156 matches
-
de venetic, pe care nu și-o acoperă. El are o vie aspirație eugenică de puritate a rasei. Opera lui Eminescu, lui Goga exprimă această stare de spirit. [...] Țăranul de la Dunăre e mai idilic și epicurean, aplecat spre grațios și diminutival. „Jalea” ardeleană a lui Goga nu se va găsi la Dunăre și nici ritualul milenar din poezia lui Coșbuc. Aici la Siret, ori pe Dâmbovița, oamenii sunt mai hârșiți cu imigranții și se lasă cuceriți de soare și ierburile câmpului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se face lângă tău / Și-l are omul cel rău. / C-am trecut pe-un pod de piatră / Ș-am scăpat norocu-n baltă; Mult am stat și m-am mirat, / Pe-acel pod eu ce-am cătat?"228 Varianta substantivală diminutivală, "norocelul", ca incipit adresativ, potențează acțiunea imprecativă, realizată de conjuncția "de" care prefațează nucleul semantic procesual, ca trecere de la irealitatea expresiei la optativul determinat de interiorizarea actului poetic: "Norocele, de te-aș prinde, / Ț-aș da foc și te-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
primăvara-ntreagă? / Ce dor ai în pieptul tău, / După cine-ți pare rău? / După cine-n piept te doare? / Că lași codrul tot în floare / Și te duci când vine vara, / Și nu cânți în codru seara?"292 Enunțurile descriptive, diminutivale, retorica explicită, construită pe baza personalizării verbale și nominale, transformă discursul monologat în discurs dialogic, făcând posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
circulat și două în limba germană : Weischora (1774), Wijschora (1790). În 1803, în Viișoara trăiau 850 de locuitori, iar în 2002 se înregistrau 1179. Biserica a fost zidită în 1777, iar școala primară a fost construită în 1911. Et.: formația diminutivală viișoară formată din vie d. lat. vinea + suf. -ișoară. B. Toponimie minoră ALUNIȘ, pădure pe partea dreaptă a râului Cașin, pe ale cărui maluri cresc mulți aluni, ceea ce înseamnă că denumirea topică este legată de natura vegetației. Et.: d. ap.
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
munte mic, culme » d. sl. občina + ap. rotundă (feminin) d. lat. rotundus. OUȘORU, culme muntoasă (753 m. înălțime) care face parte din Subcarpații Vrancei. De aici izvorăsc pâraiele Zăbrăuți, Pepeni, Căiuți și Bogdana. Et.: ap. ou d. lat. ovum + suf. diminutival -șor. Și acest nume de loc era la origine o metaforă, fiindcă era determinat de forma oronimului respectiv, asemănătoare cu cea a unui ou. De altfel, toponimul este răspândit în întreaga Românie, dar în mod deosebit în Moldova și Bucovina
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
35 km. lungime). A fost cunoscută și cu numele Culmea Tazlăului și Pietricica Bacăului. Toponimul este cunoscut în zonele muntoase și subcarpatice din țara noastră, precum vârful Pietrosul, Pietrișul, Pietroasa, Petrila, Petricani ș.a. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. diminutival -icică. PISCUL STEJĂRIȘULUI, vârf de deal în localitatea Pralea, situat în pădurea Ursoaia, acoperit cu pădure de fag, ceea ce explică pe cel de al doilea termen din toponimul compus. Et.: ap. pisc d. vsl. piskŭ + ap. stejăriș « pădure tânără de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
prezent inclus în orașul Târgu Ocna. Izvorăște din Munții Berzunțului. Apelativele vâlcea și vâlcică sunt prezente nu numai în poezia populară, ci și în toponimia românească (există numeroase localități care sunt denumite Vâlcele ). Et.: ap. vâlcea d. lat. vallicella + suf. diminutival -ică. VÂRFUL DOBREI, vârf din vecinătatea localității Mănăstirea Cașin, care desparte Dobrele Mari de Dobrele Mici. Et.: ap. vârf d. vsl. vrŭhŭ + n. pers. Dobra (din aceeași familie cu Dobru, Dobrea, Dobre și derivatele sufixate corespunzătoare) d. slv. dobrŭ “bun
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
471, ca și Petre Oprea susține de pe o poziție tare caracterul superficial, de modă, al orientărilor simboliste în pictura românească, în raport cu pictura serioasă a impresioniștilor -, ci o vârstă, o etapă traversată spre noi formule, dar cu un sens particular, nicidecum diminutival, peiorativ. Într-o mare măsură, influența literaturii și a muzicii își spune cuvântul, și despărțirea de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se cuvine să li se acorde prioritate. Jupân Dumitrache Titircă Inimă-rea desfășoară o caracterizare concisă prin arhaismul jupan (stăpîn), acomodat la spiritual unei noi epoci (jupîn), prin prezența unui sufix (-ache) de proveniență grecească specializat în derivate cu sens diminutival, numele de familie sinonim cu substantivul titirez ceea ce ar sugera activismul cetățenesc, determinativul final ce indică faptul că într-o perioadă anterioară acțiunii a fost strîns la pungă; în comedia proiectată dar nerealizată își păstrează doar numele de familie. Nae
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă; în cazurile Costăchel-Iordăchel Gudurău tensiunea se produce între nuanța diminutivală a numelui de persoană (nepotrivit pentru cei în vîrstă ca și în cazurile Mugurel, Floricel) și cea augmentativă a numelui de familie care mai are și funcția de a indica spațiul etnic și cultural prin localizare. Mai semnalez un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
buceac, „loc cu tufăriș și rădăcini“; bunar, „izvor amenajat pentru băut apă sau pentru adăpat vitele“). Devin toponime, prin conversiune, și unele cuvinte comune derivate la nivel apelativ (înainte, deci, de a deveni nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important în comunitatea respectivă): Aninelu, Băltița, Bujorelu, Afinet, Aluniș, Băltărie, Alexeni, Albulani, Andrășoi, Bricegari etc. Aceste apelative trecute deja prin una sau mai multe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș; Hălmagiu provine din magh. alma, „măr“ + -ágy, „pîrîu, albie de rîu“; Almășel este un derivat toponimic, în limba romînă, de la Almaș, cu sufixul diminutival -el (la fel Almăjel < Almaj, Hălmăgel < Hălmagiu); Almășeni e toponimizarea unui nume de grup cu sufixul -eni („cei veniți din Almaș“); Almăj este o variantă fonetică dialectală a lui Almaș (formele cu j se găsesc în Banat și în Oltenia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic) că primele au fost denominate hidronimele și de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru o vreme, trupele care ar fi trecut munții și ar fi atacat teritoriul apărat. Denumirea slavă Bran este dublată de toponimul Poarta, cum se numește unul dintre satele comunei Bran, și, poate, triplată de numele Predeluț (< predeal, „trecătoare“ + sufixul diminutival -uț) al unui alt sat component al comunei. Păstrarea și folosirea paralelă demonstrează că numele romînesc a fost tradus ca Bran, nefiind înțeles, iar predeluț, preluat din slavă (predeal), apoi romînizat și diminutivat, a devenit un termen specializat, care nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al văii Karasu pe care se află Cernavodă), care însă nu poate justifica apariția, inclusiv în maghiară, la inițială, a secvenței cra, și evoluția su > ș (iar identificarea cu Feketeviz, „apa neagră“, s-a dovedit greșită); un hipocoristic Cras + sufixul diminutival -ș, -aș (neatestat, din păcate). Interesant este că încă nu au fost implicate în ecuația etimologică toponimele Carasa (colină în Cîmpia Jijiei și sat în județul Botoșani), Caraslău (afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și sat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus (sate în județul Tulcea). Ultimele toponime sunt derivate, în graiul lipovenilor, de la numele slav al Dunării, Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere: Munții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na și cu -ița) sau derivată cu sufixul compus -nița, diminutiv și locativ, de la Jidov. Jijia Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara (< București), Teișoara (< Tei). Transferul numelui Orăștioara de la pîrîu la sat este obișnuit în toponimie, ca și diferențierea prin determinanții de jos-de sus. De la forma diminutivală Orăștioara s-a refăcut o nouă bază, Orăștia, care a marginalizat treptat vechea denumire Oraș, folosită în continuare numai ca supranume (merg la Oraș/oraș). Trecerea de la Orăștia la Orăștie s-a făcut prin interpretarea lui a final ca articol
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
termenului popular „profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a toponimului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele Zoldbagh, Zolobah, Zoldobag, Zoldobagh, un sat astăzi dispărut, localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]