118 matches
-
dr.myx), fiind concurată de cea cu sufixul -el: „koala (...) este un animăluț foarte scumpel” (FanClub Forum, iulie 2002); „ai un băiețel scumpel foc. Să-ți trăiască!” (co .mmunity. webshots. com); „Ești un scumpel, dulce de tot!!!” (sens.md). Afectarea diminutivală atinge uneori culmi greu suportabile, extinzîndu-se asupra întregului mesaj: „Vă pupic dulcic!!!” (clopotel.ro).
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
prezentată doar ca „bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări” și „nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate”. Etimologia e incertă, dar se trimite la termenul german Fitschen „fleac, mărunțiș”. În structura cuvântului românesc se recunoaște sufixul diminutival -uică (ca în păsăruică), având valoare denotativă (pentru că desemnează un obiect mic), dar și conotații afective, pozitive sau depreciative. În ultimii ani, termenul fițuică a fost serios concurat de un sinonim încă neînregistrat de dicționarele generale: diminutivul copiuță, specializat pentru
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș). Într-un articol monografic publicat în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, Zizi Ștefănescu-Goangă a întreprins o prezentare istorică detaliată
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
întrebări retorice, mimînd orice: limba de lemn, dialogul din Căldură mare, lecția pedantă, titlurile presei de senzație ("Jurnalul de la 8 fără 5. Record mondial la pleonasm. Bucureștiul schimbă latina. Captură de adjective stupefiante. Urechile care văd", 26.III.1997), afectarea diminutivală ("Bună seara, simpăticuți telespectatorași și telespectatorașe. Mă încearcă dorulețul să vă vorbesc despre un cuvînt internațional și înțelesurile lui întortocheate" 10.V.1997), graiul local ("Doamnielor, domnilor șî fătucielor, binie v-am găsît, sară bună, ș-apă numa o să vedieți
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
unui sufix (a celui corect) prin altul", explicînd-o printr-o ipotetică tendință "a vorbirii păturilor neinstruite de a prefera pe -er lui -ar". în vreme ce marinel și marinal sînt probabil simple forme corupte (primul are o terminație identică cu un sufix diminutival, celălalt poate duce cu gândul la perechile paronimice generatoare de confuzii, în -ar și -al), mariner e o formă atestată, care a avut o circulație reală. în DLR (tomul VI, Litera M, 1965-1968), mariner apare indicat ca variantă învechită a
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
client. O strategie la fel de răspîndită este cea de minimalizare a aspectelor financiare ale schimbului comercial. Asemenea principii pragmatice generale se particularizează însă de la cultură la cultură și de la limbă la limbă; e suficient să traducem formula românească (înlocuind eventual sufixul diminutival, pentru limbile în care procedeul nu e activ, cu un echivalent funcțional, de pildă cu traducerea adjectivului mic), ca să ne dăm seama de diferențele practicilor sociale și culturale. Sînt limbi în care atenuarea expresiei - încercarea de a o face mai
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
impresionant de sufixe (despre diminutivele românești au scris lucruri esențiale Sextil Pușcariu - care le-a consacrat chiar teza sa de doctorat, în 1899, la Leipzig - și Iorgu Iordan - într-un capitol amplu în Stilistica limbii române). În limba literară, formele diminutivale au fost judecate negativ la un moment dat (în secolul al XIX-lea), în numele unui ideal de raționalitate și eleganță constituit - probabil - sub presiunea modelului francez. Evitate în registrul înalt, diminutivele au circulat mai departe în limba populară și familiară
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
obiectivă, desemnînd varianta mai mică sau mai tînără a unui aliment, a unui produs culinar - dovlecei, castraveciori, ciupercuțe, cîrnăciori, ficăței - sau reprezentînd fixarea unei metafore: colțunași, perișoare etc. Unele nume de mirodenii s-au fixat în română într-o formă diminutivală: cuișoare, scorțișoară, nucșoară. O sursă puternică de diminutivare este totuși cea afectivă, vizibilă mai ales în cazurile în care diminutivul nu indică o diferență de dimensiune: în cărțile de bucate și în meniurile restaurantelor noastre mămăliguța alternează liber cu mămăliga
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
și chiar de văcuță, slăninuța, costița, vrăbioarele, mușchiulețul. În cea mai veche carte de bucate păstrată (probabil din epoca brîncovenească; manuscrisul publicat în 1997 la EFCR, sub titlul O lume într-o carte de bucate), rețetele sînt pline de forme diminutivale: "o ceapă tocată mărunțel", "puțintică nucșoară", "să fie zeama cam groșcioară", "un cățeluș mitutel de usturoiu pisat și oțet tare și puțintel busuioc vérde pisat, trecut pen sită și fiert puțintel într-o tingiriță", "du-o la masă și cu
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
șanse să se impună (deși în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic! -, într-o serie de diminutive, cu care se întâmplă să
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
de formarea pluralului mersici: "Ioana mi-a spus 'mersici'. NU i-am răspuns "cu plă'" (alexedi.blogspot.com); "mersici pentru intenție..." (forum.softpedia.com), "mersici fetelor" (culinar.ro); "bebelică îți transmite mii de mersici pt complimente" (forum.desprecopii.com). Mania diminutivală pare să creeze - cu mămici, pupici dulcici, mersici ș.a.m.d. - o subvariantă destul de stranie a românei actuale....
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de percepția derivatului ca nou și neobișnuit, ca și de posibilitatea de confuzie cu valoarea diminutivală a sufixului.
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
David Vann (deși un „inchizitor” ca Philippe Gasparini ar vedea în această omofonie Fenn-Vann o asumare identitară implicită). Cu toate acestea, cartea este dedicată tatălui autorului, James Vann, pe care îl regăsim în rama ficțiunii cu numele de Jim (derivat diminutival al numelui real, James), împreună cu multe alte detalii autobiografice, verificabile printr-o simplă confruntare cu informațiile paratextuale de prezentare a autorului. Până și titlul volumului ne arată că avem de-a face cu o invenție autobiografică, altfel spus, cu o
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit în evocarea cu scop
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva jucării din care cea mai importantă este fără îndoiala ursul Ursei”. Pot fi totuși incluse în această clasă formațiile cu sufixe diminutivale și în genere cu sufixe specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
figurină, statuetă căreia i se puteau da diverse atitudini și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza medie mannekijn, derivat de la man „om“ cu sufixul diminutival -kijn. Cuvântul francez a evoluat la sensul de „manechin al croitorilor“; acesta era o armătură sau un mulaj ce servea de model pentru confecționarea hainelor și pe care se făceau probe. Ulterior, a căpătat sensul cunoscut astăzi, acela de „persoană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
rărunchi au arii diferite: rinichi este răspândit în Muntenia (și în arom. arnicl’u), iar rărunchi apare în restul României. Acesta din urmă s-a confundat, din cauza asemănării fonetice, cu rărunche „gălbenele“, numele unei plante moștenit din lat. ranunculus, derivat diminutival al lui rana „broască“! Rinichi câștigă teren, pentru că a fost adoptat de limba literară și de terminologia medicală; în schimb, rărunchi apare în mai multe expresii: a avea seu la rărunchi, a striga din rărunchi, a i se rupe cuiva
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
piețele în care se vindea carnea, numele lui era diferit, în funcție de diversele regiuni. Numele animalului tânăr, ied < lat. haedus, s-a transmis numai românei și sardei. Celelalte limbi romanice prezintă o varietate remarcabilă de termeni, care au la origine derivate diminutivale ale lui haedus (haediolus sau *haedius au dat în dialectele din nordul Italiei jöu, giöl, azol și în retoromana din Grunbünde, usöl) sau ale lui capra (care au dat fr. chevreau, it. capretto); sp. chivo, choto sunt de origine onomatopeică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
formate pe teren românesc de la un cuvânt-bază ce nu s-a păstrat în română (există însă în alte limbi romanice). Știm, de exemplu, sigur că este vorba despre cuvinte formate pe terenul limbii române în cazul derivatelor care conțin sufixul diminutival -uș(ă), pentru că acesta este de origine traco-dacă. auș Cuvântul auș „bătrân, moș, bunic“ este rar întâlnit astăzi, în Oltenia; există și în aromână, în forma aus. Termenul are la bază lat. avus „bunic“, al cărui rezultat normal *au a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
zburătoare era avis, care a fost transmis în forma ave numai spaniolei și portughezei, precum și dialectului logudorez al limbii sarde. Încă din latină, a existat tendința de a-l înlocui pe avis, cuvânt cu corp fonetic foarte redus, cu derivatele diminutivale avicula și *avicellus, care stau la baza it. ucello, fr. oiseau. Româna nu are urmași ai lui avis sau ai derivatelor acestuia. În română, în locul lui avis s-a păstrat lat. passer „vrabie“ > rom. pasăre. Evoluția semantică de la „vrabie“ la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
s-a petrecut și în celelalte limbi romanice. Mai mult decât atât: există prefixe și sufixe latinești care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conțineau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) și sufixul colectiv lat. -etum (din rom. afinet, it. pineto, fr. cerisaie, sp. avallanedo, port. arvoredo). Derivat moștenit? Sau format în română? Datorită faptului că sistemul de formare a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
emițătorului față de cele relatate. Viitorul, de care se leagă realizarea gândurilor noastre este un timp subiectiv; trecutul este obiectiv. Funcția emotivă se realizează și prin utilizarea dativului etic, a superlativului absolut realizat prin mijloace expresive. Acestora li se alătură sufixele diminutivale sau augmentative. în comunicarea orală, aceste fenomene lingvistice sunt însoțite de gesturile, de mimica emițătorului care, voluntar sau involuntar, conștient sau nu, se comunică pe sine însuși, își manifestă emoția, sentimentele, dispoziția afectivă. Funcția referențială (denumită funcție reprezentativă de către Bühler
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
secundare; greșeli lexicale în comunicare; construcții pleonastice și atracția paronimică; corectarea construcțiilor pleonastice; corectarea greșelilor determinate de atracția paronimică;) c) Mijloacele de îmbogățire a vocabularului (cuvânt de bază; cuvinte derivate/serii derivative; rădăcină, sufixe și prefixe; sinonime și antonime; sufixe diminutivale și sufixe augmentative; câmpuri lexicosemantice; cuvinte compuse prin alăturare, subordonare și abreviere; familia lexicală derivate, compuse, cuvinte obținute prin schimbarea valorii gramaticale; împrumuturile;) d) Resurse ale expresivității limbii la nivelul lexico-semantic (selectarea cuvintelor; figuri de stil: personificare, comparație, enumerație, repetiție
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Sadoveanu, Frații Jderi) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentelor date. 2.Scrie sinonimele termenilor: meșteșug, ispravă. 3.Menționează modul de formare a numelui Ionuț Păr Negru. 4.Transcrie două arhaisme care denumesc ranguri boierești. 5.Motivează utilizarea unei forme diminutivale. 6.Comentează structura: Era fără liniște. 7.Precizează două mărci lexico-gramaticale care indică prezența naratorului. 8. Ilustrează două modalități de caracterizare diferite. 9. Explică titlul capitolului, avînd în vedere fragmentele date. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]