809 matches
-
foarte eficient. Elisabeta I a murit în 1603, fără a lăsa în urmă vreun moștenitor direct. Cea mai apropiată rudă de sex masculin și de religie protestantă era regele Scoției, James al IV-lea, din Casa Stewart, care, în urma unificării dinastice, va deveni regele James I al Angliei. Regele James I și al IV-lea, cum i se va spune, va deveni primul rege al întregii insule britanice, deși continua să guverneze Anglia și Scoția ca două regate separate. Împotriva sa vor avea
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Palestina și Goelesiria (sau Talebena, regiune între Liban și Antiliban, în sudul Siriei) în est, Libia și Gyrena în vest, precum și insula Cipru. La interior, pentru a impune dinastia sa și stăpânirea grecilor, încercă să creeze o legătură cu cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
Europa părea a fi soluție seducătoare, deși un număr mare de soldați francezi se afla deja în peninsulă, armata spaniolă fiind total nepregătită de război și, deși nu părea probabil ca poporul spaniol să fie foarte deranjat de o schimbare dinastică, totuși, la începutul lui 1808 se pare că Napoleon încă nu hotărâse care sunt obiectivele sale în această țară.
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
ateniană. În 431 i.en., Sitalces încheie un tratat cu Atena, prin care prevedea o intervenție a armatelor odrise în Peninsula Chalcidica pentru reprimarea răscoalei. Atena apelează și la Macedonia ce primește avansuri teritoriale prin cedarea orașului Therme. O criză dinastică izbucnește și tensionează relațiile, iar Sitalces îl sprijină pe Filip, un pretendent la tron, fratele lui Perdicas. Sitalces și-a onorat promisiunea făgăduită Atenei în ciuda zgârceniei cu care i-a tratat pe odrisi. I-a capturat pe solii spartani și
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
condiții care conduc la anomalii ale faldurilor unghiei și predispun la panarițiu cuprind psoriazis candidoza cutanată toxicitatea medicamentoasă municipiul este centrul cultural al germanilor silezieni apără opera unui mare scriitor principiul adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice cauza morții nu a fost stabilită exact însă se consideră că ar fi din cauza diabetului în afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni polonezi și nemți evacuarea căldurii se face prin condensarea aburului în condensator prima baghetă de la
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
reunificat și supus autorității unui unic împărat, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin, care se revendica drept alesul pe pământ al divinității unice, abandonează politeismul tetrarhiei în favoarea monoteismului creștin. Principiul adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice. Constantin a continuat și a desăvârșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian. Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze și 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia și Galia). Prin crearea unei noi monede de aur ("solidus"-ul
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
suverani ai României Mari. Partidul Național Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul regelui Ferdinand, a fost forța politică dominantă după Primul Război Mondial și până la moartea aproape concomitentă a regelui Ferdinand și a lui Ion I.C. Brătianu. Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prințul Carol, moștenitorul tronului, care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
înverșunat al Revoluției, însă nu dorea să riște armatele și finanțele austriece decât în situațiile cu un succes asigurat pe deplin, deoarece credea că alte regrese ar lăsa Austria în dezavantaj, atât în comparație cu noua Franță, cât și cu vechii rivali dinastici, precum Sardinia-Piemont sau Prusia. În concepția lui Thugut, Europa rămăsese un teren de joacă pentru politicile convenționale, totuși modelele familiare fiind date peste cap de către Revoluție. Tratatele de la Campo Formio (1797) și Lunéville (1801) au precedat dizolvarea (1806) Sfântului Imperiu
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
devenit aproape perceptibil; a fost făcută o încercare de a rezolva problema în Uniunea religioasă de la Brest. Pe frontul militar au avut loc o serie de revolte a cazacilor. Comunitatea Națiunilor sub domnia lui Ștefan Báthory a suferit o confuzie dinastică în timpul domniei împăraților Vasa, Sigismund al III-lea și Vladislav al IV-lea. A devenit, de asemenea, un loc de joacă a conflictelor interne, în care regii, magnații puternici și facțiunile nobilare au fost actorii principali. Comunitatea Națiunilor a luptat
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Turcia. Guvernarea sa cuprindea mici victorii, câteva dintre ele neaducând nimic util pentru Comunitate. A fost ales odată ca țar rus, dar nu a avut nici un control asupra teritoriilor rusești. Ca și tatăl său, Vladislav a fost implicat în ambițiile dinastice suedeze. El nu a reușit să consolideze Comunitatea sau să prevină evenimentele din Răcoala Hmelnițki și din Potop, care au devastat Comunitatea din 1648. Domnia fratelui lui Vladislav, Ioan Cazimir, ultimul din familia Vasa, a fost dominat de punctul culminant
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
puterea și în cele din urmă a fost zdrobit când a încercat sa revină.Se impune deci o explicație a dimensiunii pe care figura sa a primit-o după moarte. Trei factori sunt importanți: rolul său în creștinarea Norvegiei, relațiile dinastice între familiile conducătoare ale vremii și nevoile ulterioare de legitimizare a puterii. Olaf este în general considerat ca forța activă ce a dus la finalizarea creștinării Norvegiei. Este în realitate o exagerare. Crucile mari din piatră dar și alte simboluri
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
secolului al XIV-lea, au devenit vasali ai Imperiului Regatului Boemiei. Prin Tratatul de la Trentschin din 1335, regele polonez, Cazimir al III-lea cel Mare, a renunțat la toate pretențiile sale asupra regiunii Silezia, care a rămas sub conducerea ramurei dinastice Silezia Piast, până când linia de sex masculin a dinastiei a dispărut odată cu moartea Ducelui George William de Legnica, în 1675. În 1125, Vladislav s-a căsătorit cu Agnes de Babenberg, fiica Margrafului Leopold al III-lea al Austriei și a
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei.
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
prima guvernare țărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice, iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat. În plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare. Criza dinastică din anii 1920 a pus principalele partide politice (PNL și PNȚ) pe poziții opuse. Guvernul Ion I.C. Brătianu a dat mai multe lovituri taberei carliste (alcătuită din susținătorii lui Carol al II-lea): în octombrie 1927, a fost arestat Mihail
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
A deținut comanda în Italia de două ori, câștigând titlul de Mare căpitanului. Războaiele italiene au început cu invazia franceză a regelui Carol al VIII-lea al Franței în Italia cu 40.000 de oameni pentru a-și asigura succesiunea dinastică la tronul napolitan. În 1495, monarhii catolici au decis să-l susțină pe regele Ferdinand împotriva lui Carol, Gonzalo a fost ales pentru a comanda expediția spaniolă a 5,000 de oameni. A comandat infanterie ușoară și cavaleria împotriva forțelor
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
de către „latinii” participanți la a patra cruciadă (1204). După o primă perioadă de glorie, când se poate vorbi despre un Mare Imperiu Selgiuc, acesta s-a descompus într-o multitudine de emirate feudale conduse de beii locali, dezbinate de rivalități dinastice și teritoriale, care nu s-au putut opune cu succes cruciaților apuseni. Cea mai puternică formațiune statală a turcilor selgiucizi a rămas Sultanatul de Rum, care a avut însă mari dificultăți din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
a reușit să liniștească rebelii păgâni și să restaureze poziția creștinismului în regat. În 1048, regele Andrei l-a chemat pe fratele său mai mic, Béla, în regat și i-a cedat o treime din regat ca apanaj. Această împărțire dinastică a regatului, atestată ca prima în Cronica pictată de la Viena (Chronicon pictum vindobonense) ("prima regni huius divisio"), a fost urmată de mai multe astfel de împărțiri în secolele al XI-lea-al XIII-lea, când regiuni ale regatului au fost
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
a fost recunoscut drept moștenitor al pretențiilor bonapartiștilor în timpul vieții tatălui său, când testamentul tatălui său a fost făcut public la 2 decembrie 1997 (la șapte luni după deces), el a declarat că Prințul Charles a fost eliminat din linia dinastică în favoarea singurului său fiu, Prințul Jean-Christophe Napoléon, pe atunci în vârstă de 11 ani. În 2000, Charles a participat la alegerile ca primar al Ajaccio, capitala regiunii Corsica. Ulterior, el a servit ca membru al Consiliului orașului iar în 2004
Charles Napoléon () [Corola-website/Science/330148_a_331477]
-
polonezi. Deși răscoala lui Hmelnițki s-a încheiat, după nemeroase distrugeri reciproce, prin bătălia de la Beresteciko (1651), Rusia a utilizat evenimentele pentru a declanșa un nou război (1654-1667), invadând teritoriile estice ale statului polono-lituanian. Imperiul Suedez, care avea un conflict dinastic de lungă durată cu Rzeczpospolita și avea interese divergente cu aceasta din urmă în diferite probleme din zona baltică, a profitat de situație și a invadat și ocupat aproape jumătate din țară în 1655. Doi înalți demnitari polono-lituanieni, principii Janusz
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conform unora, privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. Mihai nu a încurajat dezvoltarea mișcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
de instabilitate politică cât și de război civil. Deoarece moștenitorul legiuit al tronului Moldovei - Ștefan Voievod, era mort încă din anul 1358 în Maramureș, după moartea lui Bogdan I în anul 1367 preluarea domniei principatului a devenit prilej de luptă dinastică între cei doi nepoți ai acestuia (fii ai lui Ștefan), Petru (mezinul) și Ștefan (fiul cel mare). Petru a fost susținut de majoritatea românilor și de "provincialii unguri" (adică maramureșenii din Moldova), drept care și-a însușit domnia. În aceste condiții
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
a căsătorit cu Louise-Françoise de Bourbon, cunoscută la curte că "Mademoiselle de Nantes", care era fiica cea mare recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Madame de Montespan. Într-o epocă în care considerentele dinastice jucau un rol major, ochii celor de la Curte erau ațintiți pe căsătoria dintre un prinț de sânge pursânge și un bastard regal. Totuși, capul Casei de Condé, "le Grand Conde", a cedat la această căsătorie considerată inferioară, în speranța de
Louis, Prinț Condé (1668–1710) () [Corola-website/Science/320158_a_321487]
-
-lea al Siciliei cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel. Constanță nu a fost logodită până a împlinit vârsta de 13 ani, fapt care este neobișnuit pentru o prințesă a cărei căsătorie constituia un important târg dinastic. Acest amănunt a dat naștere diferitelor legende potrivit cărora ea ar fi devenit călugăriță și ar fi cerut dispensă papală pentru a-și întrerupe jurămîntul și a se putea căsători, sau că pur și simplu ar fi fost extrem de urâtă
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conforma unora, privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. La data de 10 iunie 1948, la scurtă vreme după abdicarea la care
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
să păstreze Mărcile de Luzația și Meissen nu ca fiefuri, ci ca parte a teritoriului polonez. Boleslav a primit, de asemenea, ajutor militar în expediția sa împotriva Rusiei Kievene. De asemenea, Boleslav I (pe atunci văduv) a întărit legăturile sale dinastice cu nobilimea germană prin căsătoria sa cu Oda, fiica Margrafului Eckard I de Meissen. Nunta a avut loc patru zile mai târziu, la data de 3 februarie, în castelul () din "Cziczani" (sau "Sciciani", în locul unde se găsește astăzi Groß-Seitschen sau
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]