134 matches
-
româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la FIN), specifică fazelor vechi ale limbilor romanice. Pe lângă datele din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2 supra), am eliminat din cercetarea cantitativă a distribuției globale a gramaticii V-la-I vs gramatica V-la-C formele de condițional, întrucât constrângerile fonologice joacă un rol foarte important în inversiunea condiționalului. Dată fiind păstrarea condiționalului inversat în imprecații, unde verifică trăsătura [+directiv] proiectată în planul irrealis (v. §III.3.5) - context înregistrat și pentru româna veche -, luarea în considerație a condiționalului ar fi creat ambiguitate în discuția privitoare la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
diacronică, verificarea forței asertive (formalizată ca o trăsătură în domeniul C) prin V-la-C a fost eliminată, ducând la eliminarea deplasării la C a verbului, deci a eliminării majorității cazurilor în care inversiunea are loc. Pe de altă parte, verificarea trăsăturii [+directiv] prin deplasarea verbului la C nu a fost eliminată (ci, mai degrabă, este opțională, vezi variația de la imperativ Du-te și culcă-te / te culcă!). Astfel, întrucât în limba veche condiționalul se inversează din princina a două trăsături, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V2 relaxată specifică limbilor romanice vechi. Trebuie menționat că ne-am concentrat asupra formelor de inversiune care au fost eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă; inversiunile în care deplasarea verbului la C este determinată de verificarea trăsăturii [+directiv] - imperativul și imprecațiile - au fost păstrate, reprezentând chiar norma în româna modernă (v. §III.3.5). Structurile cu inversiune din româna veche prezintă toate trăsăturile discutate pentru diagnosticarea gramaticii V2 în alte faze vechi din limbile romanice (§3.1 supra
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical în domeniul IP și verificarea trăsăturilor din domeniul C prin ACORD la distanță. (169) în trupu se ivind(CC1.1567: 96v) (170) Deci îț
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală, ACORDUL la distanță este legat de verificarea trăsăturii [+directiv], o trăsătură care nu este legată de instanțierea morfologiei, ci mai degrabă de tipul de enunț; imperativul este deci singura formă în cazul căreia deplasarea la C nu este în mod direct legată de instanțierea morfologiei. Așadar, putem conchide că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin encliza auxiliarelor și a pronumelor clitice, este mult mai frecventă decât în româna contemporană și apare atât în contextele familiare din româna contemporană (pentru verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ și cu imprecațiile condiționale și subjonctivale), cât și într-o serie de alte contexte, unde factorii injonctivi nu sunt implicați. Pentru acest al doilea tip de deplasare la C, care a fost eliminat diacronic în trecerea la româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din instanțierea paradigmatică săracă (v. Schifano 2015a) a categoriei modului deplasarea verbului în domeniul complementizatorului (V-la-C), diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este FINP - trăsătura [+directiv] este responsabilă de deplasarea la C pentru imperativul pozitiv și în imprecațiile condiționale și subjonctivale - gerunziul se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea grupului verbal (phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limba veche și se manifestă prin inversiune (V-AUX, V-CL, V-CL-AUX) - deplasarea V-la-C este disponibilă în limba veche într-un număr mai mare de contexte sintactice decât în limba modernă; deplasarea V-la-C nu se manifestă doar în vederea verificării trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Alexiadou, Anagnostopolou, Iordăchioaia și Marchiș 2012 i.a.). 51Alte fenomene care pot fi analizate tot sub incidența procesului de ACORD la distanță în româna modernă sunt verificarea trăsăturii de polaritate pentru interogativele totale (v. Giurgea și Remberger 2012), verificarea trăsăturii [+directiv] la imperative negative etc. 52Vezi, de exemplu, următorul comentariu din Oniga (2014): "The inflection of Latin verbs is particularly rich. This is because the inflectional information is expressed jointly by the stem, the tense suffix and the inflectional ending" (Oniga
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
doar câteva reprezintă acte de vorbire directive pe care oficialii și propagandiștii regimului le făceau cu ocazia fiecărei ședințe de partid sau manifestări publice. Iar în particular, merită să amintim din nou aici poate cel mai important act de vorbire directiv pe care Ceaușescu l-a utilizat: "când mă refer la indicații, numai de la secretarul general al partidului le primiți. Nimeni nu poate să se adreseze și să dea vreo indicație. Oricine ar încerca, să nu luați în seamă. Aceasta este
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sînt numite printr-un verb performativ: angajamentul prin verbul performativ a se angaja (să), declarația prin verbul performativ a declara, aserțiunea prin verbul performativ a afirma, realizată prin tipul sintactic de enunțuri declarative ale căror verb principal este la indicativ. Directiv și expresiv pot lua forma sintactică a enunțurilor performative: Vă ordon să ieșiți și Țin să vă felicit. În cazul în care admitem suprapunerea posibilă a diferitelor acte de limbaj, putem propune un clasament care nu interesează decît pentru distincțiile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
DE GAULLE CARTIER-GENERAL, 4, CARLTON GARDENS, LONDON, S.W.1 Vom reveni asupra textului T63 în capitolele 5 și 6. Deocamdată ne vom mulțumi să acordăm atenție acțiunilor discursive. T63 se prezintă ca o suită de acte de discurs ASERTIV-PREDICTIV, DIRECTIV, EXPRESIV și de ASERȚIUNI. Însă reperajul unei succesiuni de acte identificabile ca atare nu dă nici o indicație asupra legăturilor lor și deci nici asupra textualității și dinamicii acestui text argumentativ. De fapt, aserțiunile de la început (subtitlu și § 1) sînt structurate
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e7): acest război este un război mondial. • Act ASERTIV-PREDICTIV (e8): Atunci, ea își va regăsi libertatea și măreția. • Act de ASERȚIUNE (e9): Acesta este țelul meu, singurul meu țel! Respingerea inițială, odată întărită de această explicație, face posibilă îndeplinirea actului directiv e10, care acoperă ansamblul lui § 3 și face din acest afiș un "apel", varianta scrisă a "apelului din 18 iunie". Verbul "a invita", folosit în iunie 1940, este, ca și "a pofti" din afiș, un act directiv particular pe care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
posibilă îndeplinirea actului directiv e10, care acoperă ansamblul lui § 3 și face din acest afiș un "apel", varianta scrisă a "apelului din 18 iunie". Verbul "a invita", folosit în iunie 1940, este, ca și "a pofti" din afiș, un act directiv particular pe care Vanderveken îl rezumă în termenii următori: [...] Înseamnă a ruga pe cineva să meargă undeva sau să asiste la ceva [...]; mai mult, prin invitație, se presupune în general [...] că lucrul la care-l poftești pe alocutar este benefic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
termenii următori: [...] Înseamnă a ruga pe cineva să meargă undeva sau să asiste la ceva [...]; mai mult, prin invitație, se presupune în general [...] că lucrul la care-l poftești pe alocutar este benefic pentru el. (1988: 183) Așadar acest act directiv se deschide spre acțiunea de deliberare a destinatarului: lui îi revine decizia de a accepta sau nu să dea curs "invitației". Oratorul se mulțumește să-i propună să aleagă ce crede el că este mai bine pentru sine și pentru
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
revine decizia de a accepta sau nu să dea curs "invitației". Oratorul se mulțumește să-i propună să aleagă ce crede el că este mai bine pentru sine și pentru Națiune. Întregul gen discursiv al afișului ține de acest act directiv particular. În schimb, atenuarea actului directiv prin invitație este însoțită de un act foarte puternic: apelul semnatarului, generalul de Gaulle, este un apel la disidență, la dezertare, la nesupunere. Emanînd de la un militar, această alegere apare ca deosebit de puternică. Directiva
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu să dea curs "invitației". Oratorul se mulțumește să-i propună să aleagă ce crede el că este mai bine pentru sine și pentru Națiune. Întregul gen discursiv al afișului ține de acest act directiv particular. În schimb, atenuarea actului directiv prin invitație este însoțită de un act foarte puternic: apelul semnatarului, generalul de Gaulle, este un apel la disidență, la dezertare, la nesupunere. Emanînd de la un militar, această alegere apare ca deosebit de puternică. Directiva mai are o caracteristică: ea adoptă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
adoptă structura foarte formală a performativului: "[eu] poftesc". Fie o structură argumentativă globală alcătuită din trei macro-acte printre care explicația (II) joacă un rol fundamental: întărind argumentativ I, ea justifică și face posibil III: I. Refutație <<<<<<< II. Explicație >>>>>>> III. Appel (directiv). Introducerea verbelor la persoana I din e10 a fost pregătită de cei doi determinați posesivi țelul MEU, singurul MEU țel din e9. Referința la persoana întîi este dată apoi de semnătura afișului. Textul se încheie cu un act expresiv care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Textul se încheie cu un act expresiv care urmează după cele două enunțuri marcate de unirea enunțătorului cu destinatarii ("toți francezii") în persoana întîi plural (patria NOASTRĂ, să luptĂM cu toții): e11 Asertiv: Patria noastră este în primejdie de moarte. e12 Directiv: Să luptăm cu toții pentru a o salva. e13 Expresiv: Trăiască Franța! Se vede limpede aici cum, într-un text monologal, actele discursive punctuale nu capătă sens decît prin inserția lor în structuri ierarhice la nivele superioare de complexitate. Capitolul 5
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
minimă a celor două intervenții, chiar dacă versul 2 este de fapt o rostire tăcută, atribuită ochilor celei care se pare că se numește Margareta. Actul de "răspuns" ia aici nu forma aserțiunii obișnuite, ci pe cea a unui ordin (act directiv), de altfel cu efect, căci dialogul se întrerupe. Răspunsul sub formă injonctivă corespunde, de fapt, cu expresia refuzului de a răspunde pe care versul 5 o justifică parțial ("Un dor, rănit de toate / Nu vrea să-ți dezvelească secretul infernal
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
etc.). (d) Stiluri de comunicare Comportamentului comunicativ invocat supra i se subsumează, în teoria și în realitatea comunicațională interpersonală, anumite stiluri de comunicare proprii locutorului, respectiv interlocutorului grupate pe categorii (în funcție de perspectiva considerată dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs. de evitare (Jamț, Ștefănescu & Samson, 2006, p. 37 ș.u.); * stil direct vs. indirect, elaborat vs. exact vs. succint; personal vs. contextual; instrumental vs. afectiv (Gudykunst, apud Șerbănescu, 2007
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
locali. Ministrul Amenajării teritoriului și Echipamentului nu ascundea impactul pe care îl aștepta de la această politică asupra reînnoirii modalităților de acțiune ale statului. "Politica orașelor mijlocii trebuie făcută de către orașele mijlocii. Rolul statului trebuie să fie aici permisiv, și nu directiv 2". Oricât de inovator ar fi fost, contractul de amenajare a orașelor mijlocii nu poate fi asimilat unui veritabil acord între voințele unor parteneri egali. E vorba mai curând de un "contract de adeziune" la un model de urbanism specific
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
departajare a comportamentului managerial, gradul de maturitate a subordonaților, tradus prin competență profesională și implicare (motivație și încredere în sine). În funcție de acest criteriu, se delimitează patru comportamente/stiluri ce descriu, implicit, patru nivele de maturitate a indivizilor: 1. Comportamentul/stilul directiv (autocratic), adoptat în cazul unor subordonați cu competențe reduse pentru rezolvarea sarcinii, dar care își doresc să se implice, sunt motivați și încrezători. În această situație, managerul va defini rolurile subordonaților, va stabili scopurile acțiunii și va supraveghea implementarea, comunicarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
activității educative desfășurată de către profesor pare a fi determinată de caracterul și intensitatea activității prin care elevii se simt legați afectiv-emoțional și caracterial de propriul lor educator. Demersul instructiv-educativ al profesorului cu proprii săi elevi trebuie să aibă un caracter directiv pentru a putea contribui la continuarea demersului de cristalizare a ,,supraeului” la elevi, absența spiritului autoritar al educatorului provocând elevilor un sentiment de neliniște, așa cum prezența activă a acestuia le furnizează stări și sentimente de siguranță și de securitate. Comunicarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]