598 matches
-
somn, adaugă acel "posibil decalog" steinhardtian, arătându-i figura unei conștiințe curate din secolul trecut. N. Steinhardt și paradoxurile libertății este o carte răscolitoare, temeinică, acuzatoare, doldora de lucruri inedite (scrisori, pagini de jurnal, documente), de comentarii la obiect și digresiuni ample, menite să contextualizeze destinul acestui mucenic. Nu vom găsi nimic din obișnuitul didactic prăfuit al exegezelor monografice. Masivul volum subintitulat cu modestie "o perspectivă monografică" este opera celui mai competent cercetător de până acum al vieții și operei steinhardtiene
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
naționalismului interbelic) i se poate face credit: În mod firesc, cititorul se poate întreba ce caută într-o istorie a literaturii române amănunte despre un neam care, deși e socotit printre strămoși, nu era, totuși, român. Am socotit oportună această digresiune pentru că literatura urmașilor va țese, pornind de aici, un întreg univers imaginar care va ajunge chiar să influențeze teorii și ideologii politice. Simbolistica ar putea fi cea a gogoșii de mătase: înăuntru se află coconul pe care îl putem socoti
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
nu erau luate în seamă, o privea cu blândețe. Măsuța elegantă era întruchiparea bunicuței cochete pregătită oricând să iasă la plimbare. Obiecte puține, dar care purtau amprenta iubirii celor care au locuit acolo cu mult timp în urmă. Descrierea devine digresiune, autoarea devine un elev sârguincios care vrea să scrie tot ce știe, vrea să epuizeze subiect-obiectul: O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Scriitorul abordează aici piesă de teatru că gen literar permisiv în realizarea unui pamflet politico-social (tragi-comedie, pe alocuri dramă), folosind în mod conștient, cu rolul de a-și exprima indignarea față de anumite aspecte sociale, ca mijloace de expresie artistică: obscuritatea, digresiunea, banalitatea, truismul, prolixitatea, solecismul. Stilul este unul oral-publicistic, caracterizat prin spontaneitate, ironie, plus afectiv. Personajele sunt generice; orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Kazuko, ce crezi că fac acum? — Culegi flori. — Fac pipi, spuse ea râzând cu poftă. Nici măcar nu se lăsase pe vine. Aveam senzația că eu nu eram capabilă să imit acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca o contaminare între formulele prin absurd și în abstract. Nu e ușor să găsim atestări scrise ale sintagmei: ea lipsea din textele atent redactate de autorii reali ai discursurilor și își făcea apariția mai ales în comentariile libere, în digresiunile mai personale pe care secretarul general al P.C.R. le făcea în marginea textului. Astăzi formula este folosită ironic, cu explicită trimitere la creatorul sau propagatorul ei. Ioan Groșan, mai ales, o pomenește adesea: Am convingerea că dacă Ťprin abstractť, vorba
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
nouă generație de filozofi și care a dat culturii române cărți ca Jurnalul de la Păltiniș, Despre limită sau Ușa interzisă, ar mai avea nevoie astăzi de sporirea prestigiului prin săvîrșirea unui plagiat într-o Notă introductivă sau în paranteza unei digresiuni culturale? Se poate intra în memoria colectivă în două feluri: fie sculptînd, dacă te cheamă Michelangelo, o Pieta, fie, dacă te cheamă Laszlo Toth, mutilînd-o. Fie pictînd, dacă te chea-mă Rembrandt, Rondul de noapte, fie, dacă te cheamă Wilhelmus de
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
p. 86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil patetică a existenței, Constanța Vintilă-Ghițulescu a scris un roman inedit în peisajul prozei românești contemporane, o poveste cu oameni vii, în care se iubește și se
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale ascensiunii etc.), ci una staționară". Ca și: De firul subțire al relatării atîrnă, ca niște ghiulele de tun, digresiunile istorice". Unele comparații joacă rolul, ca să zicem așa, de tropi istorici: "E însă lesne de remarcat (...) că Alecsandri este în poezie ceea ce Millet sau Grigorescu sînt în plastică". Sau: "Horațiu este sub Augustus, care-l voia poet național și dinastic
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
pasul pe loc, poate anima mîndrii deloc trecătoare, încearcă Odobescu să amintească. Luarea Plevnei, pe care literatura exaltată eroic a anilor acelora n-a ocolit-o, dimpotrivă, atrage și atenția lui Odobescu. Povestea se cunoaște. O fac mai pasabilă anecdotele, digresiunile, în care nimeni nu-i poate contesta conferențiarului talentul. Firește, nu e gluma groasă, ireverențioasă pînă la Dumnezeu față de bașibuzucii din redută, de la Coșbuc. Odobescu dă detalii, spune cîte tunuri Krupp erau în scenă, cine era generalul, unde au poposit
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
ultimei cărți semnate de Iulian Băicuș. Știam și simpatizam - de la Dublul Narcis încoace - genul de critică literară (sprintenă, atentă, mereu bine documentată) pe care îl practică Băicuș. Aveam, pe de altă parte, rezerve de neclătinat față de entuziasmele cam naive și digresiunile nu o dată fastidioase în care se aruncă în mod consecvent, fără nici un fel de plasă de protecție, fostul cenaclist al Literelor bucureștene. Amintesc doar în trecere cum aproape toate observațiile subtile din volumul Max Blecher. Un arlechin la marginea neantului
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
temă care nu putea fi înfățișată de-a dreptul, ci numai în chip travestit. Firește, tema camuflată e mai importantă decît tema dominantă, căci ea definește tabloul și tot ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o capeți urmărind digresiunile lămuritoare ale lui Arasse este că orice tablou începe să fie văzut abia din momentul cînd cineva îl comentează sub ochii tăi. Pînă atunci, vedeai figuri, culori și contururi, ba puteai chiar să sesizezi parabola sau motivul mitologic din care
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o montare studențească, Începe astfel :” La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de gît, caută un adăpost peste noapte, de parcă s-ar sustrage fastului nocturn al străzilor, pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de gît, caută un adăpost peste noapte, de parcă s-ar sustrage fastului nocturn al străzilor, pentru a se integra În tablourile dickensiene...” ; sau, În altă parte, digresiunea e finală : „...Fiind profesor, Christian Palustran n-a putut participa la premiera piesei sale. Ne consolează gîndul că Învață româ nește”... Pentru un spectacol de și cu Florin Piersic, Țion folosește termeni gastronomici : „ Piersicile bine coapte, fierte În suc propriu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
putem baza doar pe el! Aoleu, am turuit ca o morișcă. A trecut ceva timp de când nu m-am mai purtat atât de autoritar, cu atâta Îndrăzneală suverană. Cea mai mică impulsionare a vocii interioare Îmi provoca cele mai fantastice digresiuni, una mai inteligentă decât alta, și eu am exprimat fiecare detaliu cu o grijă studiată atât de meticulos Încât părea să de deschidă ca o floare, dezvăluindu-și interiorul bogat, complicat. Gura mi se transformase Într-un paradis care crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai să mă gândesc... oare lunea trecută? Cred că da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre digresiunile ei caracteristice pentru momentul respectiv, cuprinzând toate aiurelile care-i țineau loc de convingeri. Numai că, spre surprinderea lui Bull, reuși să se stăpânească. Era o zi de luni, conchise ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că trebuie să te oprești, să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză. Așadar, fie ce-o fi, trebuie să fac o pauză. Un ocol. O digresiune, o divagație, o deviere de la subiect. Chestia aia pe care ne-am obișnuit s-o numim paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă și inviolabilă; dincolo de meritul indiscutabil de a fi privit burta mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu n-aveam de unde să știu asta, mai exact ce-i atrăsese În magazin, dat fiind că la ora aceea nu știam nimic despre relația dintre marfă și bani. Și, Într-adevăr, balconul, prăvălia, clienții, chiar și primăvara, necesită explicații, digresiuni care, oricît ar fi de necesare, mi-ar Îngreuna ritmul relatării, care Îmi place să cred că e unul dinamic. E limpede că am exagerat - În entuziasmul meu de a pune În mișcare toate rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții cu digresiuni, paranteze și reveniri, mă temeam că nu avea să ajungă niciodată să-mi comunice esențialul. — Repede, tată, spune-mi numele persoanei pe care trebuie să-o caut, ajungând la Oquedal... — Mama ta... Mama ta, pe care n-o cunoști, locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea‑n cap, timp de șase luni, până nu și‑a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio‑Moscova.PRIVATE Las deoparte digresiuni ca - certuri, Împăcări, plecări la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le‑a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar cei doi erau maeștri în arta de-a a evita răspunsurile sigure, fie prin digresiuni făcute să îndepărteze un eventual pericol, fie prin imprecizia cuvintelor parate de la unul la altul într-un joc amuzant pentru ei. Ai să-l descoperi singură, o asigură în cele din urmă Alexe și ochii lui clar-albaștri parcă îi întăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
statelor lor, le-ar trebui, pentru vînătoare, cam tot atîta timp cît îi trebuie Universului în marea mișcare de revoluție a aștrilor. Fie-mi permis să mă apropii mai în detaliu de un subiect care va fi un fel de digresiune, plecînd de la ideea vînătorii. Și pentru că această plăcere este pasiunea quasi-generală a nobililor, marilor seniori și a regilor, mai ales în Germania, cred că merită puțină discuție. Vînătoarea este una din acele plăceri senzuale, care agită mult corpul și nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
extravaganțelor lor piere odată cu ei; martorii vieții lor și cei care ar putea depune mărturie împotriva lor nu mai există; nimic nu se mai opune ideii de sfințenie pe care vor să o dea publicului. Să ni se ierte această digresiune. Recunosc, altfel, că există uneori necesități supărătoare, cînd un principe n-are cum să nu rupă tratatele și alianțele. Numai că trebuie să le desfacă cinstit, avertizîndu-și din timp aliații și mai ales să nu ajungă aici, dacă nu i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]