4,878 matches
-
iată un cuvânt pe care l-am uitat! - bunătate. Marie-Rose Mociornița pare pogorâtă printre noi, într-un moment de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu își revendică marca personală printr-un fel de implicare detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o "uniformizare voluntară", mă tem
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
și cultural și ale ascensiunii unei noi generații de creație, fără istorie pre-decembristă. C. Stănescu admite și el legitimitatea revizuirilor, poziție care este a oricărui critic lucid și obiectiv, dispus să ia act de caracterul inevitabil al schimbărilor de perspectivă, dictate de cursul vremurilor. Ce nu poate accepta, și denunță tot timpul, este "furia revizuirilor cu orice preț" și inflația de justițiari, fenomene care depășesc frontierele literaturii și câteodată și pe acelea ale bunului simț: "în România sporește vertiginos volumul justițiarilor
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
formeze și n-a reușit...Valentina era, sărăcuța de ea... nu ieșea din vorba ei... mi-a povestit odată cineva - Martha se ocupa și cu binefaceri și aduna mai multe persoane să ajute la făcut pachete și ea, sigur, le dicta ce trebuie să facă, și Ghika-Comănești și Valentina: ,,Oui, maman. Oui, maman!", nu îndrăzneau... o ascultau cu o sfințenie nemaipomenită. R.: Este adevărat că rivalele ei cele mai puternice erau Regina Maria, Anna de Noailles și Elena Văcărescu, mai ales
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
tinere �inocente", venite la redacție să-i ia un interviu lui Nicolae Manolescu și care îl rugase pe Alex. Ștefănescu să-i spună cîteva titluri de cărți ale acestuia pentru o scurtă prezentare, colegul nostru amator de farse i-a dictat, și absolventa de Jurnalistică a notat fără să clipească, o bibliografie selectivă... a lui Eugen Simion.) în numărul din 3-9 iulie, Iolanda Malamen dialoghează cu Răzvan Petrescu, autorul relativ recentei antologii de proză scurtă, Mici schimbări de atitudine (Ed. Allfa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1985, carte în care se și publică vreo cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion,București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irene Lukas, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu o rigoare nemțească și ea, într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
autor: "Cu mâinile împreunate a încleștare Aurelian Titu Dumitrescu tace și scrie exegetic". Întrebarea care ne frământă este cum scrie poetul, fizic vorbind, ținându-și "mâinile împreunate"? Nu e dificil la culme, nu e chiar imposibil? Dar poate că a dictat? Ipoteză exclusă, din moment ce tace, "tace și scrie exegetic". Atunci? Atunci ne rămâne enigma. Aniversări O analiză atentă (și simpatetică) a romanelor lui Gabriel Chifu întreprinde în Luceaf|rul din 5 mai Dan Cristea, subliniind afinitățile acestora cu postmodernismul literar ("ficțiuni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
unor cetățeni care, ce-i drept, n-au fost în ultimele secole chiar cei mai viteji din Europa. Am căpătat certitudinea, atunci, că "America profundă" va respinge șantajul, neadmițând ca o bandă de fanatici și țările care-i susțin să dicteze asupra celei mai mari democrații din lume. E adevărat, există în momentul acesta o serie de probleme reale legate de așa-numitul "Patriot Act". Nu e cel mai plăcut lucru să fii amprentat la graniță ori să ți se poată
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
de Rusia etc. Făcând asta, riscam ceva, nu mare lucru, totuși ceva riscam și acest (mic) pericol ne dădea o agreabilă satisfacție morală. într-o bună zi, mi-a venit în cap o idee groaznică: dar dacă aceste revolte erau dictate nu de o libertate interioară, de curaj, ci de dorința de a plăcea celuilalt tribunal care, în umbră, își pregătea deja jurații?
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
prin oficinele sale externe și spațiul cultural francez, în strânsă relație cu concepția sa mai largă despre ecuația literar-social, gândire liberă și structuri economice, libertate interioară și constrângeri venite din afară, dinspre doctrinele care, prin natura lor, sunt tentate să dicteze asupra comportamentului individual, subordonând până la anulare orice tendință "irațională", de eliberare din tiparele doctrinare. În ce-l privește pe confratele său român, acesta pornea către bastionul marii revoluții proletare de pe un teren modelat politic și ideologic. Cum am notat deja
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
citite în biserică, pregătite pentru împărțit... Dar până la urmă răzbesc și se fac toate după rânduială, ca prin minune, dar cu ce preț, cu ce zdrobire a oaselor și cu ce stingere interioară, toate intrând în prețul ofrandelor și îndatoririlor, dictate din vechime de bunul obicei, pe care din mers l-am aflat și tot din mers l-am împlinit și plătit până la centimă... Simt că nu mai e loc destul pe pagină pentru întâmplarea frumoasă ce mi-a fost dat
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
intenționat, în dauna adevărului. Este știut că Ciucurencu era foarte sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare celor declarate mie de Șerban Țuculescu, fratele său Ion i-ar fi dictat în ultimul an al vieții și mai ales pe patul de suferință, un șir de texte dezvoltate, soldate printr-un număr de manuscrise aflate în posesia sa. Cum însă - din 1962 și până astăzi - nu am avut niciodată dovezi că
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
au început să circule multe legende pe care timpul le-a dezmințit, reducându-el la simple presupuneri, lipsite de temei, sau pure invenții imaginare ale unor persoane care au încercat să-și dea importanță. Cert este însă că pictorul i-a dictat fratelui său mai vârstnic un sumar de intenții, în dorința întocmirii unui repertoriu de subiecte care să-i fi servit ca "aide memoire". Acest sumar a constituit baza a ceea ce Șerban a binevoit să-mi comunice. Titlurile respective sună: "Despre
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
care le-am întreprins nu rezultă că ar fi existat un Fond }uculescu la Biblioteca Academiei Române sau la vreo altă instituție culturală. Șerban Țuculescu mi-a comunicat și o listă de subiecte pe care }uculescu nu a apucat să le dicteze, indicându-i însă ce urmau să conțină. Cuprinsul lor se referă la "Anii de universitate", "Viața cu Mery" (soția sa - nota mea, G.R.B.), "Campania din Rusia" "Campania din Vest", "Natura în arta modernă", "Picasso", "Eustațiu Stoenescu". De un interes deosebit
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Constantin Țoiu Ce este, iarăși, sublim, e că acesată Creație, care ar fi fost dictată de către Divinitate, aparține de fapt Omului, și că tocmai el, făcut din lut și din foc stelar, este autorul anonim, în felul în care umilii grămatici medievali, de odinioară, trudind cu zecile de ani la redactarea unei cronici, în cele
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce s-a numit new historicism, opunînd ideologia dorită de un scriitor celei pe care i-au dictat-o tendințele vremii, sau fondul operei formei în care ni se oferă. Eseurile lui sînt, într-un fel, crochiuri de psihologie abisală, ce refac traiectoria unor nedomolite pasiuni, ascunse de multe ori sub aparența "seninătății imperturbabile." Un Lovinescu "necanonic", nehotărîtul
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
a lui Ciprian - Filo - îl proiectează direct într-o proză de-a lui Cosmin. E Alin Dicu (nebunul iluminat) bântuind, alcoolizat, străzile și povestind cui vrea să asculte saga familiei sale. Un joc de tarot, o potriveală în cărți care dictează, într-o istorioară numai bună de revista Povestea Mea, viața unei femei și a fiului ei. Care suferă de complexul paternal - al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1985, carte în care se și publică vreo cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion,București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu o rigoare nemțească și ea, într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
ce i-o manifestă lui Andreescu. Artist înainte de toate - la care factorul contemplativ joacă în repetate rânduri un rol de frunte - îl vedem că în fața modelului din natură apelează mai puțin la știință cât optează pentru intuiție, pentru ceea ce îi dictează percepțiile sensibile; uneori acestea îl trădează pentru că nu sunt controlate cu o rigoare științifică. De aceea ne-am ciocnit adesea pe terenul expertizei, domeniu care nu se poate dispensa de aportul științei, deși operează în egală măsură cu cel al
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
să reacționeze cu fermitate. Chiar acceptăm cu asemenea ușurință să ne domine imbecilii? Chiar ne lăsăm călcați în picioare de orice politruc convertit urcat în amvonul iluminătorilor nației? Chiar putem înghiți gălușca celor nouăzeci de televizoare din județ care ne dictează ce vrem să vedem la televiziunea publică? Chiar ne-am prostit în halul ăsta? L-am întrebat, zilele trecute, pe-un realizator de emisiune cu rating bun de la o televiziunea publică locală dacă punctajul impresionant a adus ceva canalului la
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
și mai prospere din București", nota Ullysse de Marsillac pe la 1872.8 Ion Ghica Vorbind despre }ara Românească "din vremea lui Caragea" (1812-1818), Ion Ghica era convins că spiritul marțial al epocii și frisonul vitejesc al fiilor de boieri erau dictate de evenimentele militare care aveau loc în spațiul românesc și împrejurul lui, în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ghica uita, însă, să amintească tocmai de războiul franco-rus care a marcat profund der zeitgeist. "Tulburările de pe-mprejurul țării, precum
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
lui Nietzsche locuiește de-o viață în satul Belint", anunță criticul timișorean, deși Cronicarului i s-ar fi părut mai important, iar cititorilor anchetei le-ar fi fost mai de folos numele respectivului traducător și nu datele topografice. "Nu Centrul dictează, ci un șir de centre își afirmă originalitatea, energia, eficacitatea." Dar a contestat vreodată cineva aportul provinciei în istoria noastră culturală? "Centrul își păstrează obișnuințele din epoca lui Ceaușescu." Dar care ar fi acelea? În ceea ce privește "embargoul" revistelor culturale centrale insinuat
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a unui circumspect. Filonul rural al naturii poetului îi dictează configurarea unui spațiu închis, al unei ficțiuni delimitate, inhibante, proiecție sempiternă a mediului ancestral. La antipodul revărsării mapamondice, naționale sau numai metropolitane, acest liric îndărătnic, puțin comunicativ se înfășoară, precum viermele de mătase protejat de coconul său, în evocarea satului
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]