibă un univers comun de discurs (cunoștințe comune despre lume, cunoștințe contextuale comune, experiențe împărtășite, ca bază a schimbului informațional). Eficiența schimbului dialogal este guvernată de următoarele principii: a) participanții la dialog trebuie să adopte un comportament dialogal care să permită schimbul alternativ de replici (să fie flexibili, să-și inhibe replica proprie sau reacțiile afective atât timp cât vorbește interlocutorul, să cedeze cuvântul după
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dialog trebuie să aibă un univers comun de discurs (cunoștințe comune despre lume, cunoștințe contextuale comune, experiențe împărtășite, ca bază a schimbului informațional). Eficiența schimbului dialogal este guvernată de următoarele principii: a) participanții la dialog trebuie să adopte un comportament dialogal care să permită schimbul alternativ de replici (să fie flexibili, să-și inhibe replica proprie sau reacțiile afective atât timp cât vorbește interlocutorul, să cedeze cuvântul după o replică rezonabil de lungă în raport cu scopul curent al conversației); b) participanții la dialog trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
replică rezonabil de lungă în raport cu scopul curent al conversației); b) participanții la dialog trebuie să aibă un comportament cooperant, în sensul că trebuie să aibă contribuții verbale care să satisfacă scopul curent al interacțiunii (să aibă contribuții coerente în contextul dialogal, semnalizate adecvat în planul expresiei; să manifeste preocupare pentru aceeași temă) (Vasilescu, 2005, p. 780). La dialog pot lua parte doi sau mai mulți interlocutori. Schimburile verbale cu mai mult de doi participanți sunt, prin complexitatea lor, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
intervenții verbale/paraverbale/nonverbale minimale, cu funcție fatică, prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spre bunătăți și oprirea spre păcate”. Divanul se închide cu două serii de principii ale stoicismului, și ele traduse din latină. Simetria primelor cărți constă în aceea că fiecare dintre ele e secționată în 85 de paragrafe. În prima carte dialogală, între Înțelept și Lume, se dă câte un titlu („pont”) fiecărei secvențe, titlu sub care își rostește replica polemică fiecare dintre cele două personaje. Aceleași titluri se păstrează în cartea a doua, numai că ele acoperă precepte biblice și fraze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Bătrân, autorul unei serii de descrieri de picturi reale sau imaginare, serie intitulată Imagines. Autorul invocă drept pretext jocurile publice de la Naples, unde este prezent pentru a conferenția despre subiecte culturale. Scopul acestei serii descriptive, care ia forma unei structuri dialogale între autor și fiul gazdei sale este educativ, autorul încercând să-și convingă interlocutorul de valoarea operelor văzute și descrise. Ceea ce distinge descrierea ekphrastică reflexivă din Lumea în două zile - care se construiește sub forma unui dialog - de descrierea laudativă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
proprie și deci în relație de dependență-independență cu ansamblul mai larg din care face parte (textul). Spre deosebire de perioadele simple, macro-propozițiile care intră în compoziția unei secvențe țin de ordonările preformatate de propoziții. Aceste diferite ordonări sînt numite "narative", "argumentative", "explicative", "dialogale" și "descriptive". Scopul cărții mele din 1992 (Les textes: types et prototypes) a fost să dezvolte ipoteza diferitelor ordonări preformatate de secvențe în opoziție cu tipologia textelor. Cele cinci tipuri de bază pe care le-am reținut corespund cu cinci
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de discurs la secvența dialogică Diferențele dintre condițiile enunțiative orale reale și condițiile enunțiative scrise explică distanța mare care există între o conversație orală și un dialog teatral, cinematografic, romanesc sau de bandă desenată. Mimarea conversției orale sfîrșește în forme dialogale scrise pe care nu le-am putea confunda cu oralul autentic. E. Goffman consideră formele artistice teatrale și romanești ca pe o "transmutare a conversației" și vorbește cu destulă justețe despre un "joc spumos în care poziția fiecărui jucător se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Numai asta mi-ar mai trebui! [Eval.-A2] Ai dreptate, s-ar prăpădi cu toții de rîs văzînd-o pe Coșeriță la bal. (Trad. de Teodora Popa, Ed. Pentru Literatură, București, 1968, p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anterior al acestui interlocutor (Mă întrebați de ce sînt așa de frumoasă? De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri?), fie o întrebare pe care locutorul și-o pune sie însuși (mă întreb de ce p?). În ambele cazuri, textul nu este dialogal, ci dialogic. Din punctul de vedere al actului de discurs, analiza lui Bally pare corectă: întrebarea retorică are ca scop să îndeplinească un act de aserțiune: să afirme aici, în mod intensiv, extraordinara frumusețe a lui "eu" și proprietatea ideală
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Margaretă? Q2 = R1 (Trad. Ion Pillat) Versurile 2 și 3 par să reproducă un schimb în discurs direct (ghilimele care încadrează întrebarea și linioara de dialog în inițiala răspunsului, care semnalează schimbarea locutorului). Alternanța lui EU și TU garantează articularea dialogală minimă a celor două intervenții, chiar dacă versul 2 este de fapt o rostire tăcută, atribuită ochilor celei care se pare că se numește Margareta. Actul de "răspuns" ia aici nu forma aserțiunii obișnuite, ci pe cea a unui ordin (act
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca pe adevăratul răspuns la Q1: ceea ce mă-mbată la tine este, ca și la mine, amurgul autumnal... Din cele cinci (proto)tipuri de bază care au fost distinse, am văzut că descrierea prezintă particularități proprii, însă modul de compunere dialogal pare să aibă și el un statut aparte. Putem oare așeza acest mod compozițional pluri-gestionat pe același plan cu modurile mono-gestionate? Așa cum am spus mai sus, trebuie distinse două tipuri de situații și deci două tipuri de practici discursive: una
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
secvențelor descriptive este supusă unor reguli comparabile și aceasta duce, cel mai adesea, la o dialogizare a procedurii descriptive (T67). Insertarea secvenței explicative și argumentative pare mai suplă, comportamentele argumentative și explicative fiind integrate mai ușor în co-construirea unui text dialogal. Pluri-gestionarea conversației are totuși consecințe asupra întinderii în general limitată a secvențelor-replici monologale. În discursurile scrise, în schimb, cele cinci tipuri de bază se află la egalitate chiar dacă, desigur, genurile discursive pot fixa tipul dominant, așa cum vom vedea în capitolul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discursul lui Giscard d'Estaing) și a fragmentului 128 de la Bruyère (amestec de descriere și argumentație). În plus, totul a fost deja dezvoltat în Adam 1992 (în special în ultimul capitol, consacrat modalităților de inserție a secvențelor narative în contextul dialogal al teatrului), Adam 1994 (cap. 9) și Adam și Petitjean 1989. Ne vom mulțumi aici cu analiza unui scurt pasaj dintr-un roman al scriitorului cilian Luis Sepúlveda: T83 [...] [e0] Fratele tău Nushiño îți va spune că [e1] Shuarii nu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la efectul "tipuri de texte" În ciuda acestei eterogenități frecvente, caracteristica globală a unui text rezultă din efectul de dominantă: întregul textual este, în globalitatea sa, și sub formă de rezumat, caracterizabil ca fiind mai curînd narativ, argumentativ, explicativ, descriptiv sau dialogal. Conceptul de "dominantă", pe care-l aplicăm aici la caracterizarea globală a textelor, a fost folosit în lingvistică, în contexte foarte diferite, de către Bally și Jakobson. Acest concept are o mare importanță în Traité de stylistique (§ 163 și 165), unde
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în presă etc.), interviul și teatrul pot fi considerate genuri conversaționale (tip secvențial-cadru dialogal de inserție), iar ghidul turistic ca gen cu dominantă descriptivă (tip secvențial-cadru descriptiv de inserție). Aceste fapte de dominantă secvențială sînt legate de genurile și sub-genurile discursului care fixează relațiile ierarhice mișcătoare și mereu gata să se modifice. A spune
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Capitolul 5. Prototipul secvenței explicative / 149 1. Explicativ, expozitiv și informativ / 149 2. De la discursul explicativ la textul explicativ / 152 3. Prototipul secvenței explicative / 154 4. Probleme de eterogenitate / 161 5. Exerciții de analiză secvențială / 165 Capitolul 6. Prototipul secvenței dialogale / 169 1. De la dialogism la dialog / 169 2. De la conversație la dialog / 172 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal / 178 4. Înscrierea dialogului în povestire / 188 5. Exercițiu de analiză secvențială / 193 Capitolul 7. Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
152 3. Prototipul secvenței explicative / 154 4. Probleme de eterogenitate / 161 5. Exerciții de analiză secvențială / 165 Capitolul 6. Prototipul secvenței dialogale / 169 1. De la dialogism la dialog / 169 2. De la conversație la dialog / 172 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal / 178 4. Înscrierea dialogului în povestire / 188 5. Exercițiu de analiză secvențială / 193 Capitolul 7. Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic / 195 1. Teatrul și narațiunea / 195 1.1. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]