612 matches
-
cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi "„În Suedia”", conțin chiar și povești. În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale ale personajelor, anamorfozele" (p. 104);"De la Thomas Mann sau de la Heinrich Mann, și prin
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
drum, discutând toate detaliile mărunte ale problemei. Prin urmare, era dificil să se ajungă la întrebarea esențială: tratativele sau decurs conform planului sau nu? Nobunaga nu putea suferi acest lucru și, când mesagerii nu-și dădeau răspunsurile altfel decât prin digresiuni, chipul i se întuneca într-o expresie iritată pe care până și un străin ar fi putut-o înțelege. „Treci la subiect!” îl zorea el. Kazumasu fusese avertizat în acest sens. Fiind ales să îndeplinească o misiune diplomatică atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se întoarcă și să privească în urmă la tot ceea ce a învins, descoperă că a cunoscut cu adevărat bucuria de a trăi, în timp ce se afla pe însuși drumul vieții. Cât de plictisitoare ar fi o viață lipsită de confuzia numeroaselor digresiuni sau de dificultatea încleștărilor! Cât de curând s-ar sătura un om de a trăi, dacă n-ar face decât să meargă liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă într-o continuă serie de greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban Cioculescu, istoria literară dobândește farmecul criticii artistice și „creatoare”, de care autorul Vieții lui I. L. Caragiale s-a delimitat întotdeauna. Ironia și maliția, reflecția morală discretă și amintirea intercalată pe neașteptate conferă, împletindu-se și cu digresiunea filologică savantă, faptului de istorie literară propriu-zis, astfel agrementat, un cadru atrăgător, de susținut interes. Memorialistul pătrunde adânc în textul istoricului literar, care știe să evoce un mediu sau o personalitate asemenea unui artist și care, deși din ce în ce mai adâncit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
domeniu (Fantezii critice și Portret al criticului în tinerețe, 1984), C. are o accentuată structură de prozator. Scriind despre cărțile altora (în majoritate cărți de proză), el tatonează propriul teritoriu imaginar, împrăștie în discursul evaluativ mininarațiuni personale, reverii critice și digresiuni, practică limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde aplicațiile la caragialeanism sunt urmate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical. Termeni regionali („jăchilă”, „brusnat”, „chisnovat” etc.) stau alături de neologisme, în asocieri neobișnuite („fripturi anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante, digresiunea - li se insuflă o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant al lui Hogaș nu e de esență clasică, ci e homerismul romantic al lui Victor Hugo, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
fugitiv într-un monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole. Digresiune: înmulțindu-i erorile, Potter creează o breșă între spectator și personaj, temperând astfel identificarea. Fiecare dintre segmentele filmului se încheie cu nereușita protagonistului/protagonistei: eșuează în a păstra lângă el femeia pe care o iubește, în a scrie poezie, în
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
primele faze ale formării au fost elementele de stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această fază de scepticism ostentativ va fi repudiată de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le constată în autoevaluarea din faza imediat următoare sau în etapa maturității
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
mai viziteze comorile, ascunse În nenumăratele sale peșteri și să Înrămeze cîteva tablouri. CÎt despre Wakefield, băiatul e acum pe calea cea bună. Nu-i nimic rău cu invidia și cu oleacă de lăcomie. Wakefield continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o creștere dubioasă de preț la Christie’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
văzând ca situațiile viitoare vor adopta acum data de 30 iunie, deși prin legea din 12 fevr. 1880 s-au schimbat cu totul epocele bugetare și încheierea exercițiului se face acum iar la 30 septembre. Să ni se ierte această digresiune, dar am socotit-o trebuincioasă spre a arăta o dată mai mult spiritul care predomină în birourile noastre administrative. Această parenteză închisă, să ne întoarcem la proiectul de buget pe anul 1881 - 82. Un străin care ar citi expunerea de motive
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de interese al investigațiilor sale. Vrând să demonstreze că sensibilitatea lui Eminescu a căpătat o impregnație modernă datorită, preocupărilor științifice, unele susținute cu intuiții de mare cutezanță, aidoma unui Leonardo (comparația aparține lui C. Noica), Th. Codreanu se pierde în digresiuni care, evident, diminuează din valoarea studiului. Iar ca "rețeta" să fie completă, el nu se sfiește să uzeze într-o insațietate de argumente stocate ritos de afirmația lui Tudor Ghideanu și de uimirea acestuia "că Eminescu recurge chiar și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Kazuko, ce crezi că fac acum? — Culegi flori. — Fac pipi, spuse ea râzând cu poftă. Nici măcar nu se lăsase pe vine. Aveam senzația că eu nu eram capabilă să imit acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
într-o stare de gravitate când fața lui nobilă de Bourbon, buhăită și coroiată, se adâncea în gânduri și se apuca și-ți făcea un portret plin de acuratețe al epocii mecanice, al puterii și slăbiciunii, împănându-l cu mici digresiuni asupra istoriei schilozilor - muțenia spartanilor, faptul că Oedip era șchiop, că zeii erau adesea ciungi, că Moise avea un defect de vorbire și Dimitri Vrăjitorul un braț atrofiat, Cezar și Mahomed aveau epilepsie, Lordul Nelson o mânecă goală - dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
front deschis În Balcani și o rupere a pactului de neagresiune semnat cu Rusia sînt ultimul lucru pe care Hitler și-l dorește. Stalin l-a citit și și-a făcut jocul. Poate că e loc și de o mică digresiune anecdotică doar aparent frivolă, care ne arată cum funcționează ironia istorică și care e adîncimea actelor de conștiință ale acestor personaje istorice providențiale: Molotov e portretizat copios de Churchill În memorii - omul-robot, unealta perfectă; nu e foarte clar dacă o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără însă a intra în detalii inutile deoarece acestea din urmă pot crește obscuritatea frazei; 2. vorbitorul să încerce să exprime o singură idee într-o frază - din acest unghi de vedere trebuie bine cumpănite erori frecvente cum ar fi digresiunile, în sensul că se dezvoltă prea mult un subiect secundar în loc să fie urmărit esențialul); - claritatea (privind limbajul folosit, trebuie să evităm diferite „ticuri” lingvistice, cuvintele tehnice ori pompoase care pot să facă mesajul mai greu inteligibil - mulți vorbitori începători consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
consecință; - construcția grupului și asigurarea coeziunii acestuia presupun că liderul are de-a face cu personalități diferite, care participă diferit (atât la nivel cantitativ, cât și calitativ), care înțeleg diferit rolul și cuantumul propriei participări la grup (spre exemplu, unele digresiuni de la tema generală trebuie acceptate - dacă se înscriu între anumite limite-, deoarece ele oferă membrilor posibilitatea de a lărgi orizontul de discuție și de a cunoaște mai multe unii despre alții); - încurajarea grupului în direcția perfecționării proprii pornește de la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt notorii izolarea și intimitatea prin intermediul cărora criticul de direcție de la Viața românească își ținea la distanță colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o operă filozofică de mare anvergură cum este Doctrina substanței, filozoful rezumă simplist conceptul de inconștient în doar două pagini. O altă digresiune laconică inclusă de d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vileag, cu năduf, dar și cu ironie, păcate morale și anomalii sociale. Însemnările prilejuite de misiunea diplomatică, Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole (1858), sunt scrise, cu nedezmințita ironie a autorului, într-o manieră ce dezvăluie plăcerea digresiunii. De aici, structura oarecum mozaicată. Obsedat de marile chestiuni politice la ordinea zilei, R. le face loc și în paginile jurnalului său. SCRIERI: Scrieri, Iași, 1840; Bețivul, București, 1857; Păun Burlacul, București, 1857; Scene naționale, București, 1857; Harță sau Balaban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]