1,278 matches
-
gîndirii care pare a ordona totul, chiar imposibilul. Fictivizarea este o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista cu realitatea nemijlocită a lumii, se dilată și o cuprinde dinăuntru. Creează un prea plin de sentiment și imagini, o altă lume, înlocuiește curgerea timpului viu cu repetarea aceluiași timp fictiv înzestrat cu un ritm constant. Fictivul modelează și normează cu facilitate o lume paralelă, sursă nesfîrșită
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a avut răbdare să-l determine să descopere singur adevărata bucurie de a juca și spera împreună. Două ore și douăzeci de minute, "scorul" este urmărit cu sufletul la gură nu doar pe tabelele electronice, ci îndeosebi în pupilele protagonistului, dilatate la dimensiunea ecranului ca să reflecte ce vede, dar mai ales ce retrăiește cu ochii minții. Adică propria viață dedicată întrecerii sportive pe care o concepe doar în termenii tradiționali ai unei confruntări nobile, cu reguli stricte și regim sever, în
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
cunoașterea nici nu le ia în seamă. Această îngustă mulțumire de sine încheagă o lume bine organizată în strîmtoarea ei insuportabilă. Aici totul se rotește la nesfîrșit în și după programele fictive care stabilesc limitele posibilităților de mișcare. Ele se dilată după măsură și tot așa se îngustează. Ele își auto-atestă realitatea și obiectivitatea. Odată cu asta apare și o interdicție subînțeleasă și implicită, aceea de a nu încerca să gîndești mai mult decît atît. Nu, ceea ce poți afla se află numai
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
călătoria lui a durat două săptămîni. Zilele erau zile, nopțile nopți. Calendarul nu era tulburat de nimic. în plus, pe vapor, deplasarea e mult mai greu sesizabilă. Ritmul vaporului e clasic prin regularitate. în avion, timpul se comprimă sau se dilată. E ca și cum l-ai răsfoi. De aceea sînt preferate revistele: care se răsfoiesc, nu se citesc. Pe vapor, te poți cufunda în lectura unui bun roman vechi. Timpul vaporului are, ca și timpul vechilor romane, răbdare. O răbdare pe care
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale (de ce tocmai Ovidiu, cînd a mai fost unul tot acolo, la Constanța?) are o clipă dilatată de reflecție pre-post-monitorie. Să pornim însă de la o realitate filmografică incontestabilă, în care nu încape nici o bănuială de partizanat ori omisiune. E un fapt că - după întreruperea de un an și jumătate a premierelor cu filme românești și după ce am
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
o fină subtilitate de Catherine Breillat în Scurtă traversare/Brève traversée, printr-o bine cumpănită opoziție între spiritul rece britanic și cel fierbinte, francez. Filmat în alb-negru precum un document autentic, Respirația/Le souffle îi permite lui Daniel Odoul să dilate acel moment de trecere spre maturitate, moartea copilăriei însemnînd pentru eroul său, un puști dezechilibrat, și sfîrșitul vieții naturalist cinematografiată, cu o tensiune implicită, amintind de Bresson. Printr-o comparație involuntară cu acest film francez, pare palidă aventura a două
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
numai despre mozaicuri, sau în formă de mozaicuri, frazele, capitolele fiind mozaicate. Pictînd, - pentru că a început și să picteze, - are o teorie a ei, zicînd că cele pictate au o viață fizică a lor: la căldură, imaginile (tot mozaicuri) se dilată, la frig se contractă, și că alta este imaginea cînd e lumină și alta cînd lumina scade sau se schimbă. Luminile, umbrele, la căldură, la răceală, se contractă, se dilată, alcătuind alte structuri. Mă întreabă dacă am văzut tabloul vienez
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
viață fizică a lor: la căldură, imaginile (tot mozaicuri) se dilată, la frig se contractă, și că alta este imaginea cînd e lumină și alta cînd lumina scade sau se schimbă. Luminile, umbrele, la căldură, la răceală, se contractă, se dilată, alcătuind alte structuri. Mă întreabă dacă am văzut tabloul vienez Schoenbrunn și cît e de frumos el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa unui pescar?... - Tritonul?... nu, doamnă, recunosc. Știu, doar
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
spre a urca (δύναμιν). Totul, în acest stadiu, vine din partea Lui: și chemarea, și forța de a răspunde. Cum se explică aceasta? Cuvântul, comunicându-se sufletului în fiecare din teofaniile Sale până într acolo încât sporește viața divină a sufletului dilatându-i capacitatea. Copleșindu-l, face să se nască în el noi dorințe 56. Sufletul este în același timp copleșit și însetat. Copleșit, câtă vreme posedă în mod real Cuvântul, iar însetat pentru că nu posedă încă Cuvântul în sine. 52 Ibidem
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
un soi de tandră profanare, autorul celebrează ceea ce nu s-ar fi cuvenit celebrat: "viața volatilă clandestină/ în obscuritatea cinematografelor/ în sălile astmatice ale/ bibliotecilor publice/ în golul de beton al stadionului" (ibidem). Sub pana lui C. Abăluță, detaliile se dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi pe care nu le pot învinge/ într-o singură viață" (ibidem). Se impune un amestec de calm încordat și de "angoasă
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
a scrie mult mai convențional și mai accesibil. Cartea e, în fapt, o "corecție" la marele roman postmodern american, scrisă, paradoxal, de un autor cu un foarte puternic pedigree postmodern care vrea să demonstreze (și reușește) că miezul diegetic, chiar dilatat pe sute de pagini, are un efect de seducție mult mai sigur decât orice formă de avangardă tehnicistă (și "impertinențele" prozei americane post-șaizeciste sunt binecunoscute). "Corecțiile" (cumva un satelit simbolic în jurul cărora gravitează personajele, situațiile, atmosfera însăși a romanului) sunt
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
mulțimea informațiilor pertinente, care abundă, descoperim în carte sensibile și delicate însemnări despre natură. Sentimentul naturii îl ai sau nu-l ai. și Livia Nemțeanu îl are. Iată câteva mici exemple alese la întâmplare: seara „întunericul face valuri”; „timpul se dilată și mă înghite”; leandrii „lasă un parfum de îngeri în aer”; „o lumină neînduplecată care mănâncă toate culorile”; pustiul Africii „neschimbat de mii de ani, ne dă sentimentul infinitului și ne pune la picioare măreția care durează”; „m-am oprit
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
ne binedispun și încurajează ambiția de mișcare. Apa caldă diminuează valorile tensionale; de aceea, când ieșim din baie, avem câteodată senzația de amețeală, tulburări de vedere, nesiguranță. Pe când băile reci prelungite, după „șocul“ inițial de creștere a tensiunii, vasele se dilată, iar tensiunea arterială scade; de aceea, înainte de epoca modernă, băile reci erau folosite în scopul redresării temporare a tensiunii în colapsul infecțios. Procedeu cosmetic Apa este cel mai ieftin și mai eficace procedeu cosmetic, scria părintele cosmetologiei românești, dr. Aurel
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
descrie altceva decât fenomenul de hematohidroză, explicat de medicină abia la sfârșitul veacului al XIX-lea: în jurul glandelor sudoripare există multe vase de sânge, sub forma unei rețele; la presiunea stresului intens, vasele se contractă, apoi pe măsură ce anxietatea trece, se dilată până la punctul de rupere. Odată acesta atins, sângele trece în glandele sudoripare, iar pe măsură ce acestea produc multă sudoare, este împins la suprafață, ieșind sub forma unei picături, amestec de sânge cu sudoare. În această atmosferă grea, tensionată până la paroxism, are
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
remarcabilă știință a detaliului semnificativ în ordine umană, istoria personală devine hologramă a unei întregi Istorii. Excepțională privirea scandinavă în Beatles, cartea lui Lars Saabye Christensen (vezi și Herman sau Frați pe jumătate). Dusă până în pragul halucinației, ea lucrează pointilist, dilată fiecare detaliu și extrage din el ingredientele din care, în final, se va putea identifica tabloul mare, sensul general-uman. Fragmentarea, neașezarea, mișcarea oarecum browniană sunt perfect motivate de personajele adolescente în căutare de busolă. Prinși în vâltoarea rebelă a anilor
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
din Algonquin; jamaicana lui Johnny, cunoscută "lampachetat de pește" cu care a cochetat, s-a iubit și au făcut o fetiță și demonstrația se încarcă psihanalitic o visează ca pește, fetița înoată "prin inima lui / Prin sângele lui, prin ochii dilatați spre imposibil", întregul corp fiindu-i "ocupat de femeiapește" și concluzia, dacă soția îi va fi mutată în alt loc, în mod firesc, și el va visa altceva, dacă va fi mutată la "departamentul jucării pentru copii", atunci și el
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
CORPULUI), AI PARTE DE MAI MULTE BENEFICII DE SĂNĂTATE. Circulație mai bună Un studiu japonez a demonstrat faptul că cei care beau cafea au o circulație mult mai bună decât cei care nu fac asta, pentru că vasele de sânge se dilată. Așa că, pentru rezultate mai bune în sport, trebuie să iei în calcul și faptul că circulația mai bună a sângelui te ajută. Sport fără dureri Dacă bei cafea cu o oră înainte de un antrenament de 30 de minute, durerea musculară
De ce e bine să bei cafea înainte de antrenament [Corola-blog/BlogPost/98634_a_99926]
-
muza mea mă va găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui! Despică ierburile cu brațul stâng, atent la picioare, alegând poteca din apropierea stâlpilor de lemn care miroseau puternic a catran. Firele prin care trecea curentul electric, erau dilatate din cauza căldurii și atârnau între stâlpi, mai apropiate de pământ ca niciodată. Nehotărât, Poetul, cântări fiecare petic de mal, să fie umbră, să nu fie prea multă papură crescută în apropiere, să aibă loc să sprijine undița, să se poată
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
doar pentru un personaj, ci pentru o întreagă societate, pentru o viață pe care înaintașii noștri au trăit-o cu spaimă și de care (cei care încă mai sunt printre noi) își mai amintesc cu groază, sau povestesc cu ochi dilatați de frică ce au trăit în acele momente, de neînchipuit cu mintea. Filmul, adevărat din pacate, a acelor vremuri, atinge apogeul în aceste pagini de roman. Transpus în piesă de teatru de regizorul artistic Bogdan Cioabă și interpretat de actorul
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria! Iubito!... Maria!... Aceasta nu schița niciun gest, nu dădea niciun semn că l-ar auzi... Îi ridică pleoapa privindu-i pupila. Se dilatase. Midriaza se instalase. Era în comă. - Vlad! Este în comă... Faceți ceva! Urgent! - Pregătiți urgent sala 2! Chemați echipa! În zece minute intrăm în sală. Hematom subdural acut cu stare comatoasă, se auzi dispoziția profesor doctor Lăcătușu, transmisă prin telefon
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
la prima vedere, fac parte din lumi diferite, clienții lui Bicuță vorbesc aceeași limbă a oamenilor dispuși să piardă câteva ore pe zi discutând, cu un pahar în mână, nimicuri mai mult sau mai puțin hazlii. La crâșmă, timpul se dilată, nimeni nu este presat de obligații urgente, fiecare poate să asculte până la capăt povestea celuilalt. Excelentă este introducerea în scenă a personajelor. În loc de multe cuvinte explicative, Liviu Nanu reproduce foaia din caietul de datorii ținut de Bicuță. Consumul fiecărui personaj
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
tocmai efortul de înțelegere de care vorbeam la început. Prima variantă e că undele abia acum au ajuns la noi după o călătorie de 14 miliarde ani-lumină. Altă variantă e aceea că, dacă universul e ca un balon care se dilată sub impusul exploziei originare, atunci radiația inițială e ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin ricoșeu, aceasta e radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii timpului și te scapă de grija lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
trebuie uitat nici că Scafandrul și fluturele urmează un fapt real, iar scenariul care-i aparține lui Ronald Harwood adaptează cartea omonimă a lui Jean-Dominique Bauby. Cu toate acestea, filmul lui Schnabel ne livrează mai mult o poezie a percepției dilatate cu accente onirice, o poezie a unor stări catalizate nu de alcooluri apollinairiene, nici de fumul de opiu al lui Thomas de Quincey sau Jean Cocteau, ci de închiderea definitivă și radicală a tuturor canalelor de comunicare ale corpului devenit
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă, de parcă ceva care se tot dilată pe dinăuntru se împotrivește dimensiunilor ei mărunte. Chiar ieri, are el impresia, a încetat să mai fie o femeie drăguță. Cu cele două riduri care i s-au săpat în colțurile buzelor, gura ei a început să arate lacomă, și
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]