124 matches
-
și preoții Pashalie din mahalaua Popa Soare și Iordache din mahalaua Sârbilor. Ambii sunt caterisiți dintre pricina zvonurilor lansate de această dată chiar de soțiile lor, care, povestește unul dintre documente, plecând de la atitudinea preotesei, „cam iute din fire din dihonie fămăiască au bănuit că ar fi având a face cu soția unui mahalagiu“. Mahalagiii fac jalbă la Mitropolie cerându-și pre o ții înapoi, punându-se chezași pentru buna purtare a lor și a soțiilor lor: „noi mahalagiii pă dânsul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lectura documentelor vremii se des prinde o imagine sterotip: femeia este proastă, limbută, slabă și păcătoasă. Astfel, femeia merită bătută, căci ea este mai aproape de bârfă și clevetire decât bărbatul, și asta din cauza naturii ei, adică „iute dă fire din dihonie fămăiască“, ea răspândește zvonuri și bârfe „după bănuiala și răutatea firii fămeiască“ sau din „proastă firea fămeiască“. Totodată, primește deseori următoarele calificative „muerea rea, limbută și gâlcevitoare, spornică la vorbe fără de rușinare“. Și pentru că este mai înclinată spre păcat decât
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată de tatăl său, ex-diplomat la Londra și tiran al familiei prin nenumărate interdicții, valabile pentru fete, nu însă și pentru singurul băiat, proclamat doar la zece ani viitor cap al familiei. Dihonia între surori și frate va fi ireversibilă, micul tiran devenind un misogin sadic și un maschilist odios, convins că bărbatul adevărat (bruta discreționară) este menit să modeleze lumea. La a doua întâlnire, tot "întâmplătoare", după toate aparențele, în Piazza San
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
era susceptibil de a fi lovit de tornada năucitoare și misterioasă, în timp ce victima (vezi directorul RTV din Tirana) lovită de moarte, ca în tragediile antice, nu-și putea reprima totuși o admirație vlăguită în fața atotputerniciei funeste a zeilor. Culpa generalizată, dihonia întreținută programatic între diverse clase sociale și bresle profesionale, deposedarea celor mulți de reperele credinței, de tradiții și de orice speranță ("fuseseră excluse clopotele, rugăciunile, lumânările, și împreună cu ele, mila, regretul (...)", slujeau eficient triumful crimei, inițiativele sângeroase, al căror malign
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bine o boală a spiritului, dovadă că nicicând spiritele acelor orbi n-au fost mai libere ca acum. Oricum, nu li se lasă nici o șansă de supraviețuire sub asediul lipsurilor și chinurilor fizice și psihice, cât și sub cel al dihoniei pe viață și pe moarte care nu va întârzia să izbucnească în interiorul comunității. Sângele vărsat, cadavrele, poverile, gropile comune unde-și îngropau morții, primejdia aplicării de către autorități a "soluției finale" (colonelul, care susține exterminarea orbilor, orbește și se sinucide) agravează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sunt omise de Mitropolitul grec, dar rostite totuși de episcopul latin Leonard; amândoi însă "uită", într-o înțelegere nerostită, să pomenească numele papei Nicolae. Împăcarea ecumenică în fața morții e un fapt, ca și frățeasca împărtășanie din trupul sfânt al Mântuitorului. Dihonia se stinge și iertarea îi ia locul, între greci și latini, dar și între venețieni și genovezi, pilda fiind dată chiar de basileu, care se alătură ultimilor o sută de luptători ai Cetății pierdute (Aleoo ee Polis!), căzând sub săbiile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se comportă ca niște amnezici, auzul lor nu mai este demult sincer și de aceea le vorbești în zadar, deși altminteri apreciază estetica discursurilor morale (...)." Pe fondul vieții de provincie universală, al colportajului benign, ispitit de otrava invidiei și a dihoniei, apare brusc senzaționalul cazului ce tulbură apele, ierarhiile, rutina mentalităților de abordare. Aparent suntem în plină intrigă polițistă. Protagonist al anchetei ce-i va ocupa viața este comisarul, excelent în tactica "cunctației". Niciodată tahigramele sau rapoartele unui polițist n-au
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ambiguu, pus pe posesiune telepatică, un fel de vampirism de care beneficiază aparent diverse cupluri din urbe ce i se adresează. Dar, în cele din urmă, latura lui malefică învinge și Sadim se consacră tot mai mult alchimiei sale vindicative, dihoniei și destrămării familiei, răzbunării prin piatra bastardă, Este linșat(ă) și îngropat(ă) sub gunoaiele orașului, pe măsura propriilor insanități. Învierea lui Sadim nu întârzie să se producă, căci la experiențele sale luciferiene va asista tăcută și supusă victima. Anii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
calitate deosebită a evreilor a fost aceea a întrajutorării reciproce, semn al unei puternice și aproape indestructibile solidarități. Am spus „aproape indestructibilă” deoarece, după cum se va vedea pe parcursul acestui scurt capitol, unitatea evreilor avea să fie aruncată în aer odată cu dihonia băgată între ei de către comuniștii români sau semiți care au reușit să creeze în sânul acestei puternice comunități două curente de opinie diametral opuse: unul de stânga, bolșevic și unul de dreapta, încrezător în viitorul statului Israel fondat de către David
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
este decât o expresie a tensiunilor care existau, la vremea aceea, între el și Cantacuzino, tensiuni izvorând din cine știe ce insatisfacții personale, dar îmbrăcînd adeseori aspectul unor divergențe pe planul teoriei și practicii științifice. Opinia publică era, de altminteri, încunoștințată de dihonia dintre cei doi corifei ai medicinii noastre, căci, într-un articol apărut în "Neamul romînesc", din perioada Războiului balcanic, Nicolae Iorga începea o înșiruire a penibilelor conflicte ce se întețeau atunci în viața social-politică de la noi tocmai cu "cearta medicilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dar acestea au rămas la stăpânii lor. Dacă nu-ți spun ce mi-am adus aminte în clipa asta o să mă ai pe conștiință, dragă ieșene. Hopa! Da’ amarnic mai ești, vere. Ia să auzim ce te frământă? După multă dihonie, încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și a lui Miron Barnovschi Moghila voievod, preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă încă mai purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut dihonia dintre Constantin Brâncoveanu<footnote Brâncoveanu, Constantin, Domn al Țării Românești (1688-1714). A fost un sprijinitor al culturii. În timpul domniei lui s-au tipărit în Țara Românească numeroase cărți romînești, grecești , slave, arabe, turcești și georgiene și s-a creat în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine-i da drept să spele zi dă zi primu patio și să facă lună ogeacu mare, curățându-l dă resturi și rămășițe. Mergând, chipurile, tot pă unde nu-l chemau, Limardo băga dihonia-n toți. Uite, d-un paregzamplu, ziua când gașca iera cum nu să poate mai cuminte și stacojea maidanezu tigrat al ăleia dă ține dugheana dă fierărie, da nu mi-au zis și lu măndel, fincă ghicise că citeam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate citi azi un jurnal, oricât de odios, mâine un roman, oricât de fabulos, cu o la fel de mare plăcere. O dovedește cu strălucire prin toată activitatea sa notorie de critic de întâmpinare. Vreau să spun numai atât: nu bag nici o dihonie între fanteziștii narativității și fanteziștii culiselor, dar îi cred mai inventivi, mai puternici și mai onești pe cei dintâi." Chiar dacă Simptomele actualității literare n-ar fi mai mult decât o continuare a celor scrise aici, o replică dată Vieții literare
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
după "valurile de necazuri" declanșate de popoarele migratoare, ar reîmplini unitatea primordială a Daciei Traiane. Împlinirea națională și mântuirea politică a românilor au fost obstaculate de intrigile boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de vrăjmășie și de răsboae crunte, și rumânii pentru o deșărtăciune a unui și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul pentru starea nefericită a românilor în neunirea acestora: "strămoșii noștri au vroit să fim Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Români
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nici le-a expus vreodată, ci apetiturile. Din momentul în care se găsește un obiect comun acestor apetituri, un folos bănesc oarecare ce se poate împărți, roșii sunt indisolubili; îndată ce obiectele ce aprind apetituri se împuținează sau dispar începe iar dihonia între patrioți. După atâtea zvârcoliri, cari datează de la deschiderea Parlamentului, vedem deodată că la finele sesiunii se votează mari și importante proiecte cu iuțeala drumului de fier. Ambițioșii de ieri au redevenit simpli votatori; "sus băieți, jos băieți"! iată parola
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Binele public" n-au fost. Din acele pasaje " Romînul" deduce că între grupurile opoziției nu poate exista "stima reciprocă și necesară oricarii uniri și încrederea etc. " Fiindcă "Romînul" e în fatala poziție de-a nu-și mai putea repeta priveliștea dihoniei între grupurile opoziției, de vreme ce cu citarea unui singur caz s-a sleit izvorul și fiindcă se vede a avea un interes dramatic pentru asemenea lucruri, noi, cari totdauna suntem dispuși a face servicii confraților noștri, vom aminti izvoare mult mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de colecistă. Dar, și În absența mea, apele nu s-au liniștit, Monica Lovinescu și Paul Goma Împotrivindu-se, iar prietenul nostru, excelentul nuvelist Ioan Groșan, fiind În acea vreme parizian pentru câteva săptămâni, a putut asista, oarecum uimit, la „dihonia” ce domnea În sânul emigrației literare românești din Paris, Într-un timp cu adevărat fierbinte, când nu numai satul, dar și țara Întreagă „ardea” de un foc nemaivăzut! Poate că refractarii ideii unei Uniuni pariziene a scriitorilor români se temeau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost pierdută. O șansă istorică s-a irosit pentru că "politicienii români de pe ambele maluri ale Prutului au ratat momentul prielnic al reîntregirii, când fiara ajunsese la pământ. O mare parte a intelectualității a fost și ea cuprinsă de confuzie, de dihonia discordiei, dezlănțuind atacuri la adresa lui Grigore Vieru și a celor care mai cred în mântuirea Basarabiei" (p. 146). Personal nu cred în veridicitatea ideii că "fiara ajunsese la pământ"; ca să-l imit pe Theodor Codreanu însuși, aș spune că lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după "valurile de necazuri" declanșate de popoarele migratoare, ar reîmplini unitatea primordială a Daciei Traiane. Împlinirea națională și mântuirea politică a românilor au fost obstaculate de intrigile boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de vrăjmășie și de răsboae crunte, și rumânii pentru o deșărtăciune a unui și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul pentru starea nefericită a românilor în neunirea acestora: "strămoșii noștri au vroit să fim Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Români
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că era și timpul să vie împăcarea, pentru că vrajba nu aducea nimic bun. - Ai multă dreptate, dragule. Unde mai pui că și poporănii simțeau sau erau martori la aceste încrâncenări, care vorbeau cu nedumerire: „Cum se poate să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște deplină s-a așternut în jur...Priveam înspre locul de unde curgeau vorbele Spiritului domnesc, așteptând să-și urmeze gândul. În loc de aceasta, l-am auzit întrebându-mă:Si acum, încotro dragule? - Cu îngăduința
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]