126 matches
-
Apogeul răului Falsul profet Tiranul eshatologic Beliar Monștrii Atacul final al păgânilor Nero rediuiuus 2 Tes. x x x x 1 și 2 In x x x Mc. 13 Apoc. Petru x x Apoc. In x x x x x Didahia 16/Iustin x x x Pseudo‑Barnaba 4 x x Urc . Is. x x x x x Capitolul II Irineu al Lyonului: Incipit uita Antichristi Introducere Irineu (cca 130‑200) propune prima versiune completă, autonomă, a mitului Anticristului. Putem afirma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Marcu PAGEREF Toc125451224 \h 39 HYPERLINK \l " Toc125451225" Epistola 2 Tesaloniceni PAGEREF Toc125451225 \h 42 HYPERLINK \l " Toc125451226" Epistola întâi a lui Ioan PAGEREF Toc125451226 \h 48 HYPERLINK \l " Toc125451227" Apocalipsa lui Ioan PAGEREF Toc125451227 \h 52 HYPERLINK \l " Toc125451233" Didahia PAGEREF Toc125451233 \h 68 HYPERLINK \l " Toc125451234" Epistola lui Barnaba PAGEREF Toc125451234 \h 71 HYPERLINK \l " Toc125451235" Urcarea la cer a lui Isaia PAGEREF Toc125451235 \h 72 HYPERLINK \l " Toc125451236" Apocalipsa lui Petru PAGEREF Toc125451236 \h 77 HYPERLINK \l " Toc125451237
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
introductivă de Fr. Louvel, o.p.; J.‑P. Audet, La Didachè. Instructions des apôtres, Paris, 1958; S. Giet, L’énigme de la Didachè, Paris, 1970; Kurt Niederwimmer, The Didachè, Minneapolis, 1998. L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 171‑184. * Pentru toate citatele din Didahia am preluat trad. pr. Dumitru Fecioru, din vol. Scrierile Părinților Apostolici, EIBMBOR, București, 1995 (n.tr.). . Despre profeți și profetism în creștinismul primar, cf. A. Lemaire, Les Ministères aux origines de l’Église, Paris, 1971; de asemenea, sinteza admirabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai aspru cântărite decât păcatele comise în sfera strict privată. Datorită dimensiunii publice de care se bucură episcopii ortodocși în România - prin statutul obiectiv, dar și prin forța împrejurărilor personale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus, că lunga tăcere așternută după Revoluție n-a fost de bun augur. În absența acestei spovedanii publice, cerută de Didahia apostolilor (4, 14), am acceptat șantajul politic. O dosariadă subterană a întârziat curățirea Bisericii noastre. Corupția morală și financiară au înflorit. Minciuna a persistat. În ceasul al unsprezecelea suntem, poate, datori cu un munte de tăcere și un veac de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păstrate din acea vreme ne ajută să înțelegem acest lucru mai bine. 2.1.1 Scrieri importante despre penitența creștină Primul document în care se afirmă conștiința comunității ecleziale de a fi chemată să participe la sfințenia lui Dumnezeu este Didahia. Mărturisirea păcatului, ca act penitențial, exista deja în acea perioadă, chiar cu o perspectivă dialogică. Referitor la aceasta, se afirmă că este necesar ca păcatele să fie mărturisite în mijlocul adunării, astfel: „în ziua Domnului, reunindu-vă, frângeți pâinea și mulțumiți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a păcatului capital al lenei. Vom reda câteva texte patristice în legătură cu acest fapt, șirul textelor putând continua. În scrierile patristice această problemă legată de destinatarii milosteniei creștinești este puțin nuanțată. Invocăm mai întâi un text din Învățătura celor doisprezece Apostoli (Didahia): Să asude milostenia în mâinile tale, până cunoști pe cel căruia dai<footnote Învățătură a celor doisprezece Apostoli, cap. I, 3, traducere, note și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, Editura I.B.M.B.O.R., 1995
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ducă lipsă, fiindcă cei care dețineau pământuri sau case, le vindeau și aduceau prețul celor vândute și îl depuneau la picioarele Apostolilor, și i se împărțea fiecăruia după trebuințele sale (cf. Fap 4,32-35). Este important ceea ce se citește în Didahia, cap. 2: „În ceea ce-i privește pe Apostoli și pe profeți, conform învățăturii Evangheliei, așa veți face. Fiecare apostol care vine la voi să fie primit asemenea Domnului. Nu va sta la voi mai mult de o singură zi; dacă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de mulți. De ce ne mirăm că o așa de mare devoțiune asiduă față de pâinea vieții ar fi produs atâta vitalitate și că sacramentul iubirii ar fi creat minunile unității? Scena s-ar putea reconstitui urmând descrierea sugestivă lăsată nouă de Didahia (ne folosim aici de Holzner): „După agapă, cei care nu erau încă botezați se îndepărtau, în timp ce ceilalți se îndreptau pentru celebrarea banchetului euharistic în sala de la etaj, rezervată în casele orientale recepțiilor solemne, totdeauna înaltă și aerisită și dotată cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și-l schimbau între dânșii; la fel făceau și femeile. În timp ce se lăsau în tabernacol Sfânta Împărtășanie pentru eventualii bolnavi, se exprima bucuria printr-un imn de mulțumire, de la care și-a luat numele întreaga ceremonie (Euharistia); imn care, potrivit 'Didahiei', se termina printr-un strigăt ce invoca reîntoarcerea Domnului: „Amintește-ți, o Doamne, de Biserica Ta, mântuiește-o de orice rău, desăvârșește-o în iubirea Ta; adună-o, sfințește-o, din cele patru zări ale împărăției Tale pe care ai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Domnului, Capul său: Pentru că este o singură pâine, iar noi cei mulți, cei care ne împărtășim din aceeași unică pâine, formăm un singur trup» (1Cor 10,17), a spus Sfântul Ap. Paul. Și erau atât de convinși acest lucru, încât Didahia atrăgea atenția: „Așadar, oricine ar fi în dezbinare cu aproapele său, să nu se prezinte decât după ce s-a împăcat cu el, ca să nu fie profanată oferta voastră“. Era o reamintire a poruncii Domnului care a spus că, atunci când venim
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
suficient pentru a ne pune În gardă; În al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
prin oameni, mentalități, lucruri. Pentru mine, cei 14 ani au fost „ani defuncți”), de eroziune, sterili, dar nu numai din motive generale, politice. Judecîndu-mă singur, trecînd în revistă fragmentele, mi-am descoperit destule vinovății. „Mare lucru este sufletul!” (Ilie Miniat, Didahii și Predici) „Fiecare cu sufletul lui.” (Octavian Goga, Jurnal, 11 aprilie 1931) *Voi explica altă dată pornirea (veche) de a face „însemnări zilnice”. Pe acestea le încep azi, joi 3 ianuarie 1975, la redacție, cu lume în birourile alăturate, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate fi evaluată drept ,,mama limbii celor latinești”. Sursa sa de inspirație o identifica întotdeauna în folclorul românesc, din care își formula argumente în cărțile sale adresate părinților și preoților în vederea îndrumării și educării copiilor. Tipărește în acest scop lucrările Didahiile și Provedaniile, în care își exprima convingerile pedagogice sub forma pildelor și proverbelor populare. Continuatori și susținători ai ideilor sale au fost și alți reprezentanți ai Școlii Ardelene, precum Ion Budai-Deleanu, Vasile Aaron, Ion Molnar Piuariu, toți acești cărturari români
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
realizabilă grație voinței lucrătoare a omului și a Logosului divin. Autorii patristici dispun de o minte sfințită, de o rațiune dreaptă, de o libertate nesfârșită de inițiative și de acțiuni și de o suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama>> Sfinți il al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Ambr cu care pot schimba fața pământului instaurând aici împărăția cerurilor 48. Literatura patristică elogiază și prețuiește pe o întinsă gamă
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lumii de Miron Costin și Psaltirea... lui Dosoftei), 10 de proză, adică un roman (Istoria ieroglifică), un titlu asimilabil prozei scurte (O samă de cuvinte de Ion Neculce) și 8 titluri din categoria non-fictivului (letopisețe, cronici, eseuri, învățături, predici - ca Didahiile lui Antim Ivireanul, Divanul lui D. Cantemir, Învățăturile lui Neagoe). Și aici ar fi destule de adăugat, dar riscăm să încălcăm flagrant criteriul estetic aplicat atât de sever. Secolul al XIX-lea oferă o altă imagine. Dintr-un total de
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
lui Isus diverse invective, socotindu-l mag și vrăjitor și istorisind o versiune fantezistă a vieții sale, diferită de cea din tradiția creștină. În ceea ce-i privește pe autorii creștini, care Îi disting pe creștini de iudei, se poate aminti Didahia, Epistola lui Clement și cea a lui Ignațiu din Antiohia. Acesta prezintă creștinismul ca deosebit de iudaism, afirmând: „Nu creștinismul este cel care a crezut În iudaism, ci iudaismul este cel care a crezut În creștinism” (Epistola către Magnesieni 10, 3
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
automat astfel de probleme de tipologizare. Mai ales că fiecare dintre opuri își reclamă o doză de autonomie bibliografică, iar eventualele - să le zicem așa - "bisericuțe" folosesc implicite criterii de popularitate. Putem grupa memorialistica de carceră din Jurnalul fericirii alături de didahiile erudite din Dăruind vei dobândi și de ludicul intransigent din În genul tinerilor doar pentru că în primii ani postrevoluționari ele atinseseră, independent sau prin contaminare, statutul onorant de cărți-cult. Și, implicit, de cărți extrem de bine vândute. Pe celălalt versant, pe lângă
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela 45, București, 2002. Epistole, didahii, ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară - nici disciplină teologică în sens dogmatic, nici istorie bisericească, adică referitoare la instituția eclesiastică. Preocuparea lor privește exclusiv textele din cele aproximativ trei secole, de la
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
ai Cuvântului lui Dumnezeu, precum și foarte buni cunoscători ai cuvintelor Scripturii, așa cum reiese din scrierile lor care sunt încoronate cu texte din Scriptură, pe care le-au explicat, ori le-au folosit pentru a-și argumenta spusele lor. Astfel, în Didahia celor doisprezece Apostoli, pentru a merge pe calea vieții trebuie să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu strici băieți, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu vrăjești, să nu faci otrăvuri, să nu ucizi copil în
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
stilul biblic ține de ceea ce, în clasificarea antică, se numea "sermo humilis", iar pe de altă parte, limba română literară se afla, spre finele veacului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, abia în zorii evoluției sale, Didahiile vădesc o certă creativitate verbală, raportabilă în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Dată fiind autentica patină expresivă a limbajului, sîntem ispitiți să apropiem această realitate discursivă de principiul inefabilului. Creator de mesaj ce necesită o anumită complexitate structurală, Antim are intuiția imposibilității punerii în act lingvistic a universului de semnificații. Întîlnim în didahii și sugestive definiții lirice ale unor diverse realități spirituale: "Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru care niciodată n-au oamenii odihnă, nici liniște". Prin valorificarea resurselor expresive latente ale cuvintelor, definiția lirică se plasează în privilegiata
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
a omului. Este adoptat, în mod previzibil, mentalul "schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie pozitivă a moralității, are o evoluție ascensională, purificatoare. Cu toate că sînt rare, distingem în didahii și veritabile imagini poetice autonome, a căror gratuitate estetică nu mai trebuie demonstrată. Iată bunăoară: "...apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]