140 matches
-
mascului, iar dacă diferențele sexuale de comportament cresc această proporție populația generală suferă un declin rapid. În consecință, dimorfismul sexual are importanță în conservarea speciilor. Diferențele de forma și comportament pot rezultă în segregare sexuală. Cele mai investigate cazuri de dimorfism sexual continuă să fie copitatele, dar și liliecii, canguri, și păsările. Planuri de conservare au fost create, specifice pentru speciile cu puternică segregare sexuală. Există cazuri în care masculii sunt mult mai mari decât femelele. Un exemplu este "Lamprologus callipterus
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
puternici pot găsi și apăra cele mai mari cochilii, iar femelele rămân mici pentru a putea intra în cochilii pentru a depune icrele. Așadar, creșterea în dimensiuni a femelei este limitată , femelă reglăndu-și rata de creștere în funcție de dimensiunile cochiliei disponibile. Dimorfismul sexual apară și în cazul peștilor hermafrodiți. Aceste specii sunt cunoscute că hermafrodite secvențiale. În sistemele în care un mascul se împerechează cu mai multe femele, mărimea masculului joacă un rol important în succesul reproductiv.
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
unui vierme cilindric parazit, Ascaris lumbricoides, care poate parazita intestinul omului sau al animalelor. Boala produsă de acest vierme se numește ascaridioză. Este un vierme cilindric cu extremitățile ascuțite, de culoare alb-gălbuie și cu o lungime de 15-25 cm. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul anal. ul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. Viermii adulți trăiesc
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
culoare albă. Solzii din lungul liniei laterale au câte un punct negru deasupra, iar altul dedesubtul liniei laterale. Înotătoarele dorsală, pectorale și caudală cu pete negre sau brun-negricioase difuze, dispuse în linii transversale. Înotătoarele ventrale și anală palide, fără pete. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana consta din mici nevertebrate psamofile: insecte acvatice și larvele lor, crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi; larve și icre a altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală, alge unicelulare, din grupa
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
fricțiune vaginală susține ideea că osul penian asigură o rigiditate adițională penisului în erecție pentru a facilita penetrarea. Această rigiditate suplimentară ajută speciile la care monta (copulație) are loc înainte de erecție (de exemplu, canide) sau la speciilor care prezintă un dimorfism sexual pronunțat (de exemplu, mustelide, otariide). La speciile dimorfice, osul penian asigură un suport pentru a contracara rezistenta produsă de dimensiunea mică a orificiului vaginal. A patra ipoteză sugerează că osul penian joacă un rol în transportul spermei către ovul
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia "Cervidae" cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
pe partea ventrală. Urechile și nările ramân la suprafața apei când restul corpului este scufundat. Hipopotamii trăiesc în apropierea râurilor, lacurilor, mlaștinilor sau a altor ochiuri de apă, de obicei în grupuri de 7 până la 15 indivizi. Nu există un dimorfism sexual evident, astfel că femelele și tinerii masculi sunt adesea confundabili. În cursul zilei dorm și se odihnesc în apă sau în apropierea acesteia. Noaptea ies pe uscat pentru a se hrăni cu ierburi. În apă pot înota repede sau
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
dungă îngustă albă, această dungă albă se poate vedea la unele exemplare și în jurul ochilor. Irisul este de culoare cenușie închisă, ciocul, picioarele sunt de culoare cenușie închisă. Zborul lor este tipic ciocănitorilor un zbor în bolte. Nu există un dimorfism sexual accentuat, femelele fiind aproape la fel ca mascululii. Ciocănitoarea cu spatele negru este răspândit în America de Nord, el putând fi întâlnit în nord din Alaska până în Terranova, iar în sud din centrul statului , nordul statelor și , ca și statele , și
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
sunt păsări sperioase, fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte sau de foioase din Europa. Iernează în bazinul mediteranean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentală. Hrana sitarilor constă din viermi, păianjeni, insecte și larvele acestora, ca și
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
mediu prezintă diverticuli în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților . Excreția se realizează prin tuburile lui Malpighi - în opistosomă și de glandele coxale - în prosomă. Glandele sexuale se găsesc în opistosomă. Femelele posedă o spermatecă pentru depozitarea spermei . Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale femelei și prezența gonopodelor la masculi. Ricinuleidele sunt animale unisexuate, cu fecundare internă. Împerecherea este inițiată de un comportament special de curtare de către mascul. Masculii introduc sperma în orificiul genital femel cu ajutorul
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
duble (testiculele și ovarele) sunt amplasate în opistosomă, de la care pornesc gonoducte (spermiducte și oviducte). Gonoductele se unesc într-un canal unic ce se deschide prin penis, organ copulator la masculi, sau ovopozitor. Împerecherea implică copulația directă, fecundarea este internă. Dimorfismul sexual este slab evidențiat. Au fost observate lupte intre masculi pentru o femelă. După fertilizare, ponta este depusă într-o crăpătură din sol, cu ajutorul ovopozitorului. Femela depune dela câteva zeci până câteva sute de ouă (600). Puii apar după 20
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
sexe a activităților la primele hominide, fără echivalent în lumea primatelor, este, în fapt, motivată de schimbările clare suferite de fiziologia reproductivă a femeilor, evidente prin encefalizarea masivă a noilor născuți, creșterea în durată a ciclului de viață și reducerea dimorfismului sexual al ambelor sexe, deja clar vizibile la Homo erectus (McHenry 1996). Mărirea semnificativă a masei cerebrale acum aproximativ 2 milioane de ani pare să indice că, odată (sau curând după) apariția genului Homo, a avut loc o dublă mutație
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
geneza timpurie a perechilor monogame, nu este extrasă din biologia primatelor, ci a păsărilor. În cazul primatelor, femelele, în contextul unei dependențe prelungite a puilor (6 ani, la cimpanzei), nu solicită vreun ajutor nutrițional din partea masculilor (Graves-Brown 1996: 313). Reducerea dimorfismului sexual, inclusiv prin creșterea robusteții femelelor, vizibilă la Homo erectus, susține această posibilitate a autonomiei mamelor, așa cum indică, fără dubiu, scăderea competiției sexuale masculine. Singurul argument contrar, unul puternic, însă, îl reprezintă extensiunea nișei ecologice a genului Homo mult în afara
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
încă mari probleme: ea oscilează între îmbogățirea modelelor primatologice sau sărăcirea celor etnografice. Un imens efort de reflecție teoretică este încă necesar pentru a suplini sărăcia documentară a acestor epoci. Cu toate acestea, câteva mutații somatice cheie (bipedia, encefalizarea, reducerea dimorfismului sexual, cu cohorta de implicații ale fiecăruia) sugerează acțiunea timpurie a unor mecanisme sociale, capabile să fi stabilizat aceste soluții adaptative, vizibile în plan somatic. Pentru că biologia, supusă mecanismelor mendeliene, recuperează greu avansul permanent al culturii, configurația psihosomatică actuală a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Răspândire. Fluturele alb al verzei este răspândit în majoritatea țărilor din Europa și Asia, precum și în Nordul Americii. În România este frecvent în fiecare an, în toate zonele unde se cultivă legume din grupa verzei. Descriere. Adulții prezintă un ușor dimorfism sexual. Fluturii au corpul negru, acoperit cu perișori alb-gălbui. Aripile anterioare și posterioare sunt de culoare albă, prevăzute cu macule negre, diferențiate pe sexe. Astfel, la femelă, aripile anterioare prezintă o pată neagră în vârf, două pete rotunde situate în
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
câmp este prezent din martie până în octombrie, iar în sere în tot cursul anului. Un studiu amănunțit asupra morfologiei, biologiei, ecologiei și combaterii integrate a acarianului roșu comun a fost efectuat de Andor I. (2001). Descriere. Acarianul roșu comun prezintă dimorfism sexual. Femela are corpul de formă elipsoidală, ușor bombat dorsal și turtit ventral, de 0,4 - 0,5 mm lungime, de culoare variabilă, de la verdedeschis până la roșu-închis, în funcție de plantele atacate. Pe partea dorsală a corpului se găsesc două pete simetrice
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
cele temperate numai în sere, fiind o specie pretențioasă la căldură. Este considerat ca unul din cei mai periculoși dăunători ai culturilor legumicole din țara noastră din sere, rar la cele din solarii și accidental în câmp. Descriere. Prezintă un dimorfism sexual accentuat. Masculul are corpul cilindric, viermiform, de 1,2 - 2,0 mm lungime, acoperit cu o cuticulă inelată. Pe părțile laterale prezintă 4 incizii, care se întind pe toată lungimea corpului (fig. 57 a). Femela are corpul piriform, cu
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
continentele. În țara noastră nematodul rădăcinilor a fost semnalat pentru prima dată în anul 1954, la culturile de morcov și pătrunjel, în jurul municipiului Cluj-Napoca. În prezent este mai frecvent în Câmpia Română și Podișul Transilvaniei. Descriere. Nematodul prezintă un pronunțat dimorfism sexual. Femela are corpul piriform, de 0,5 - 1,0 mm lungime și 0,4 - 0,5 mm lățime, de culoare albă, transparentă. Masculul este piriform, de 1,0 - 1,4 mm lungime. Oul este de formă elipsoidală, de culoare
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
care pot fi deosebiți câinii Între ei. Acestea se referă la numele la care răspunde, sexul, rasa, ce se individualizează prin caracterele de rasă specifice fiecăreia, talia, greutatea, culoarea, semne particulare, marcaj etc. Plecând de la faptul că diferența dintre sexe - dimorfismul sexual - și diferențele de culoare la exemplarele tinere sunt mai șterse, este bine ca fiecare crescător să cunoască mijloacele uzuale de identificare. În continuare, descriem câteva dintre aceste mijloace: 1. Vârsta ajută la identificare și se poate determina după actul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
din genurile Dytiscus și Cybister atacă puietul de pește. Formele mari sunt atrase de cadavrele animalelor întâlnite în apă. Acestea pot fi capturate introducând în apă cârtițe sau rozătoare moarte, ♂ se fixează de cadavre cu ajutorul ventuzelor adezive. Este vizibil un dimorfism sexual. Astfel la ♀ din genul Acilius și cele mai multe din genul Dytiscus sunt prezente strii alungite pe elitre, iar corpul este rugos, mat, lipsit de luciu. Din această familie sunt cunoscute în jur de 3 000 de specii răspândite în toată lumea
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
ale pronotului au impresiuni prevăzute cu rugozități punctate. Suprafața elitrelor acoperită cu o punctuație fină și rară, ștearsă spre vârf. Metasternul, coxele posterioare și primele 2 sternite abdominale au puncte dese și accentuate, restul sternitelor dispun de o punctuație fină. Dimorfismul sexual este absent, sexele fiind foarte asemănătoare. Specie alpină, întâlnită în apele mici, temporare și în izvoarele reci. l=2,8-3,2 mm. 12 Hydroporus nivalis Heer (morio Heer, alticola Sharp) Asemănător cu nigrita de care se deosebește prin elitrele
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
longitudinale de puncte accentuate. Interstriile netede, nepunctate, spre vârf elitrele pot fi uneori reticulate. Metasternul, coxele posterioare și părțile laterale ale primelor 2 sternite abdominale prezintă strii accentuate. Ultimele 2-3 sternite abdominale au printre punctuația de fond creste transversale microscopice. Dimorfismul sexual este absent. Specie stenotermă adaptată la climatul rece, întâlnită în izvoare și pârâuri de munte. l=3-3,5 mm. 16 Hydroporus ferrugineus Stephens (victor Aubé) Conturul corpului alungit cu marginile laterale ± paralele. Partea dorsală ușor lucioasă, prevăzută cu reticulații
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
sau roșcat-maronie. Corpul oval-lățit, relativ aplatizat. Unghiul dintre pronot și elitre bine conturat. Antenele și picioarele roșii sau roșcat-maronii. Vârfurile coxelor posterioare sinuate, prevăzute cu o mică expansiune triunghiulară (fig.23b, pag.19). Sexele asemănătoare între ele, lipsite de un dimorfism sexual. În fauna noastră 2 specii, dar poate fi posibilă și existența lui D. latus. 1.Pronotul cu 2 impresiuni longitudinale laterale, suprafața pronotului este ușor înălțată în vecinătatea marginilor laterale. Elitrele extrem de scurte, (luate împreună sunt de numai 1
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
laterale parțial lățite, triunghiulare sau înguste de formă spatulată, iar marginea anterioară a metasternului ajunge până la nivelul cavităților de articulație ale coxelor mediane. Primele 3 articole ale tarselor anterioare la ♂ lățite, spre deosebire de Dytiscinae la care tarsele au un aspect disciform. Dimorfismul sexual este întâlnit în cazuri rare, de regulă atât ♂ cât și ♀ au același aspect al părții dorsale. Coloritul corpului este extrem de variabil. În fauna României 7 genuri. Cheia genurilor 1.Ambele gheare ale picioarelor posterioare au dimensiuni aproximativ egale. Tarsele
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
posterioară au câte un rând de puncte. Partea dorsală a corpului dispune de niște câmpuri poliedrice lucioase, mai mari sau mai mici, bine conturate, parțial rotunjite sau mult alungite. Corpul este ± punctat, uneori punctele se observă și în interiorul câmpurilor lucioase. Dimorfismul sexual este prezent. ♂ au articolele 2, 3 și uneori 4 ale tarselor anterioare și mediane îngroșate. Uneori ghearele picioarelor posterioare ale ♂ sunt alungite și inegale, una dintre gheare poate fi lobată și răsucită. În unele cazuri ♀ au corpul puternic granulat
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]