622 matches
-
ecran, mult mai larg, al conștiinței cu procesări de probleme și al memoriei cu actualizări de episoade din trecut. Intensificarea unor secvențe este atît de puternică, încît intrăm de-a binelea în atmosfera spitalului vechi și a salonului înfricoșător. Așteptarea dilatată, la căpătîiul bolnavului fără speranță, frica crescîndă de moartea ce se apropie, mila nesfîrșită pentru sora de „treizeci și trei de ani ne-mpliniți”, speranțele tot mai absurde, mai lipsite de suport real: toate acestea fac, din interior, o poezie a unei
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
din ultimii zece ani. Trecuse prin atâtea belele încât era de mirare că încă se mai găsea în viață. Avusese o paralizie, gută, malarie, hidropizie, trei soiuri de accese succesive de friguri și, colac peste pupăză, avea inima mărită, splina dilatată și ficatul afectat. Dar, cel mai grav dintre toate, i s-a plâns el lui Orlando, avea niște senzații în șira spinării, care nici nu puteau fi descrise. Uneori se trezea cu capul greu de parcă ar fi avut plumb în
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
ei, Timea Kovacs, doar de vreun an. În piesa lor, The Thing Doesn’t Touch Me, au evoluat separat, urmându-și mereu una alteia, dar amândouă ca într-o transă, părând a pătrunde într-un alt univers. Dar, în prezentul dilatat al acelui moment, fiecare venea cu propria personalitate: una cu toată încărcătura maturității depline și cu toate experiențele acumulate (mamă a trei copii și profesor universitar), cealaltă cu explozia tinereții. Două voci distincte, dar două corpuri la fel de expresive. Această piesă
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește o realitate paralelă compensatorie, ce se substituie lumii agresive și nefericite de afară. Cu ajutorul scrisorilor, îndrăgostitul suplinește, în spațiul foii albe de hârtie, ceea ce îl dezamăgește sau îl trădează în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește o realitate paralelă compensatorie, ce se substituie lumii agresive și nefericite de afară. Cu ajutorul scrisorilor, îndrăgostitul suplinește, în spațiul foii albe de hârtie, ceea ce îl dezamăgește sau îl trădează în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
molimă, iar mama blestemă asupra mormântului, menindu-i să nu aibă liniște în moarte din vina de a nu-și fi îndeplinit jurământul. Sub puterea blestemului, fiul mort se preface în strigoi, încalecă și, în miez de noapte, ca timp dilatat, își aduce sora. Șocate de întâmplare, revăzându-se, mama și fiica mor. Cum îmbracă fiecare dintre autori motivul în amănunte de construcție și concepție, sunt elemente ce duc la particularizare. Apropierea lui Blaga de balada folclorică pe motivul Poltergeist-ului s-
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
complice”, înregistrează. Celelalte simțuri sunt dominate de veghea tiranică a vederii, a cărei acuratețe descoperă rapid amănuntului semnificativ: ”Nu o dată noaptea surprins/ de caligrafia bizară a liniștii/ și a străzilor/ pe care s-ar zice că mă întorc/ cu nări dilatate/ asemeni unui Ulise anonim și ambiguu/ urmăresc ahtiat pe o peliculă/ ce se derulerază în culisele unei priviri lăuntrice/ aventura magică a acestor pași/ traversând deopotrivă piața istorică a orașului/și tăcerea (ei) sepulcrală contopită cu stelele”. Orașul lui Eugen
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
produse franceze „Academie” și, pe lângă serviciile clasice (tratament facial, pensat și vopsit gene/sprâncene, epilat, make-up), se efectuează microabraziune (o metodă modernă și eficientă de peeling, care se practică în special pentru tenurile cu probleme, acnee, pete, îngroșări, cicatrici, pori dilatați, riduri superficiale), împachetări cu parafango și tratamente autobronzante fără raze UV. Cei interesați pot obține informații și se pot programa la următorul număr de telefon: 497 555, orarul firmei fiind de luni până vineri între orele 12-22 și sâmbăta de la
Agenda2005-25-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283822_a_285151]
-
piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul într-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului. Văd azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă, aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
acea zi de pomină, ci fiindcă întârzia să-l focalizeze, de parcă făptura lui, ivită pe neașteptată în câmpul ei vizual, n-ar fi meritat mai multă atenție decât o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul într-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului. Văd azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă, aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, ... Citește mai mult Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.Cu o mînă în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părulîntr-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului.Văd azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă,aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu,parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niștehaine străine, care îi cădeau prost.E drept că orașul era mai mult pustiu,dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit,avea ochii dilatați,se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor,mă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
intersecție apărea taică-miu,parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niștehaine străine, care îi cădeau prost.E drept că orașul era mai mult pustiu,dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit,avea ochii dilatați,se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor,mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-seîn dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata,... XXXIII. GAIA-MAȚU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate. Nu eram zdruncinați. Asta însemna că nu aveam nevoie să mergem la spital. Nici măcar nu ne-am sinchisit să vorbim despre poliție. Eu nu voiam și din fericire nici Nat nu era genul de persoană care să se amestece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pregătită, Doamne, Inima mea e pregătită de drum!“. Simțise în coșul pieptului cum inima se forța să-i ajungă în gât și apoi în cap, transformată într-o curgătoare lumină albă, apoi într-un șuvoi exploziv care tâșnea prin crăpăturile dilatate ale craniului, pe urmele gemene ale celei care murise înaintea lui. Era ca o eliberare dintr-un pământ care nu dăduse roade, înflorind doar pentru plăcerea nu știu cui, cineva ascuns în toate, care făcea risipă de forțe și mister. În spatele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-am hotărât s-o fac, după ce-i plasă periuța lui Mik și după ce aranja praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și totuși, era sigur de asta, nu fusese din pricina durerii sau a surprinderii. Nu, omul acela Încercase să vadă până În ultima clipă. Să cunoască experiența morții și nu să i se sustragă. Căută În negrul pupilelor dilatate acea umbră a ultimei imagini văzute, despre care se spune că se Întipărește În ochii celor aflați pe moarte. Dar nu găsi decât o cavitate Întunecată. Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noastre era o grădină de mandarini; mirosea foarte frumos, Înțelegi, și În jurul acelui parfum Înfloreau flori de canna. Eu... eu... privind marea, Îmi repetam Întruna că nu sunt bună de nimic. Oare de ce? De ce? De ce? Akemi avea pupilele atât de dilatate Încât aproape că nu mai distingeai Între iris și globul ocular. În momentul În care i-am privit fața, mi-am adus aminte de cursul de arte plastice din școala generală, când am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
musca-țețe era cea mai puternică din tot ce Încercaserăm până atunci și ne-a făcut knock-out pe toți. Efectele unui ecstasy obișnuit nu durează decât patru, cel mult cinci ore, dar, după ce am luat noua formulă, am rămas cu pupilele dilatate timp de vreo treizeci de ore. Efectele distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune... Dar ce m-a apucat să-ți vorbesc ție despre asta? Până la urmă nu rămâne decât să-ți fac o confesiune, nu? — Nicidecum. Yazaki avea pupilele dilatate. Probabil că Încă era sub efectul cine știe cărui drog. — Ieri am luat cinci pilule de ecstasy. Dacă iau destul ecstasy, nu mai trebuie să trag pe nas așa multă cocaină. Dar o pilulă sau două nu mai au nici un efect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-ar transforma Într-o confesiune, spuse Yazaki, apăsându-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]