378 matches
-
problema sănătății publice Într-un mod mult mai inclusiv față de diferite grupuri sociale decât În lucrările sale ulterioare. Autorul rezista conștient aparentei nevoi de a nominaliza grupurile ce amenințau sănătatea națiunii, poate și pentru că organismul din care făcea parte, Consiliul Dirigent, era doar un partener recent al nou-creatului Regat unit. Oricare ar fi fost motivele sale, demersurile timpurii inițiate de Moldovan aveau ca grup-țintă Întreaga populație a Transilvaniei, Într-un mod care rezona cu revendicările lui Babeș În favoarea accesului egal al
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În 1923. Chiar de la apariția noii instituții Însă, Moldovan și alți militanți pentru reformarea Ministerului Sănătății au Înțeles că o colaborare cu regimul liberal era aproape imposibilă. Partidul condus de Brătianu era, la urma urmei, același partid care desființase Consiliul Dirigent și care Încorporase instituțiile regionale construite de Moldovan Între 1918 și 1920 Într-o infrastructură centralizată. Nimeni din București nu dădea atenție preocupărilor lui Moldovan pentru problemele regionale ale Transilvaniei și nici programelor sale inovatoare În domeniul sănătății. O astfel
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
că, În Ardeal, unde agenții sanitari au fost de curând introduși, rolul lor În Îmbunătățirea stării sanitare la sate, a fost unanim recunoscut.” 16. Putem să ne imaginăm cu ușurință că Moldovan și alți medici care făcuseră parte din Consiliul Dirigent au fost jigniți de o astfel de descriere necorespunzătoare realității, mai ales pentru că ei Înșiși depuseseră eforturi considerabile pentru Îmbunătățirea Îngrijirii medicale În mediul rural și obținuseră rezultate excelente, cu mult Înainte ca Ministerul Sănătății să introducă agenții sanitari În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a Astrei de a obține statut oficial, rămânând În același timp o organizație autonomă, a fost pentru Moldovan o lecție plină de Învățăminte 34. În calitatea sa de președinte al Astrei și chiar În cea anterioară de membru al Consiliului Dirigent, Moldovan simțise deja gustul frustrării În negocierile cu Bucureștiul În probleme de autonomie regională și recunoaștere oficială. Legea din 1930 exprima și punea În practică una dintre convingerile fundamentale ale lui Moldovan: reforma integrală a sectorului sanitar nu putea fi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și a apărat ideile acestuia În perioada interbelică. 15. Bologa et al., Istoria, pp. 275-280. 16. Iuliu Moldovan, Amintiri și reflexiuni, Editura Universitară Carol Davilla, București, 1996; Petre Râmneanțu, „Iuliu Moldovan: Viața, realizările și epoca sa” București, 1977. 17. Consiliul Dirigent a fost Înființat la 15 Decembrie 1918, iar atribuțiile sale ca și corp legislativ și administrativ s-au Împuținat treptat până În aprilie 1920, când Transilvania a fost efectiv Încorporată instituțiilor guvernamentale administrative și legislative ale Regatului României. Pentru o analiză
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ca și corp legislativ și administrativ s-au Împuținat treptat până În aprilie 1920, când Transilvania a fost efectiv Încorporată instituțiilor guvernamentale administrative și legislative ale Regatului României. Pentru o analiză detaliată a activității acestui organism, vezi Gheorghe Iancu, Contribuția consiliului dirigent la consolidarea statului național unitar român (1918-1920), Dacia, Cluj-Napoca, 1985. 18. Iancu, Contribuția, pp. 284-291; Râmneanțu, „Iuliu Moldovan”, pp.14-18. 19. El a rămas În continuare director al Institutului de Igienă Socială și după ce acesta a fost mutat la Sibiu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Enciclopedică, București, 1997. Hitchins, Keith, Rumania 1866-1947, Clarendon Press, Oxford, 1994. Hobsbawm, Eric J., Nations and Nationalism since 1780, Cambridge University Press, Cambridge, 1990. Hutchinson, John, The Dynamics of Cultural Nationalism, Allen and Unwin, Londra, 1987. Iancu, Gheorghe, Contribuția consiliului dirigent la consolidarea statului național unitar român (1918-1920), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985. Ioanid, Radu, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee, Chicago 2000. Ioanid, Radu, The Sword of the Archangel
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
LINGVISTICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUȘCARIU”, instituție de cercetare a Academiei Române. A fost înființat la Cluj la 1 octombrie 1919, pe lângă noua Universitate, numindu-se în toată perioada interbelică Muzeul Limbii Române. S-a constituit ca urmare a deciziei Consiliului Dirigent din 27 august 1919, fiind una dintre realizările culturale și științifice de prim rang ale Marii Uniri. Așa cum reiese din programul publicat de Sextil Pușcariu, inițiatorul și directorul instituției, în buletinul „Dacoromania”, noul așezământ urma să continue elaborarea Dicționarului limbii
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
în bună înțelegere cu România și să înlăture tendințele de reacțiune ale aristocrației, atât de puternice acum, după prăbușirea regimului comunist. Ideile de unire par a fi fost răspândite de Ioan Erdely, care reprezenta la comandamentul armatei din Budapesta Consiliul Dirigent din Sibiu, fără o legătură directă cu guvernul din București. De altfel, din discuțiile pe care le-a avut cu oamenii politici unguri, ar rezulta că urmărea prin mijlocul acestei apropieri să obție mai ușor pentru România regiunea slovacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ioan Erdelyi, un român ardelean, cumnat al lui Iuliu Maniu 18, fost avocat la Budapesta 19 și parlamentar în Ungaria din partea Partidului Național Român înainte de război. În perioada octombrie 1918 - martie 1919, Erdelyi reprezentase Consiliul Național Român și apoi Consiliul Dirigent la Budapesta, în timpul guvernării • A.N.I.C., Fond Vaida-Voevod, dos. nr. 78, f. 5. • Despre înființarea Biroului de presă de la Berna, vezi Alexandru Vaida Voevod, Memorii, vol. II, ed. de Alexandru Șerban, Cluj-Napoca, 1995, p. 98-99. • N. P. Comnen, O primă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în capitala Ungariei certificau implicarea românească în schimbarea guvernului maghiar 28. La Paris, resentimentele împotriva României atinseseră o • 1918 la români. Documentele Unirii, Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, vol. VII, București, 1989, p. 361; Gheorghe Iancu, Contribuția Consiliului Dirigent la consolidarea statului național unitar român (1918-1920), Cluj-Napoca, 1985, p. 25, 107, 110, 144, 149, 160. • I. Romsics, Graf István Bethlens Konzeption..., p. 78-79, 90-93; idem, Italy and the Plans..., p. 116-117; M. Ormos, op. cit., p. 340. • M. Ádám, The
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
37 Idem, Fond 71/1920-1944, Ungaria, Relații cu România, 1919-1929, vol. 84, f. 18. trimisul special al lui Ionel Brătianu, Constantin Diamandy. Iar, pe de altă parte, erau unii reprezentanți ai românilor ardeleni, emisari semioficiali sau chiar particulari ai Consiliului Dirigent; dintre aceștia s-au remarcat numele lui Ioan Erdelyi și Teodor Mihali 38. Între cele două grupuri relațiile n-au fost întotdeauna cordiale, tot așa cum interesele lor nu erau identice, ceea ce nu însemna însă că erau contradictorii. Este departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relațiile n-au fost întotdeauna cordiale, tot așa cum interesele lor nu erau identice, ceea ce nu însemna însă că erau contradictorii. Este departe de noi dorința de a glosa pe tema unor disfuncționalități ale relației dintre guvernul de la București și Consiliul Dirigent din Transilvania, însă colaborarea dintre Diamandy și Erdelyi la Budapesta n-a fost dintre cele mai bune. Primul era un diplomat de carieră, un apropiat al lui Ion I. C. Brătianu, și fusese trimis de premierul român în capitala Ungariei tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bolchevisme, Réaction. Histoire de l’occupation française en Hongrie, 1918-1919, Paris, 1934, p. 99-104) o face discuțiilor româno-maghiare de la Budapesta, din august 1919. De asemenea, A. Schmidt-Rösler (op. cit., p. 105) este de părere că Mihali a fost trimis de către Consiliul Dirigent la Budapesta, după retragerea armatei române, pentru a relua discuțiile despre o uniune româno-maghiară, însă misiunea sa a eșuat. Până la confirmarea de către o sursă credibilă, această presupusă acțiune a lui Teodor Mihali de la sfârșitul lui noiembrie 1919 ni se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 195. • F.R.U.S., P.P.C., vol. XII, p. 665. pentru susținerea unor partide de stânga din Ungaria, iar cel de-al doilea pentru înlocuirea guvernului Friedrich cu unul alcătuit din personalități favorabile apropierii de România. Mai mult decât atât, emisarul Consiliului Dirigent 65 și-a găsit un susținător neașteptat în persoana principelui Carol, moștenitorul Coroanei României. Aflat în Ungaria, deoarece era ofițer în armata română, se pare că impetuosul Carol - trimis pe „front“ pentru a fi îndepărtat de ecourile încă nestinse ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împreună cu generalul Bandholtz, un plan-capcană, pentru a obține de la Erdelyi o dovadă scrisă, compromițătoare, a pretențiilor sale. Planul însă a eșuat, Erdelyi dovedindu-se îndeajuns de prevăzător pentru a acționa doar prin diverși intermediari 71. • Este dificil de atribuit Consiliului Dirigent toate inițiativele lui Ioan Erdelyi; probabil că unele dintre acestea îi aparțineau în exclusivitate, legătura sa de rudenie cu Iuliu Maniu reprezentând „imunitatea“ ce l-a scutit de neplăceri. • F.R.U.S., P.P.C., vol. XII, p. 652. • Ibidem, p. 704; vezi și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1995, p. 312-313. 71 F.R.U.S., P.P.C., vol. XII, p. 692-694. Inevitabilul s-a produs până la urmă: Ioan Erdelyi a intrat în conflict cu Înaltul Comisar român de la Budapesta, Constantin Diamandy. La București, la guvernul României, și la Sibiu, la Consiliul Dirigent, ajungeau mesaje contradictorii din capitala maghiară, ceea ce l-a făcut pe Ion I. C. Brătianu să trimită în Ungaria, la cererea lui Diamandy, la începutul lui octombrie 1919, un emisar special, pe Nicolae Petrescu Comnen, pentru a lămuri situația delicată 72
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi trebuit să clarifice multiplele aspecte ale unei colaborări româno-maghiare. Însă Maniu, comunicând telegrafic cu Comnen, a avut tendința să tergiverseze lucrurile, refuzând să vină la Arad și indicând ca posibil loc de întâlnire Sibiul, unde-și avea sediul Consiliul Dirigent. Practic, în cele din urmă, reuniunea convenită nu s-a mai putut desfășura. Comnen a trebuit să părăsească Budapesta, iar la revenirea sa în țară l-a vizitat personal pe Iuliu Maniu. Liderul transilvănean i-a indicat motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a evitat să se întâlnească cu liderii maghiari: nu voia să lase impresia că România ar urmări „planuri imperialiste“ și nu dorea să-și asume de unul singur responsabilitatea unei reuniuni cu maghiari, preferând să obțină în prealabil acceptul Consiliului Dirigent, cel al guvernului de la București și cel al delegației românești de la Conferința de pace de la Paris. În plus, Maniu, spre deosebire de Erdelyi, cumnatul său, era mai înclinat să susțină „pe socialiști și pe elementele burgheze democratice“ din Ungaria, decât pe aristocrații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau „personale“ româno-maghiare, documentația existentă astăzi indică faptul că singura persoană din partea românească care a susținut deschis ideea unei uniuni între România și Ungaria a fost Ioan Erdelyi. Probabil că acesta și-a suprainterpretat misiunea ce o primise din partea Consiliului Dirigent și s-a imaginat într-o postură de artizan al unei combinații spectaculoase ce ar fi schimbat radical situația în Europa centrală și răsăriteană. Nu a dispus însă de susținerea politică de care ar fi avut nevoie pentru ducerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sterninii, Sulpicii, Terentii, Trebellii, Tullii, Turranii, Tutorii, Varii, Valerii Veratii, Vibii, Vicirii Volusii ș.a.) ca negotiatores (pragmateuómenoi), mercatores (trapezítai), publicani (telônai), navicularii (naúklhroi), dar și 74 Str., IV, 6, 10; V, 1, 8. • G. Bandelli, Per una storia della classe dirigente di Aquileia repubblicana, în Les „bourgeoisies“ municipales italiennes aux IIe et Ier siècles av. J.-C..., p. 175-203; M. Verzár Bass, Contributo alla storia sociale di Aquileia repubblicana: la documentazione archeologica, în ibidem, p. 209, 211; R. Chevallier, Aquilée et
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ardealului” (noiembrie-decembrie 1918), iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G. de T. în orașul Celeabinsk din Rusia (de la 13 august 1918). La 1 ianuarie 1919 ziarul reapare la Brașov, reprezentând Partidul Național Român și Consiliul Dirigent, și este redactat de un comitet din care face parte, între alții, profesorul Ilie Cristea. Printre cei ce scriu la partea culturală sunt Axente Banciu, Zaharia Bârsan, Ioan Al. Bran-Lemeny, Maria Baiulescu, I. Clopoțel, I.C. Panțu, N. Bagdasar sau N.
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
ziarele pe care le înființează - „Școala moldovenească” și „Ardealul”, intitulat apoi „România nouă” -, contribuie substanțial la formarea și consolidarea curentului unionist ce va triumfa în Sfatul Țării la 27 martie 1918. După Unirea Transilvaniei cu România face parte din Consiliul Dirigent ca secretar general la Resortul de Instrucție, având un rol important în organizarea învățământului și în ctitorirea Universității din Cluj, unde devine profesor de pedagogie. Preocupările în această direcție se concretizează în lucrări precum Portrete pedagogice (1927), Prolegomena la o
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
redactarea ziarului „România” (1917-1918). După semnarea Păcii de la București-Buftea, pleacă la Paris și Londra, ca membru al Consiliului Național Român, care lupta pentru realizarea Unirii. Când aceasta se înfăptuiește prin Marea Adunare de la Alba Iulia, e numit membru al Consiliului Dirigent. Angajat din ce în ce mai mult în politică, în 1919-1920 va fi ministru al Instrucțiunii și Cultelor, portofoliu pe care îl va deține și în alt guvern, în 1920-1921; în 1926 este ministru de Interne. Scriitorul, a cărui activitate se diminuează treptat, e
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
discriminării populației românești din „ducatul Bucovinei” al Imperiului Habsburgic, elaborează lucrări de sociologie statistică referitoare la structura etnică a diferitelor categorii socio-profesionale și evoluția procentajului de români din această provincie: Românii și clasa intelectuală din Bucovina (1911), Românii și clasa dirigentă din Bucovina (1911), Românii și clasa de mijloc din Bucovina (I-II, 1912), Poporația și clasele sociale din Bucovina (1916). În 1913 se stabilește la București ca profesor la Liceul „Cantemir Vodă”, iar mai târziu înființează Tipografia și Editura Bucovina
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]