409 matches
-
de cei mai vestiți luptători pentru cauza lui Cristos care s-au remarcat în Orient. Într-adevăr, între ei figurează și sfinți sau pustnici care făcuseră obiectul laudelor lui Efrem Sirul; tot mediul descris este sirian, sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfânta caritate care e bazat pe teza că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un tip de scriitor care trăiește o experiență de viață atît orientală, cît și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. în primele patru, Cassian descrie viața din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tours în 563 deoarece era bolnav; rămîne atașat de figura Sfîntului Martin și mai tîrziu, în 573, este ales episcop de Tours; alegerea sa a fost celebrată de Venantius Fortunatus. Grigorie a fost un episcop energic care și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși și să conteste anumite doctrine absurde privitoare la Treime pe care se hazardase să le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în zona aflată sub influența unei curți episcopale importante se înregistrează la Alexandria, începînd cu episcopul Demetrios (188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul; în ea se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergiu crede că, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1977 (Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriacă, însă ulterior a învățat bine greaca. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încît, atunci cînd Eufrasius, patriarhul Antiohiei, a pierit în groaznicul cutremur din 29 mai 526, Efrem a fost ales ca succesor al acestuia, în 527. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian în 537 și valabil la Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relateze miracolele comise de cei mai vestiți luptători pentru cauza lui Cristos care s-au remarcat în Orient. Printre ei figurează și sfinți sau pustnici cărora le adusese laude Efrem Sirul; tot mediul descris este siriac sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfînta caritate, care vrea să demonstreze că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alte priorități. Eu, unul, când se întâmplă să aud faimosul „axios”, devin anxios. „Vrednic este” nu-i niciodată o întrebare, ci o afirmație irefutabilă. Știu că nu-l știu pe candidatul la preoție sau episcopie, hirotonit pe seama unei parohii sau dioceze unde credincioșii n-au habar ce-i așteaptă. „Axios” este doar aparența unei consultări - în fapt, o ipocrită formalitate, rostită după rugăciunile de hirotonire, când nimeni nu mai poate sta împotrivă. Întotdeauna cărțile sunt deja făcute. Pasivi, credincioșii n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
va sta la baza viitoarelor sale scrieri istorice, va reprezenta un punct de sprijin pentru organizarea colecției. La Roma adună numeroase manuscrise vechi și codexuri, dar mai ales incunabule, acelea care vor alcătui fondul de preț al Bibliotecii. Canonic la dioceza Esztergom (1767), mai apoi mare prepozit la Esztergom și Eger (1773), iar din 1780 episcop romano-catolic al Transilvaniei, Batthyăny circulă și se interesează peste tot de valorile bibliofile. Desele vizite făcute în dioceza de la Eger s-au soldat cu achiziții
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fondul de preț al Bibliotecii. Canonic la dioceza Esztergom (1767), mai apoi mare prepozit la Esztergom și Eger (1773), iar din 1780 episcop romano-catolic al Transilvaniei, Batthyăny circulă și se interesează peste tot de valorile bibliofile. Desele vizite făcute în dioceza de la Eger s-au soldat cu achiziții importante în materie de carte veche religioasă, de pildă, 16 volume de acte și scrisori originale și în copii aparținând lui Dobay Szekely SĂmuel, colecțiile bibliotecii parohiei din Löcse, manuscrisele prepozitului din Szepes
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
bani, de câte una mititică, săptămâna asta? Gândește-te! Ei? Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să-ncerce să procure banii de la proprietăreasă, că baba aia prosperă are mereu de un' să-i dea. Nu contează, bani să fie. Dar, scuzele mele, permite-mi să am unele rezerve, cum c-ar fi-nțeles
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dotate cu echipamente specifice pentru menținerea unui mediu de calitate (organizarea auitului de mediu, igiena urbană etc.); − alimentare cu apă și canalizare: rețele de alimentare cu apă, sistem colector de canalizare, stație de epurare; − culte: centre ecumenice, mitropolii, episcopii, arhidioceze, dioceze, centre ale cultelor autorizate; − transport/comunicații: aeroporturi internaționale, gări feroviare racordate la rețeaua europeană, servicii de poștă cu acoperire internațională; 4 − ordine publică, apărarea țării și siguranță națională: instituții specifice și racordate la organizații internaționale. Elementele și nivelul de dotare
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
a făcut decât să le reducă, din punct de vedere politic, puterea la minim. Monarhia și credința catolică Exista deja o prezență creștină în Franța încă de pe vremea când Galia era provincie a Imperiului Roman. Una dintre cele mai vechi dioceze era Lyon, al cărei al doilea episcop, în 177, a fost Irineu (cca. 130-200). Irineu a fost discipolul lui Polycarp, care se presupune că l-a cunoscut pe Ioan Evanghelistul în Asia Mică. Dar ceea ce a cimentat legătura dintre tron
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei care nu-i plăceau, aruncând aristocrații și pe cei aflați în funcții de autoritate în închisori; a poruncit să fie violate în lupanare soțiile plăcute la vedere ale acestora și fiicele lor. Concomitent a interzis episcopilor să iasă din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit o adevărată persecuție anticreștină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dar nu se punea totuși problema de a lăsa drum liber adversarilor. În 1875, la inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat într-o perspectivă intransigentă. Ambiția sa era aceea de a promova o societate creștină opusă Statului liberal. Orice încercare de apropiere de liberali era sortită eșecului, căci abia mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politice recent întărite de filosofia hegeliană. Kulturkampf s-a răspîndit și în Austria, prin intermediul legilor din mai 1874, și în Elveția, în cantoanele protestante: Mgr Eugène Lachat, episcop de Bâle, și Monseniorul Gaspard Mermillod, la Geneva, au fost excluși din diocezele lor în 1873; la sfîrșitul anului, Dieta federală a decis să rupă relațiile diplomatice cu Sfîntul Scaun. Noua constituție federală din 1874 conținea articole discriminatorii în materie confesională 4. Franța, în primii ani ai celei de-a III-a Republici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
decît a creat-o Dumnezeu; nu vom forma societatea decît dacă Biserica pune bazele și coordonează acțiunile". În 1907, Pius al X-lea făcuse această declarație episcopului de Bayonne aflat în vizită la Roma, publicată apoi în Buletinul religios al diocezei din Bayonne: "Acești tineri merg pe o cale periculoasă (...). Nu agreez ideea ca preoții să intre în această asociație, unde ei par să se lase ghidați și conduși de laici, fiind vorba de o mișcare pur laică, nu confesională. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al intransigentismului catolic italian raliat în jurul papei. Această organizație de laici a devenit repede instrumentul preferat al Bisericii în cadrul societății. Ea a fost organizată în cinci secțiuni de lucru (acțiunea catolică generală, caritate, educație, presă, artă creștină). Ea anima, prin intermediul diocezelor din Italia, o rețea impresionantă de acțiuni economice și sociale 15. Deosebit de importantă era a doua secțiune, care, în 1887, a căpătat numele de secțiunea de economie socială. Aceasta și-a luat sarcina dezvoltării spectaculoase a caselor de economii rurale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai autonomă în raport cu ierarhia. Împreună cu PPI-ul, care a cunoscut, în 1919, un remarcabil succes electoral datorită susținerii rețelei de organizații și asociațiilor catolice de toate tipurile din Italia (organizații sindicale, caritabile, case de ajutor rurale, cooperative, Acțiunea Catolică, rețeaua diocezelor și a parohiilor), creștin-democrații au făcut pentru prima dată o experiență politică autonomă cu un partid puternic, cu peste 250.000 de aderenți la sfîrșitul anului 1919, 20,6% din voturile exprimate la alegeri și 100 de parlamentari. Dar această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fi fost filofrancez. Dar protestul este foarte important, fiindcă arată limpede că autohtonii nu au consimțit la fraudă. Rușii deja tratau provincia ca pe o gubernie care li se cuvenea. Se pregătiseră și "spiritualicește", prin biserică. Încă din 1808 restauraseră dioceza de la Cetatea Albă, impunând la conducere pe viitorul mitropolit Gavril Bănulescu-Bodoni, originar din Transilvania (Bistrița), dar școlit la Kiev. Deși intrat în proiectul rusesc, Gavril Bănulescu-Bodoni va încerca să conserve, o perioadă, spiritualitatea creștină românească a Basarabiei, până în 1821, când
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]