624 matches
-
ontologice, delimitate axiologic, sinele extramundan fiind o conștiință-martor valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de potențialități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe poet ca o portavoce. Impulsul pentru fructificare, constituit de energia descărcată de revelația apărută pe fondul predispoziției, al deschiderii conștiinței poetului către sensuri poetico-metafizice ideale. Fructificarea formală, care are loc în matricea înzestrării poetului cu capacitatea de a întruchipa dicteul în cuvânt, marmură, culori sau muzică. În ce privește primum movens, stimulul care pune în acțiune această fenomenologie, el poate fi o idee, un cuvânt, o stare sufletească, o imagine din natură, sau iruperea are loc cu totul insolit, incontrolabil. Experiențele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideală, așa cum ea ar fi trebuit să se nască. Din acest motiv, veritabila creație este acea operă de artă, care, prin noutatea, originalitatea ei, poate intra în fluxul continuum-ului universal, îmbogățind lumea cu noi hipostaze, cu superioare înțelesuri. Inspirația, dicteul constituie o anticipație a unei alte lumi posibile. Natura creează omul ales geniul care devine intermediarul ei neocreator. Astfel, prin mijlocirea geniului, Primordialitatea rostește al doilea cuvânt al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă a lumii. Natura naturans își privește în conștiință valorizantă propria natura naturata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
componente ale vieții și naturii, la eliberarea în inefabil; tensiunea transtanatos în dublu curent și anume, de la viață la moarte în Mortua est !, Melancolie, Strigoii, și de la moarte spre viață în Mai am un singur dor; de la originea divină a dicteului poetic: Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și auzirăm șoapta misterului divin", la sentimentul teleologiei dincolo de lumea umană a poeziei și a zborului inimii pentru a o înțelege: "Da. La voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi, inimi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu. Reușitele superlative survin spontan, prin ceea ce s-a numit dicteu, un proces abisal fulgurant, de o siguranță infailibilă, al cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită de un simbol sintetizant perla concentrat de lumină și spiritualitate. "Armonia sferelor" respiră în muzica lui Bach, armonia sufletească cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar fi de asemenea poet și dezlegător de enigme ?... Să nu mai voiesc, și să nu mai institui valori, și să nu mai creez ! O, această mare sminteală să rămână departe de mine !" Și referindu-se la clipa sacră a dicteului, a revelației care vine dintr-odată, "fulgeră și se impune", Nietzsche scrie în poezia Pinul și fulgerul: Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sui fără hotare,/ Pân'ce-n veșnica iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." Există și o justiție a unicității în poezie. Poemul este un act unic al unei sensibilități metafizice unice surprinsă într-un moment al grației unic de un dicteu unic, exprimând o deschidere ontopoetică unică. Și fiind o experiență solitară, absolut singulară, ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
perfectă concordanță cu postmodernista demolare a tuturor valorilor, a raționalității, a ordinei, a armoniei, a spusului simplu, profund și sublim. * Nu există hazard, ci numai imposibilitatea de a prevedea și discerne cauzalitatea apariției unui fenomen, factorii și mecanismul produceri sale. Dicteul care se află la originea marii poezii, a marii arte nu este opera hazardului, ci are o perfectă logică, dar care acționează în mod incontrolabil de către rațiunea noastră, este un fulger la care participă o gestație neuronică sau/și transneuronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scenă, pe o dramaturgie semnată de Rui Catalao, o fermecătoare piesă suprarealistă, cu un titlu adecvat, Iluzionistele. Cu libertate deplină sunt alăturate stări, mișcări, sunete, frânturi de frază care nu se pot întalni decât după logica suprarealistă a visului, sub dicteul gândului din acel moment, fără nici un control al rațiunii. Din fuziunea visului cu fărâme de realitate se naște, ca în orice lucrare suprarealistă, miraculosul, care în cazul Iluzionistelor, are ca notă proprie o marcată delicatețe, care este de fapt caracteristică
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
în conversațiile de peste zi, replici de demult revenite surprinzător în minte prin inexplicabile capricii ale memoriei. Nu toate tabletele din componența volumului pot fi însă încadrate în această categorie. Există și texte perfect raționale, inclusiv polemice, precum cel intitulat Bietul dicteu automat, în care prozatorul ia atitudine împotriva criticilor care trag concluzii după citirea cu superficialitate (în cel mai fericit caz) a cărților despre care scriu. Criticii care procedează în acest fel aduc mari deservicii literaturii. Potrivit autorului ei demisionează de la
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
teritoriul prozei de analiză. Or, nimic nu îi este mai străin acestui autor proteic decât operațiuni ale minții precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
necesități interioare similare: aceea de a strânge în chingi realitatea și visul, eliminând materiile excedentare și obținând esența. În mai multe rânduri, Dimov s-a revendicat (ca și colegul său de grupare literară Dumitru Tepeneag) de la principiile picturii suprarealiste, întrucât dicteul automat al poeților surrealiști ar fi distrus coerența și puritatea criteriului pe care miza: "criteriul legislativ al visului". Din această perspectivă, a operei, scriitorul aderă mai curând la o lume a Tatălui, "guvernată de logos, de sens și de lege
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de redresare vizionară și anume relaxează suprarealismul pentru a-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur, care însă acordă o coerență sensibilă stihurilor
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă, poezia în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii, în chipul în care Valery socotea că inteligența, "stare trează, produce misterios și visează iar somnul
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
preluat mare parte din terminologie și din concepție. Astfel, geneza poeziei stă sub semnul unui început, auroral și enigmatic, numit inspirație, întrucât nimeni nu-i poate detecta originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se menține la înălțimea dicteului inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este să le înlănțuie de o manieră credibilă și continuă, astfel încât artificiul să nu se observe. Lui Valéry îi repugnă să vadă în poet un
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele pe fir. Sau ca boabele pe abac. Se obține astfel un dicteu papagalicesc, săvîrșit de un pilot automat care este suficient de deștept ca să poată folosi expresiile lui Heidegger, dar și suficient de mărginit ca să nu le poată adînci cu propria minte. Un astfel de jargon, însușit pe dinafară și etalat ca
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
opera lui Camil Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de oprit, e vehiculul cu care se pleacă din poezie (nu-i mai urmează, în ordinea timpului, decît cîteva poeme postume). Se pleacă pe (aproape) proză, sacadată și biografică, un dicteu care să concureze, prin necizelare spontană, printr-o anume brutalitate, poezia. "Dacă totuși vrei să spui ceva, învață să urli". După ce te-ai plictisit să aplauzi, e lucrul cel mai sănătos și onest.
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
pentru a se recompune în planul artei. Prin această permanentă întoarcere la sine, poezia Marianei Codruț seamănă, dincolo de diferențele stilistice evidente, cu poezia și proza Norăi Iuga. Ca și acolo, dar fără problematizarea, tensiunea emoțională și organizarea materiei după principiul dicteului automat, este vorba despre combustiile unui suflet pus în fața spectacolului vieții și a fascinantelor povești din lumea literaturii. În amețitorul ritm al vieții cotidiene, scindat între lumea reală și lumea fictivă, poeta este incapabilă să își găsească eul intim. Scopul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri, vise trăiri, obsesii, speranțe, neliniști culturale și existențiale. La fel ca în celebra plimbare a lui Leopold Bloom, cele două planuri se derulează în paralel. De cele mai multe ori, un element exterior modifică radical direcția gândurilor
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]