24,608 matches
-
Alex. Ștefănescu “Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii ” ALEX. ȘTEFĂNESCU: În dimineața zilei de 22 decembrie 1989 vă aflați, împreună cu Valeriu Cristea, cu Gabriel Dimisianu și cu mine, alături de sute de mii de alți oameni, în fața sediului CC al PCR. L-ați văzut, odată cu noi toți, pe Nicolae Ceaușescu plecând precipitat cu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
plecând precipitat cu helicopterul. Ce gândeați atunci? Cum vi se înfățișa viitorul? OCTAVIAN PALER: Am impresia că o să sfârșesc prin a crede că trecutul, în loc să moară, se transformă în rebus. Sau că am mers prin viață asemenea unui somnambul. În dimineața la care vă referiți, totul mi se părea de o simplitate pe care acum n-o mai pot socoti nici, măcar, naivă. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că, poate, eram figuranți într-un spectacol. Dimpotrivă, puneam bazele
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Mircea Mihăieș Pocnitori, inundații, accidente, incendii, morți: iată sub ce semne a găsit de cuviință să ne întâmpine 2003. N-am făcut decât să concentrez ceea ce, începând cu dimineața lui 1 ianuarie, anunțau posturile de radio și canalele de televiziune. Cabane luate de ape, hoteluri în flăcări, reședințe oficiale jefuite ca ultima tarabă, turiști dispăruți sub avalanșe, crime comise cu inimaginabil sadism - un întreg registru al atrocităților. Dar nimic
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
acest lucru. Ciudat, unul din marile paradoxuri ale vremii. Utopia părea aici că brusc ațipește... Țin minte că slujbașii Uniunii mă lăudau pentru hărnicia, disciplina și eforturile mele singuratece la realizarea proiectatului "Secol 20"... Lucram pe rupte, fără orar, de dimineața de la șapte până ce cădea seara, cu pauză la cantina locală. Fiindcă în acest timp aveau loc și întâmplări hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-o zi, apăru pe o pagină tradusă din
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
Gheorghiu, și mă bate pe umăr: Țoiule, te-au angajat, bravo, mă bucur și te felicit, de mâine ai leafă... Un om drăguț, care mie îmi plăcea că trăgea din lulea, autorul atâtor fabule cu miez. Asta se petrecea în timpul dimineții. Toată amiaza și seara, și noaptea, chiar, am dus-o într-o euforie; și când sunt fericit, nu pot să dorm; în schimb, dorm tun la restriște. Prietenii mă felicitau. Ciocniseră și pahare de vin în cinstea mea... A doua
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
1930-1939, îl putem privi ca pe o adevărată carte de vizită a publicistei și scriitoarei cu debutul legat de cotidianul "Voința națională" și cu activitatea desfășurată timp de trei decenii, între 1905-1939, la "Viața românească", "Adevărul literar și artistic", "Adevărul", "Dimineața". Din succesiunea titlurilor, așa cum sunt adunate laolaltă între coperțile ediției, devine vizibilă unitatea de conținut a textelor și impulsul care le guvernează: cutezătorul spirit critic al autoarei, neabătutele ei virtuți și merite cărturărești, mobilitatea gândirii pe spațiul ideologiei, literaturii, artelor
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
de la el..." Așa am trăit un an... Kuzin scoase din geantă sticla cu rom și o înclină ademenitor. Am băut din nou. Știam că după încă trei păhărele s-a terminat cu munca. De aceea e bine să bei de dimineață. Ai băut - și toată ziua ești liber... - Ascultă, - zic, - pune-i fiului tău numele Lembit. - De ce Lembit? - se miră Kuzin. - Noi vrem să-i spunem Volodia. Ce-i aia Lembit? - Lembit e un nume. - Și Volodia, ce, nu-i nume
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
criză". Dacă Virgil Ierunca n-a pus atunci, fățiș, accentele politice ale crizei semnalate, probabil din dialectice rațiuni, ele apar pe deplin în textele lui Ion Caraion, publicate, ca și mai multe alte intervenții ferme ale "criziștilor", în Jurnalul de dimineață. Poetul înfățișează cu fior tragic jugularea libertății care a început odată cu ocuparea țării de către soviete. Laitmotivul libertății revine și în alte articole, din motive prea lesne de înțeles. Era un strigăt de alarmă al unei societăți victimizate. Comparativ, să menționăm
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
indiguită, dirijată e o literatură împinsă fără doar și poate spre sinucidere... Discuția inițiată de "criziști" s-a întețit. Combatanții pe baricadele democratice, în frunte cu Ion Caraion, Tudor Teodorescu-Braniște, Mircea Alexandru Petrescu, Călin Popovici, Alexandru Talex (în Jurnalul de dimineață), Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru (în Dreptatea), într-o anumită măsură Tudor Arghezi și Barbu Brănișteanu (în Adevărul), Camil Petrescu (în Lumea și Contemporanul) și Al. Philippide (în Semnalul și Revista Fundațiilor Regale), au reușit să inducă, așa cum arată
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
ratat unele lansări de carte pentru că spectacolele de după-amiază se întindeau pînă aproape de ora începerii celui de seară, la altele am intrat puțin după primul sfert de oră. Nu am putut participa, ca în ceilalți ani, la toate colocviile de dimineață. Se pare că nici toți protagoniștii, în unele dintre cazuri. Poate trebuie să reflectăm cinstit dacă avem nevoie de acest tip de dialog, care, în alte locuri de pe pămîntul acesta, se transformă în discuții formidabile, în șanse de a ne
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
unitatea ei, este ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea identificare a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și totuși, iată, încă mă obsedează/ Diminețile polare din internat). Nu este vorba numai de autobiografic ci și de acea simplitate la care ajung puțini poeți. Prin urmare, identificarea pomenită nu se întâmplă numai cu ceea ce poetul își amintește ci și cu ceea ce creează. Poezia lui Sergiu
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
la noi de Irina Mavrodin în 2001, la Editura EST-Samuel Tastet). Nici Pascal Quignard nu e necunoscut cititorului român, două dintre romanele sale fiind foarte bine traduse de Emanoil Marcu în populara colecție "Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas: Toate diminețile lumii, anul trecut, și Terasă la Roma, recent. Cîteva informații bio-bibliografice Pascal Quignard s-a născut la 23 aprilie 1948 la Verneuil-sur-Avre în-tr-o familie de profesori și muzicieni. După ce și-a obținut licența în filosofie la Nanterre, și-a scris
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
și latină, de vechea filosofie chineză și indiană, de arta barocă, muzician rafinat, el e autorul unei opere "pentru cunoscători", foarte apreciată de critică dar care nu a avut succes de public decît în 1991, datorită filmului realizat după Toate diminețile lumii, cu Gérard Depardieu în rolul principal. De fapt, revistele și suplimentele literare ale ziarelor franceze au acordat încă din septembrie largi spații lui Pascal Quignard și celor trei cărți ale sale - Umbrele rătăcitoare, Despre odinioară și Abisuri - care domină
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți despre romancierii noștri de azi? în Dimineața pierdută îmi place extraordinar densitatea umană a personajelor, diferențierea lor, precizia cu care autoarea le reproduce limbajul, cunoașterea nemaipomenit de exactă a Bucureștilor și a tragediei istorice prin care a trecut acest oraș sub comuniști. Din păcate nu cunosc suficient
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată că pînă atunci tată-său înmagazinase atîta dragoste și iscusință în el și în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
așezare de pe firul Savei trăiau pe atunci patru bătrîni chirigii-tîrgoveți faimoși prin cîntările lor la santură. Se întîmplă ca unul din ei să se îmbolnăvească pe drum, așa încît al patrulea din formație le era lipsă la cîntare. Într-o dimineață, taman cînd tatăl Cihoric se-nvoise să-și deprindă fiul cu slovele scrise și abia ce-i arătase prima slovă de mînă, litera cu care începe cuvîntul Teotokos (Maica Domnului), au primit o vizită. Leandru nu era în apele lui
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
neapărat frumos ci adevărat, nu atât satisfăcător artisticește, cât precis, în termenii ei la îndemână: "Floarea gingașă a vieții/ Din adâncul sufletului s-a deschis/ La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța, "sufletul atât de neiubit" cât și versul de încheiere, acceptate, cum spuneam la început, nu pentru originalitate ci pentru
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
a tot soiul de analiști de ocazie care-și dau ritos cu părerea despre conflictul din Itrak. "O aiureală care te captivează cu fiecare detaliu, dar din care nu înțelegi nimic și care se întinde din zi în noapte, din diminețile abia mijite pînă în bezna străfulgerată de explozii. E un Big Brother cu morți și cu armate care ne captivează pe toți, chiar dacă ne îngrozește. E un amestec de moarte și de show, de situații limită și de farse militare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
extraordinar lucru era bolta cerească! Niciodată nu mi-aș fi putut imagina cum, noapte de noapte, deasupra noastră se petrec atari minunății...Toată noaptea bolta se mișcă, stelele având un tainic circuit al lor...Ursa Mare, Ursa Mică, Luceafărul de dimineață...Toate se urneau precis, precum un uriaș orologiu celest. Se mai aflau cu noi doi bătrâni tovarăși de trudă: Zaharia Boilă, care nu contenea să ne istorisească întâmplări hazlii, și apoi domnul Mott, cel cu șampania, sau Bani (Șerban) Ghika
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
1999, 2000, 2001, și din Iași, și de la Chișinău, și de la facultăți particulare, tineri care i-au avut profesori pe Olga Tudorache, Margareta Pogonat, Ion Cojar, Eusebiu Ștefănescu. Locuiesc împreună la patruzeci de kilometri de Tîrgoviște, stau în teatru de dimineața pînă seara, disciplinați, ca într-un fel de cantonament, își antrenează vocile, corpurile, rostirea. Toate acestea se văd pe scenă. În construcția spectacolului, Laurian Oniga a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
colectiv, atrăgând luarea aminte a cititorului că, departe de a avea caracterul omagial al momentului conjunctural al apariției, "anul Caragiale", cartea reface prin informațiile extrase din patru cotidiene, două de la Iași, "Telegraful român" și "Evenimentul", două de la București, "Conservatorul" și "Dimineața", "imaginea extrem de controversată, în conștiința contemporanilor", a lui I. L. Caragiale. Sărbătorit oficial, elogiat hiperbolic, atacat vehement, în funcție de orientarea politică a gazetei, la rândul său dependentă de balansul ideologic pus în joc de însuși Caragiale: de la debut până în 1877, liberal, de la
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei acestora. Reacția sa instinctiv-defensivă este cea a relativizării lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
care se împletește cercetarea publicației "România Muncitoare", însumând treisprezece pseudonime folosite în 1906 când, prin P. Istrate, este semnalată prima intrare a lui Panait Istrati în publicistică prin Regina Hotel, cu altele, cu mai mică frecvență a colaborării. "Adevărul" și "Dimineața", la aceasta din urmă, fiind angajat de Const. Mille în calitate de corespondent al ziarului la Brăila, "Viața Socială" și "Calendarul Muncei". Am ocolit până acum citarea publicației "Tribuna Transporturilor", pentru a apăsa pe tenacitatea cercetării efectuate de Ion Ursulescu. Lipsind publicația
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
greu din patul de fier aflat În birou și ieși afară. O sete cumplită Îi ardea gâtlejul, iar capul și-l simțea de mărimea unui tanc mijlociu. Nu putea face alte comparații deoarece el, toată viața fusese tanchist, iar În dimineața asta, În fața ochilor, avea tot tancuri. Unele grele, din acelea cu care era dotată divizia pe care o comanda, altele mijlocii sau mici, că cele mari nu-i Încăpeau sub bonetă. Își trată setea arzătoare cu Încă un gât de
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineața aceea din satul de departe unde locuia familia și n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute la librăria "Lumea" sau prin cafenelele
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]