114 matches
-
umoral sau programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică pe care o implică frontiera dintre natural și supranatural. De aceea, de pildă, prozele de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a consecințelor acestora nu poate propulsa narațiunea în galeria terifiantului beletristic. O astfel de încatenare nu înspăimântă, ci produce doar melancolie sau compasiune. Pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și amestecându-le cu pământul; iar cerbii sar în lături, desfundând cu coarnele stufișul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se infiltrează iraționalul și mistica, opinează Jean-Bruno Renard.371 Astfel, creația SF oscilează permanent între alegoria demistificatoare și mitologia "iraționalizantă", apropiindu-se de genul fantastic, pe temele majore ale miturilor de origine (geneza, edenul), ale miturilor escatologie (sfârșitul lumii, apocalipsa, diluviul), nemurirea, infernul, problema răului etc. Preluând clasificarea tematică a Christinei Renard-Cheinisse, care identifica șase teme majore prin care aspectul religios este abordat în genul SF (demistificarea, descrierea religiilor prin prisma ceremoniilor cultice, aculturația religioasă, valorizarea gândirii magice și a practicilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și mor, nici măcar întâmplător, predispus, nesupus, hăituit de-același dor. 8 octombrie 2011 Anotimpurile aduse de tine într-o zi mi-ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor verzi (diluviu) pe urmă mi-ai nins atunci când m-am umplut de alb eram din nou copil tu îmi spuneai povești gura sobei nici nu exista dar trozneau cuvinte sub flăcări de gând atunci mi-a fost mai cald ca niciodată la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ocultă din care n-aveam să fac parte niciodată. Tâmpenia și vulgaritatea lor mă revoltau, fără să-mi dau seama că era doar stilul vremii și că, dincolo de puțoismele lor alintate, nu erau decât puștii eterni, amorfi și răvășiți de diluviul hormonal, din care aveau să iasă pe bandă rulantă inginerii, economiștii și șoferii de autocisterne, toți serioși și responsabili, de mai târziu. Pe când din mine n-avea să iasă nimic, deși mă imaginam produsul final și absolut al umanității. Eu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cerut potopul?" Obligat însă să se supună, Ea trădează secretul lui Utnapishtim, respectiv Noe, pentru a-l salva. Acesta construiește o mare arcă, în care își îmbarcă toată familia precum și tot soiul de animale. După 7 zile (conform tradiției asiriene, diluviul a durat 6 zile și 6 nopți, iar într-a 7-a, apele au scăzut puțin până la vârfurile munților), arca s-a împotmolit în vârful unui munte, iar de pe corabie au fost trimiși pentru cercetare un porumbel și apoi o
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lupilor. N-are sens să car un cadavru care abia se mai mișcă. M-am hotărât: trebuie să-mi iau viața, trebuie să dispar în neant, înainte să mă transform într-o carcasă de materie putredă. Trădare Plouă ca la diluviu. Sunt nespus de trist, aidoma celui care este trădat fără nici un motiv de amanta lui. Scrisori anonime, primite ieri, mi-au dezvăluit că, la Roma, Corinna a devenit iubita celui mai înverșunat dușman al meu. Sufăr cumplit. Nu din cauza geloziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și nicăieri vizibil, un copac de lumină, cum îl descrie Coranul, sprijin al universului, locul de odihnă al tuturor lucrurilor. Oul lumii e format din două jumătăți metafice, deasupra curcubeul, dedesubt arca în care speciile pământului au perpetuat creația după diluviu. Originea, matricea, rădăcina e spațiul sacru, vidul din care și în care ne tragem și integrăm, noi oamenii. Toată simbolistica îmbină regnurile în toate credițele și ordinele lumii. Oricum este regretabil și periculos să împrejmuim Cunoașterea cu un lanț de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fixat coordonatele geografice, explicând deplasarea continentelor prin mișcarea plăcilor tectonice. Am vorbit despre climă, vegetație și animale și ne-am oprit la populație; ca să le măresc atenția, i-am întrebat: „Ce culoare au acești oameni și de ce?”. Am vorbit despre diluviile care au avut loc pe fața pământului, ultimul fiind cunoscut sub denumirea de Potopul lui Noe. Am citit din cartea Genezei pasajele din capitolele 6-11 în care sunt explicate cauza potopului, declanșarea și încetarea acestuia, apoi răspândirea omului, prin cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
decizie din cauza "păcătoșilor". După o altă tradiție, mânia lui En-lil a fost provocată de zgomotul insuportabil al oamenilor 16. Totuși, dacă se examinează miturile care, în alte cazuri, anunță Potopul ce va să vină, se constată că motivele principale ale diluviului se află atât în păcatele oamenilor cât și în decrepitudinea Lumii. Prin simplul fapt că există, adică este viu și produce, Cosmosul se degradează treptat și sfârșește prin a se stinge. Acesta este motivul pentru care el trebuie recreat. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu mai blesteme niciodată pământul "pentru faptele omului" (8: 21). El a încheiat un legământ cu Noe și cu urmașii lui și semnul acestui legământ a fost curcubeul (9: 13). Povestirea biblică prezintă un anumit număr de elemente comune cu diluviul relatat în Epopeea lui Ghilgameș. E posibil ca redactorul să fi cunoscut versiunea mesopotamiană, sau, ceea ce pare și mai probabil, să fi utilizat o sursă arhaică, păstrată din timpuri imemoriale în Orientul Mijlociu. Miturile potopului sunt, am remarcat deja (§ 18), extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sângele e bun: dospește./ Grâul moare în el ca-ntr-un amazon,/ dar o să ne-mpăcăm. Ce frumusețe!" (Caseta cu inimi de fosfor). Pâinea (cu înțelesul ei sacramental pe care Caraion pare să-l păstreze) nu mai este accesibilă, noul diluviu ucide posibilitatea unei renașteri. Impresia de lume răsturnată în care totul se desfășoară după alte coordonate decât cele ale normalității este dată nu numai de calmul cu care se abordează problema morții, ci și de reluarea ca într-un refren
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
densitatea materială a figurii ce definește corpul poetic al unui text: "E toamnă de lumină sălbatecă și rea" (Herța, VII); "iată fața de masă-a luminei întinsă pe lucruri" (Coincidențe); căruțele "au spart pietrele luminii", iar plămânul "sparge lumina" (După diluviu)2. În toate aceste situații, lumina nu semnifică mai mult decât arată: suprafața limpezită a lumii, dat al unei exteriorități preexistente, "naturale", chiar dacă uneori aceasta e resimțită fizic, în materialitatea sa fragilă, casantă. Or, lumina trebuie într-adevăr să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-mi place. Mi-a plăcut doar faptul că fulgii erau grași. Albul e culoarea în care orbesc singur; sau, în orice caz, e o culoare prea rece și neclintită pentru fragilitatea-mi meridională. Rămîn să chem ploile, puhoaiele și toate diluviile saturniene care stimulează plăcerea-mi pentru expresivitățile... mișcătoare. Sînt tare mulțumit de viața mea atunci cînd citesc mult! Există o plăcere aproape bolnavă în mine (în noi) de a citi. Curios pînă la a fi tîmpit am fost mereu. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
traseului pe care îl va urma fata în inițiere: comunicarea cu stihiile și domolirea lor vin dintr-o apartenență mistică la ele. Fata conține în ființa sa datele necesare unei întrepătrunderi cu Întunericul, de aceea vom găsi fecioara plutind în mijlocul diluviului iar flăcăul, ca expresie a naturii dinamice, solare, înfruntând animalul totem, fapt ce înscrie gândirea mitică românească în tiparul oriental al lui yin și yang. În două colinde din Dobrogea apare și o comparație frecventă în imaginarul folcloric: „Ochi-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basmul Cu Bogdan „a legat zorile dă zî în basma și limbile la cocoș’, fata - ca să nu să scoale frațâi. Ș-a sumes poalile-n brâu, ș-a întins-o la focu ăla acolo” (Fărcașele - Olt). Puterile ei ordonatoare vor ține diluviul în frâu și vor țese lumea din nou, așa cum luna „«toarce» Timp și «țese» vieți omenești”. Ipostaza umană a astrului nocturn - fata nubilăse află în strânsă legătură cu principiul acvatic. „Toate divinitățile lunare păstrează, mai mult sau mai puțin perceptibil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și soarele, utilizează un text publicat de Elena Niculiță-Voronca, în care se spune că „Soarele este împăratul focului și luna împărăteasa apei”. Textele rituale intonate în intervalul critic al celor douăsprezece zile dintre ani conțin frecvent imaginea poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ, apă, focul latent în lemne și aerul) și viitura aceasta șterge tot ceea ce s-a perimat prin vecuire. Dinamismul imaginii construit de prezentul indicativ se întărește prin interogația ce conduce la descrierea mythos-ului, adevărat stimulent poetic de vizualizare a diluviului. Ne aflăm deja în inima sacrului a cărui poveste devine scenariul inițiatic însuși: în clipa dintâi a lumii, pe apele cosmogonice apare înotând o pereche fabuloasă, bourul negru și fata de măritat, care nu numai că îl strunește prin vorbă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării fără capăt augmentează la nivel auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că are în centru insula omphalos: „Marea-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de mare/ Ostrov că-mi era” (Grabovița - Serbia). Infinitul de ape este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
axei vegetale ce susține lumea. Tabula rasa instituită la nivel cosmic este echivalentă morții inițiatice care stabilește teritoriul spiritual defrișat de semne ale trecerii, teritoriu „pe care vor fi înscrise revelațiile succesive destinate formării unui om nou”. Alte imagini ale diluviului, mai puțin dramatice căci apele se află deja sub puterea fetei, înfățișează averse masive într-un univers ordonat - cel al luncilor sau livezilor, în contrast cu tărâmul nediferențiat anterior: „Lino melino, meloi melino!/ Acolo-n josu mai în josu/ La luncile soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
necesare trecerii într-un stadiu superior, distrugerea grădinii constituie momentul de criză al procesului inițiatic. Finalul colindei citate revine la imaginea leagănului dintre coarnele bourului în care coase fata de măritat, imaginea cristalizată oferind cel din urmă argument necesar că diluviul este orchestrat de tânără. „Întocmai cum fazele lunare comandă ceremoniile de inițiere - când neofitul «moare» ca să «învie» din nou -, tot astfel Luna se află în strânsă legătură cu inundațiile și potopul, care anihilează vechea umanitate și pregătesc apariția unei umanități
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul. Cele trei zile de suferință corespund etapei de izolare a fecioarei, similitudinea fiind încurajată de ivirea celor doi ca pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Alte implicații acvatice țin de diferitele forme în care apa se manifestă și este prezentă în procesul inițiatic. Într-o colindă tip Leagăn de mătase IV, 80D, metafora negată aduce sugestia pluvială și anticipează prin simbolizarea leagănului natura dezlănțuită în diluviul deja cunoscut: „Colea-n sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]