181 matches
-
mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii scriitorului în teatru ("avem de-a face cel mult cu romancieri ratați, dar nu cu dramaturgi") și mai ales
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii scriitorului în teatru ("avem de-a face cel mult cu romancieri ratați, dar nu cu dramaturgi") și mai ales în practicienii de teatru, didascaliile nu pot să nu vicieze impactul dramatic al textelor. Studiul Ciprianei Petre este, măcar prin singularitatea lui, de referință și - ne place sau nu - ne obligă să citim de acum încolo altfel teatrul lui Camil.
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
ficțiunea prinde aripi și-i transformă pe toți în personaje! -, fac parte din același ludic avangardist cu specularea și sublinierea procedeelor și divulgarea convenției ficțiunii. Altfel, mesajele afișate gen "Ana, totul în jur e muzică!" sunt un fel de soporifice didascalii în deplin dezacord cu suspanse-ul pe care încearcă să-l construiască regizorul. Prezența misterioasă se reduce la o inițială și ea cu o îndelungă carieră culturală: K. Într-un interviu, regizorul își expune și mai clar intențiile, aceea de a
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
înțelesurilor ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face cu povești despre oameni, ci cu secțiuni abile în existențele umane, cu reprezentări (ochiul regizoral e mereu la lucru, prozele sunt, ici-colo, ample, pedante didascalii), panoramările sunt puține, gros-planurile duc greul, efectele se produc la nivel de paragraf, de frază, după legea dozelor infinitezimale cu urmări surprinzătoare. Maniera e frecventată de optzeciști - autorul trece de la condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare, cu ironie scripturală încorporată. Deși simulează completa detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice, fie să prețuiască savoarea amănuntelor. Adevărul e că autorul excelează nu numai în memorabile flash-uri analitice
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
nuvelele pot fi considerate piese de teatru, drame cu final imprevizibil. O bună parte din discursul autorului, din textul asumat de Slavici însuși nu reprezintă altceva decît punți de legătură între scenele dialogate. Textul auctorial la Slavici este o uriașă didascalie, preparare și concluzie a scenelor dialogate. Acuzațiile de platitudine verbală, de lipsă a imaginației lingvistice aduse autorului își pierd relevanța dacă vedem în aceste episoade simple didascalii pentru marile confruntări dialogale. Talentul dramatic al autorului, tradus în arta dialogului, se
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
punți de legătură între scenele dialogate. Textul auctorial la Slavici este o uriașă didascalie, preparare și concluzie a scenelor dialogate. Acuzațiile de platitudine verbală, de lipsă a imaginației lingvistice aduse autorului își pierd relevanța dacă vedem în aceste episoade simple didascalii pentru marile confruntări dialogale. Talentul dramatic al autorului, tradus în arta dialogului, se dovedește remarcabil. în marile scene, nu există replici de prisos, personajele vorbesc potrivit caracterului lor, identitatea verbală a fiecăruia devine pregnantă. La Slavici, replicile nici unuia dintre actorii-personaje
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Tiberiu Stamate Într-unul dintre ultimele sale volume de versuri - Epistolele către Alexandros, Ed. Paralela 45, 2004 -, Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
45, 2004 -, Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că de aici înainte/ Voi trăi pentru replica aceea" (Ca soldatul care așteaptă, p. 47). Ca în Epistolele către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
mă întreb cît mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
a supraviețuit epocii de aur a comunismului trecând în capitalismul românesc mai crud decât jungla lui cu crocodili, gorile, șerpi și alte lighioane, ajutând să supraviețuiască întregul nostru bagaj lingvistic. Nu pot să-i urez personajului cât și autorului acestei didascalii stupide decât un „Tot înainte, Rahan!" sau „Exploatați din toate triburile, Uniți-vă!" Fin de l'épisode.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
de artificiul prin care poți așeza, între vieți diferite scrise diferit, drese cu sosurile vremii, bățul de chibrit pe care sari din una-n alta. De aici, o coerență de piesă într-un act, în care adăugirile Lianei Cozea par didascalii. Simetrice, discrete, eficiente. Așadar, ce ,umblă", aproape neschimbat, de la Jeni Acterian la Tia Șerbănescu, pe notele unui diapazon de doamne? Nemulțumirea. Nu, firește, cozeria măruntă, ca-ntre cucoane înfrînte de cine știe ce malumore, ci critica unui sine mereu neconform cu țintele
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
fabuliști ai epocii) știe să speculeze la maximum dubla calitate a personajelor sale, concomitent oameni și animale. Savuroase efecte se extrag din gesturile umane făcute de animale sau invers. Fiind vorba de o convenție aproape teatrală, nici un gest (funcționînd ca didascalie) și nici o replică nu scapă cititorului devenit spectator. "Auzind astea leul strînse a sa oștire: Lighioanelor, zise, viu să vă dau de știre Că astăzi dintre noi unul trebuie să murim; Așa va proorocul. Rămîne-acum să știm Cine este mai
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine la urmă și transformă filmul într-o lecție pentru sugari gen: nu scăpați biberonul pe jos, că se murdărește de praf. Se poate însă face abstracție de ultimele 5 minute - care pot ucide
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
dictatorial, radical poate cataliza și direcționa iresponsabil fidelități pasionale și un idealism adolescentin către un scop belicos, insurecțional. Spre deosebire de Gansel, Gus Van Sant realizează o antidemonstrație, ferindu-se de o concluzie, tăind toate punțile către explicațiile facile, depolitizînd perspectiva, evitînd didascalia și avertismentul, astfel încît filmul său nu poate servi niciunui activism umanitarist. Filmul lui Dennis Gansel rămîne doar o demonstrație reușită, o lecție de clasă, al lui Van Sant o enigmă atroce, tulburătoare, oriunde s-ar plasa.
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
obligație în acest sens, la începutul imperiului un criminal era judecat acolo unde a comis crima care îi era imputată. Totuși, și alte texte decât cel evanghelic fac aluzii la o asemenea măsură procedurală, precum Faptele Apostolilor, Pseudo-evanghelia după Petru, Didascalia. Teza avea să fie confirmată juridico-istoric prin descoperirea unui text al jurisconsultului roman Celsus și a două texte din Digeste potrivit cărora, un guvernator sesizat cu un dosar putea, după instruirea acestuia, să trimită acuzatul spre judecare la conducătorul provinciei
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
prieteni”. Este pentru prima dată cînd un asememenea text este publicat fragmentat de indicații de atmosferă. Din loc în loc, apar între paranteze rotunde următoarele cuvinte: „Aplauze furtunoase”, „Aplauze”, „Aplauze”, „Vii aplauze”, „Aplauze puternice, îndelung repetate”. După cum se vede, aceste curioase didascalii sînt cîteodată adjectivate, ba chiar se adaugă indici calitativi adverbiali. Este un caz cu totul aparte, singular aș spune în istoria publicației. Aceste indicații, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în fața microfoanelor, aplaudînd el însuși
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
viață, nici emoțiile dinaintea marii treceri, nici ascultarea ploilor din ce în ce mai dese, nici exercițiile de stil, nici notele cotidiene. Mușina se înfățișează aici ba extrem de sever, ba cumplit de retractil; ba pe postament, ba între paranteze; ba ca dascăl, ba ca didascalie. El lucrează cu textul, dar e și adânc scufundat în text. Epopeea are refrene școlare, iar salutul consta în ridicarea sfioasă a două degete: "Hârtia e albă. Să trecem pe ea:/ Sânge și carne și muci și ofrande de aur
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
de carte-epistolă la care lucrează (aici nu insist, Nora trebuie citită, nu explicată; cu un singur vers vă incit, cel ce atinge trecerea timpului: Uite cum zboară zdrențe negre la orizont, nu cumva arde timpul?). Cartea-interviu are viață și prin didascalii. Interesant mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile din România. Și tot atâtea motive de tristețe...” În fine, multe din afirmații alcătuiesc adevărate didascalii și înțelegem că ne aflăm în fața unui spectacol de teatru. Dialogurile devin flashuri sonore, aparent independente: „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în interiorul textului teatral matrici textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]