697 matches
-
Ea se întemeiază pe vocația de-a priza poezia dintr-un anume unghi, ca și pe o concepție estetică ce examinează, triază și-și îngăduie a formula ipoteze, a tranșa materia oferită cu un țel meliorist. Fiecărui poet i se dibuie esența personală, ireductibilul mult-puțin care l-ar putea evidenția. Am căutat poeziile personale ale fiecărui autor, declară C. Abăluță, cele în care să se vadă firescul inventat al lui și numai al lui, lucruri văzute, simțite, gîndite numai de el
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
caramelizate, salatele verzi și proaspete sau cheese cakeurile demențiale din oraș. Atâta timp cât am punga mea de pufarin lângă pat sunt fericită. Și nu, nu-mi convine să o împart cu nimeni, nici măcar cu săracul câine care mai tresaltă fericit când dibuiește vreun bob rătăcit pe jos. Înainte (mă refer la anii trecuți) asociam primăvara cu ghioceii, mărțișoarele, lalelele și cutiile de ciocolată pe care le primeam la birou. Acum știu sigur că urmează un alt anotimp. E suficient să mă uit
Miroase a primăvară. Miroase a pufarin [Corola-blog/BlogPost/98306_a_99598]
-
de veșnică dilemă ” eu ce mai gătesc pentru mâine?!”.” valentina nașu: “Cel mai grozav moment al zilei de azi (și de fiecare zi) este atunci când se face zi! Să vă explic-sunt mioapa forțe, așa că, în fiecare dimineață, cu ochii închiși, dibuiesc ochelarii și abia apoi deschid ochii, după ce-i așez ,,călare”! Ce a fost special astăzi? azi am reusit sa dibuiesc ochelarii LUI!!! Așa că, am constatat resemnata că am... dezlipire de rețină! Mi-am scos ochelarii (eram oricum pe întuneric ), gândind
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
de fiecare zi) este atunci când se face zi! Să vă explic-sunt mioapa forțe, așa că, în fiecare dimineață, cu ochii închiși, dibuiesc ochelarii și abia apoi deschid ochii, după ce-i așez ,,călare”! Ce a fost special astăzi? azi am reusit sa dibuiesc ochelarii LUI!!! Așa că, am constatat resemnata că am... dezlipire de rețină! Mi-am scos ochelarii (eram oricum pe întuneric ), gândind să merg la operație. Ce credeti, fără ochelari se luminase un pic... am răsuflat ușurată, felicitându-mă pentru gafă!! Și
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
cât pe roate, iubita și scumpa lui Dacie. Altfel, cum să faci taximetrie cu o rablă? Mai ales în condițiile unei concurențe cu fălci de crocodil. Și cu toate astea, în primele luni de taximetrie s-a lăfăit băiatu’. Îl dibuiseră niște chinezi, apoi niște sirieni, care-i spuneau: --Alo, domnu’,vii matale în locu’... la ora...și aștepți! Aștepta, îi plimba pe unde aveau ei treabă, făcea tot ce pofteau respectivii și, paraii curgeau. Seara, oricât de târziu îl eliberau
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
până noaptea târziu, nu se alesese decât cu votculița, cu planetare obosite, cauciucurile uzate și cu eterna promisiune a coanei Firuța: lasă, băiatu’, că dai tu un tun și ieșim noi în față! Aiurea! Care tun, când concurența l-a dibuit și l-a clămpănit cu fălcile ei puternice? Prin septembrie, când aștepta pe arab să vină de la un depozit, s-a pomenit cu un lungan că-i deschide portiera și se proptește în ea: --Asculă, bă, ăsta micu, de ce ai
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
de somniferele prescrise de medic, dusese la încetarea activității cardiovasculare a pacientului. Dar toate astea aveau să fie aflate mai târziu, după necropsie, eventual. Făptuitorul fusese un infirmier a cărui întreagă familie suferise după închiderea Combinatului. N-avea să fie dibuit niciodată, la ora aceea era deja în drum spre graniță... La aflarea veștii morții sosiei sale neoficiale, Senatorul leșinase. Cu semnele vitale slăbite, fusese dus rapid în patul din salonul comun de la același etaj și ajutat să-și vină în
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
de lungi. Ia paharul. L-apropie încercând o încetinit-aspirare. Efectul i se înscrie printr-un ușor spasm pe figură. Repune laleaua voluptoasă pe luciul barului, lăsându-și nările nemișcate la meritată odihnă. Ca la un pătrar de ceas reia tactica. Dibuiește cupa gingașă ce-o poartă atârnată la gât de-un lănțug. O apucă de tortiță, îmbiindu-i concavitățile cu vinul roșu. Un tremur în braț, o slăbiciune-n priviri se-nalță drept semne grăbite dinspre ceșcuța-i de-argint. Precaut
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
ai! - Florin râdea într-un fel ciudat, și parcă toate acele hohote umpleau camera nu cu veselie, ci cu furie. Măcar, ești sigur că știi pe ce cărări mișună ticăloșii? Sau chiar îți închipui că, este la fel de simplu să-i dibuiești la fel ca atunci când, primeai așa, din zbor, câte un pont și așteptai contrabandiștii exact pe noul traseu pe și-l aleseseră, și uite-așa, te umpleai de... glorie? Pufni disprețuitor. Cred că nu ți-ai imaginat niciodată că pontul
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIBERTATE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi trec mâna ușor prin păr și dibui aripile păsării speriate, fragilă și obosită de zbor, între două lumi prinsă de picior cu o frânghie de vise, să nu scape. Și iată! Doar visul e liber, pasăre risipită între lumi înaintând. (pictură: Elena Oleniuc - Copil și pasăre) Referință
LIBERTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380275_a_381604]
-
căței cu prăzi în gură, nici gând să le accepte. Găsisem la Predoleanu ajutor. V-aduceți și voi aminte de magazinul lui Eftimie Predoleanu de pe Sos. Ștefan cel Mare, cunoscut ca Ferometalul în vremea din urmă, nu?! Ei bine, acolo dibuisem niște forme pentru decuparea gogoșilor întruchipând diverse animăluțe. Am achiziționat un decupaj pentru cap de cățel. Îi făceam chifle subțirele săptămânal, să am în fiecare dimineață cum să-i dau un devorator canin ducând în bot salam, cașcaval, parizer ș.a.
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
cu exuberanță, atunci când este cazul, critică cu precizia unui bisturiu, tot când e cazul, este îngăduitor cu cei foarte tineri, doar dacă potențialul lor artistic este semnificativ vizibil și vorbește cu o ironie cinică despre false valori pe care le dibuiește imediat. Este foarte căutat și curtat de către specialiști de pretutindeni, pentru aceste calități pe care le împărtășește necondiționat și de obicei cu eleganță. De aceea modul cum a abordat subiectul rândurilor de mai jos, oarecum șugubăț dar și abrupt
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul fierberii. Lovesc mereu în pereți imaginari spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre o supapă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
să funcționeze un mecanism compensator al neîmplinirilor socio-politice. Compunem versuri pentru a nu manifesta în piața publică, pentru a nu face grevă, pentru a nu ne deda la acte vandalice ori pur și simplu pentru a nu ne plînge. Dar dibuind atari pricini putem oare cauționa falsul ? Putem scuza impostura textuală? Întrebări retorice... E necesar să privim lucrurile în față, să nu ezităm a le spune pe nume, descurajînd astfel dacă nu comiterea textelor în chestiune, măcar iluzia că ele ar
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
un ceai la regina, asistăm la primele demonstrații de unde, adică Radio. Un inginer rus de origine ne aduce sunete muzicale prin mișcare de mâini și un fel de a pedala pe un sistem de armoniu. Sunetele sunt stranii și când dibuești fără siguranță, se aud urelete și mieunături ca de pisici. Cela Delavrancea și cu mine încercăm de a dibui sunetele însă ne alegem numai cu înfiorătoare disonanțe. La ceai asistă, luând loc lângă regină, soția regentului Sărățeanu, urmașul defunctului regent
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
muzicale prin mișcare de mâini și un fel de a pedala pe un sistem de armoniu. Sunetele sunt stranii și când dibuești fără siguranță, se aud urelete și mieunături ca de pisici. Cela Delavrancea și cu mine încercăm de a dibui sunetele însă ne alegem numai cu înfiorătoare disonanțe. La ceai asistă, luând loc lângă regină, soția regentului Sărățeanu, urmașul defunctului regent Buzdugan. Micul rege Mihai, îmbrăcat într-o impecabilă jachetă de om mare, primește și el alături de mama sa, principesa
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
inevitabil în contul "morții livrești", rămîne un cîștig net. Acela al unui act al sensibilității personale, capabil a îmblînzi necunoscutul, între violența unui nonsens și al unui sens aflat dincolo de pragul comprehensiunii omenești, între tăcere și un limbaj ce-și dibuie intuitiv porți spre sine însuși. În fața abisului produs de marele mister, ne concentrăm în noi înșine, ne mobilizăm identitatea. În cazul de față, identitatea e cea scriitoricească. Dumitru Augustin Doman se prezintă în fața morții cu un aer degajat, mucalit, ostentativ
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
generozitatea, altruismul, devotamentul și afecțiunea pentru prietenii pe care-i prețuia. El a ajutat multă lume. Solicitat, rugat, deschidea o agendă voluminoasă, cât un ceaslov, unde avea un lung pomelnic de adrese și numere de telefon. Cel mai adesea îl dibuia pe omul nimerit care putea să-i rezolve problema, să zicem o internare în spital sau ieșirea dintr-un hățiș birocratic. Cea mai semnificativă pagină în privința marii disponibilități, în cazul de față, subliniat afectivă, este scrisă de Monica Pillat, evocând
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
titlu este, "hiperpatetică și cantitativ enormă", cum o categorisește, din prima frază, autorul ei, expresia unei devoțiuni indescrifrabile. Oricît te-ar chinui indiscreția, pe la jumătate renunți, doborît de alianțele de linii și rotunjimi, trăgînd un cuvînt către altul. Le mai dibuiesc, cu ultime curiozități, pe cele trei din urmă: "splendidă verticalitate etică." Era, în epoca dedicației ('69), treapta de sus a complimentului. Pe cît de lungă și ancorată în timpul ei e dedicația, pe atît de brusc și sunînd distinct a interbelic
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
versuri, onorabile, urmate de surpriza prozelor scurte din Cetatea cu nebuni (2000), și de două romane: La capătul lumii și Memorialul Cetății. În toate, o artă surprinzător de matură a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-o
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
șase colțuri desenată deasupra. În piața largă din fața depoului de locomotive se înnodau și deznodau toate drumurile. Pe lângă cei doi polițiști unul român, altul german din mijlocul pieței, îndrumând circulația, la toate colțurile, ieșirile și intrările, pândeau jandarmii, să-i dibuie și să-i aresteze pe dezertori. În majoritatea cazurilor, polițiștii și jandarmii formau clientela Invalidului. Acum era prea de dimineață. La 6, la schimbarea gărzii, veneau și, cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se așezau câte patru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dostoievski, în romanul Adolescentul, face unele dintre cele mai fine observații care s-au scris vreodată despre acest aparent banal și totuși surprinzător subiect: "Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când râde. Uneori e foarte greu să dibui caracterul unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer și brusc și atunci caracterul lui îți apare limpede ca lumina zilei. Numai un om foarte evoluat, care a ajuns la o mare armonie interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să mai spună nimeni vreo vorbă, se apucară de treabă. Deodată, nu departe de ei, se auzi lătratul ascuțit al unui cîine. Toți se opriră și se uitară îngrijorați unul la altul. Cine putea fi?... Nu cumva le-o fi dibuit planul domnul Nicanor? Hai să ne ascundem după zidul ăsta, propuse Vlad. Se pitiră, fiecare pe unealta lui, după un zid. Lătratul se auzea din ce în ce mai aproape și, în scurt timp, se treziră lîngă ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi deve nit una cu peștele, ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine, el, nasul, dibuise grăuntele unic, aproape imperceptibil între faldurile de aromă sărată și solzi umezi, grăuntele acela inconfundabil, rotund, micronic, de vanilie. — Trebuie. — Nu. — Nu avem de ales... — Îmi pare rău. — Nu trebuie să-ți pară rău pentru că o să urci pe vasul ăsta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]