969 matches
-
Rujeola, rubeola,oreion, poliomielita, febra galbenă R. imun puternic Necesită refrigerare Risc revenire la forma virulentă Inactivat, “omorât” Holera, gripa, Hepatita A, poliomielita, rabie, encefalita Japoneză Sigur, mai stabil Nu necesită refrigerare R. imun mai slab, necesită doze repetate Toxoid Difterie, tetanos “Învață” sistemul imun să lupte cu toxinele Subunități vaccinale Hep.B, pertusis, pneumococ țintește fragmente microbiene specifice Dificil de realizat Conjugate Hib, pneumococ Permite recunoașterea unor bacterii de sistemul imun al copilului ADN Teste clinice R. umoral si celular
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
imun al copilului ADN Teste clinice R. umoral si celular puternic Recombinant Teste clinice Mimează infecția naturală Vaccinurile sunt administrate în scop profilactic, dar pot fi utilizate și în cursul anumitor boli, în continuarea terapiei cu seruri sau imunoglobuline specifice (difterie, tetanos). Infecțiile cu rezervor strict uman au șansa de a fi eradicate în urma imunizării generalizate la nivel global, așa cum s-a dovedit în cazul variolei și se preconizează pentru poliomielită sau rujeolă. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 55 Imunizarea
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
diabetici si alte boli imunosupresive. Stomatitele veziculoase localizate sunt cauzate de virusurile herpetice, coxackie, HIV, virusul variolei și vaccinei. Leziunile veziculoase pot evolua către ulcerații orale. Infecțiile bacteriene manifestate cu leziuni ulcerative orale sunt: sifilisul, tuberculoza, febra tifoidă, lepra, tularemia, difteria, infecțiile acute cu streptococi sau gonococi. Ulcerațiile cu caracter necrotic apar mai frecvent la pacienți cu agranulocitoză, în cadrul hemopatiilor maligne sau după unele medicamente și toxice. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 78 Alte stomatite cu aspecte particulare pot fi întâlnite în
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
procesului inflamator. Rinofaringita este o angina extinsă suprajacent, la nivelul mucoasei nazal. Uneori, angina se asociază cu stomatită. Anginele pot fi entități independente sau manifestări ale unor boli infecțioase generale. În cadrul acestor boli, angina este definitorie pentru diagnostic (mononucleoza infecțioasă, difteria), în alte situații are o importanță mai redusă pentru identificarea bolii (gripă, oreion, rubeolă) . 5.2.2 Epidemiologie Anginele au incidență generală crescută, apar sporadic sau epidemic, mai frecvent în sezonul rece. Bacteriile cauzează mai puțin de 45% dintre angine
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
evită exercițiile fizice timp de cel puți 4 săptămâni Simptomatice: analgezice, antitermice Patogenic, în formele cu obstrucție respiratorie sau angină severă: corticosteroizi în cură scurtă. Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 94 5.4 Difteria 5.4.1 Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și stare toxică severă. 5.4.2 Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cel puți 4 săptămâni Simptomatice: analgezice, antitermice Patogenic, în formele cu obstrucție respiratorie sau angină severă: corticosteroizi în cură scurtă. Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 94 5.4 Difteria 5.4.1 Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și stare toxică severă. 5.4.2 Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Difteria 5.4.1 Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și stare toxică severă. 5.4.2 Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și stare toxică severă. 5.4.2 Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai puternică și mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
5.4.4 Tablou clinic Incubația este de 2-10 zile. Debutul este insidios, cu manifestări generale: febră moderată, progresivă, astenie, greață, vărsături. Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alte-rare senzorială. Difteria laringiană sau crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestânduse mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările INFECȚII CU
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
96 respiratorii, întâlnite și în alte forme de crup, care evoluează în trei stadii: Stadiul disfonic : disfonie, febră, tuse spastică Stadiul dispneic: stridor, tiraj, dispnee, polipnee, anxietate Stadiul asfixic: cianoză, extremități reci, puls slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Alte localizări rare ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Alte localizări rare ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau poate fi fulminantă. Gravitatea difteriei depinde de agresivitatea toxinei difterice, de terenul gazdei și de promptitudinea intervențiilor terapeutice. Se disting două stadii ale difteriei: Stadiul
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Alte localizări rare ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau poate fi fulminantă. Gravitatea difteriei depinde de agresivitatea toxinei difterice, de terenul gazdei și de promptitudinea intervențiilor terapeutice. Se disting două stadii ale difteriei: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau poate fi fulminantă. Gravitatea difteriei depinde de agresivitatea toxinei difterice, de terenul gazdei și de promptitudinea intervențiilor terapeutice. Se disting două stadii ale difteriei: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate începând din a doua săptămână de boală. Complicațiile toxice cardio-vasculare sunt: miocardita precoce, miocardita tardivă, tulburările de ritm cardiac
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
în săptămânile 7-10, cele mai frecvente fiind paraliziile de nervi cubital și sciatic popliteu extern și nevritele senzitive. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 97 Alte complicații sunt manifestările toxice renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). 5.4.5 Diagnostic Diagnosticul difteriei este susținut de următoarele criterii: Epidemiologic: neimunizat, contact cu bolnav de difterie Clinic: pseudomembrane și stare de toxemie Laborator: Nespecific: leucocitoză, neutrofilie, VSH crescut Bacteriologic: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul bacteriologic rapid se bazează pe evidențierea bacililor gram pozitivi cu morfologie
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sciatic popliteu extern și nevritele senzitive. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 97 Alte complicații sunt manifestările toxice renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). 5.4.5 Diagnostic Diagnosticul difteriei este susținut de următoarele criterii: Epidemiologic: neimunizat, contact cu bolnav de difterie Clinic: pseudomembrane și stare de toxemie Laborator: Nespecific: leucocitoză, neutrofilie, VSH crescut Bacteriologic: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul bacteriologic rapid se bazează pe evidențierea bacililor gram pozitivi cu morfologie caracteristică pe frotiuri colorate din exudatul recoltat de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 98 5.4.6 Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte, începând cu testarea sensibilității la serul antidifteric și eventuala desensibilizare. Serul antidifteric (antitoxina
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 98 5.4.6 Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte, începând cu testarea sensibilității la serul antidifteric și eventuala desensibilizare. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 98 5.4.6 Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte, începând cu testarea sensibilității la serul antidifteric și eventuala desensibilizare. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
250 mg la 6 ore. Alternativele terapiei antibiotice sunt Eritromicina (40-50 mg/kg/zi) timp de 14 zile sau Clindamicina. Eficiența terapiei antibiotice trebuie confirmată de negativarea exudatului faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și aplicarea micilor îngrijiri (aspirarea secrețiilor, umidifierea aerului, menținerea igienei tegumentelor și mucoaselor). Traheostomia este o măsură extremă, în caz de asfixie. 5.4.7 Profilaxie Profilaxia difteriei se realizează prin vaccinare cu anatoxină difterică monovalentă, bivalentă (DT) sau trivalentă (DTP), conform calendarului național de imunizări. Profilaxia contacților expuși la difterie se face cu Eritromicină pe cale orală timp de 7-10 zile sau cu o doză de BenzatinPenicilină intramuscular
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
tegumentelor și mucoaselor). Traheostomia este o măsură extremă, în caz de asfixie. 5.4.7 Profilaxie Profilaxia difteriei se realizează prin vaccinare cu anatoxină difterică monovalentă, bivalentă (DT) sau trivalentă (DTP), conform calendarului național de imunizări. Profilaxia contacților expuși la difterie se face cu Eritromicină pe cale orală timp de 7-10 zile sau cu o doză de BenzatinPenicilină intramuscular (doze în funcție de vârstă). 5.5 Gripa 5.5.1 Definiție Gripa este o boală virală acută cu mare potențial epidemic, cauzată de virusul
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Acțiunea bactericidă a vegetației rezultă și din însușirea pe care o au arborii de a emana fitoncide (substanțe volatile) care contribuie la distrugerea unor ciuperci și bacterii, inclusiv a unor germeni care produc boli grave cum ar fi febra tifoidă, difteria, tuberculoza, ș.a. Astfel, fitoncidele elaborate de frunzele stejarului pot distruge bacilul dezinteriei, cele produse de brad pe bacilul difteriei iar germenii tuberculozei pot fi distruși de fitoncidele emanate de pini, ș.a. „Oricare ar fi specificul lor, spațiile verzi nu constituie
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
care contribuie la distrugerea unor ciuperci și bacterii, inclusiv a unor germeni care produc boli grave cum ar fi febra tifoidă, difteria, tuberculoza, ș.a. Astfel, fitoncidele elaborate de frunzele stejarului pot distruge bacilul dezinteriei, cele produse de brad pe bacilul difteriei iar germenii tuberculozei pot fi distruși de fitoncidele emanate de pini, ș.a. „Oricare ar fi specificul lor, spațiile verzi nu constituie numai un prilej de a îngriji cu dragoste plantele sau de a prezenta forme și elemente mai mult sau
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]