172 matches
-
studiile muzicale la Viena (1928-1930) și la Schola Cantorum din Paris (1930-1932). Revine în țară, unde frecventează un timp cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Colaborează la diverse reviste și ziare, precum „unu” , „Zodiac”, „Bilete de papagal”, „România literară” , „Adevărul” , „Discobolul” ș.a. În 1933 îi apare volumul de versuri Febre, văzut de critică și de poetul însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
1932, 355; Al. Robot, „Sunt studentă!”, RP, 1933, 4 607; F. Aderca, E studentă!, ADV, 1933, 15 176; Al. A. Philippide, „Sunt studentă!”, ALA, 1933, 15 176; Dragoș Protopopescu, O fată de talent, „Calendarul”, 1933, 371; Dan Petrașincu, „Sunt studentă!”, „Discobolul”, 1933, 9; Bogdan Amaru, Colivia cu „sburători”, VRA, 1934, 566; Paul Daniel, „Să ne logodim!”, „Epoca”, 1934, 1 603; I. Massoff, Cazul Marta D. Rădulescu, RP, 1934, 4 904; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 265-266; Sterian Segarcea, „Streina”, „Progresul”, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
revistei. Funcționează ca profesor la Borșa, județul Maramureș, între 1980 și 1984 va lucra în calitate de corector la ziarul „Unirea” din Alba Iulia, ulterior fiind profesor la Alba Iulia. Din 1990 este redactor la „Vatra”, iar din 1997 redactor-șef la „Discobolul”. Concomitent, în 1994 devine cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu poezie în 1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
Haosului (1939-1945), Editura Rao, București, 2007. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism. Avangardă. Decadență. Kitsch. Postmodernism, Editura Univers, București, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. Chioaru, Dumitru, Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Editura Dacia, col. Discobolul, Cluj-Napoca, 2000. Clement, Liviu, Fragmente despre postmodernism și poezie în Crai nou, 2002. Coșovei, Traian T., Pornind de la un vers, Editura Eminescu, București, 1990. Crăciun, Gh., Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, ediția a II-a, Editura Paralela 45
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza Ion Heliade Rădulescu. Ontologie și poetică. Debutează în 1978, cu eseul Starea de umbră, la „Orizont”, iar editorial cu volumul Hermeneutica sensului, apărut în 1994. Va mai colabora la „Dialog”, „Poesis”, „Vatra”, „Contrafort”, „Familia”, „Discobolul”, „Amphion” ș.a. Ideologic vorbind, perspectiva pe care o susțin și o afișează eseurile lui Ș. se află în descendența filosofiilor care concep interpretarea ca „restaurare a sensului”. Ea asociază viziunea hermeneuticii filosofice (de la F. D. Schleiermacher la H. G. Gadamer și Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
la Paris (neterminate, din cauza ocupației germane). A debutat în revista „Premiera”, cu un medalion Walt Whitman (1927). În 1932-1933 editează revista „Ulise” (din care apar patru numere). Colaborează la „Facla”, „Tiparnița literară”, „Capricorn”, „Mișcarea”, „unu”, „Contimporanul” (secretar de redacție), „Zodiac”, „Discobolul”, „Adevărul” și „Dimineața” (la ultimele două fiind și redactor), „Jurnalul”, „Viața românească” și la parizienele „Excelsior” și „Dimanche illustrée”. A mai semnat și Vasile Cernat. În volum, debutează cu Eminescu. Încercare critică (1932). În decembrie 1937 pleacă la Paris. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
la Centrul Județean al Creației Populare. Debutează în 1988 la „Vatra” cu un grupaj de proze scurte, și editorial cu volumul Felia amară (1993). A mai colaborat la „Cadran”, „Minerva”, „Euphorion”, „Familia”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Hyperion”, „Convorbiri literare”, „Mișcarea literară”, „Discobolul”, „Echinox”, „artPanorama” ș.a. Este director-fondator al revistei de etnologie „Zestrea” (1998). Principiul disoluției pare să caracterizeze toate scrierile lui U. Mai întâi e vorba de o disoluție a genurilor: indiferent de (sub)titlurile anunțate, autorul se complace în a topi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema română (1980), Maieutica luminii (1985), Drumul luminilor (1987) conțin texte encomiastice folosind o anume îndemânare a punerii în scenă și deturnând unele concepte estetice pentru a da oarece lustru versului obedient, suprasaturat de clișee, proslăvind partidul și conducătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
da oarece lustru versului obedient, suprasaturat de clișee, proslăvind partidul și conducătorul lui. Sonetul este specia pe care autorul o exersează abuziv, titlul unei poezii fiind Tortură-mi e tiparul tău sonor. SCRIERI: Cartea rănilor, București, 1946; Clamor, București, 1968; Discobolul, București, 1972; Murmurul statuilor, București, 1974; Profil de ivoriu, București, 1976; Poema română, București, 1980; Maieutica luminii, București, 1985; Drumul luminilor, Iași, 1987; Gheorghe Lovendal, București, 1987. Ediții: Poarta cuvintelor, București, 1971; I. Valjan, Generația de sacrificiu, pref. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
de muzică, București, 1967 (în colaborare cu Marina Cârlova); Frédéric Chopin, Muzica unei vieți. Corespondență, pref. trad., București, 1982; Lubomir Donizka, Stele pe cerul muzicii. Evoluția muzicii ușoare universale, București, 1985 (în colaborare cu Doina Zalman). Repere bibliografice: Const. Ciopraga, „Discobolul”, CRC, 1972, 51; Lit. rom. cont., I, 509-511; Nicolae Georgescu, „Maieutica luminii”, LCF, 1986, 4; Simion Bărbulescu, „Maieutica luminii”, RL, 1986, 35; Dicț. scriit. rom., III, 876-877; Firan, Profiluri, II, 202-203. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
Nistor la Cernăuți. Mai pot fi consemnate două recenzii: la Camil Petrescu, Rapid Constantinopol - Bioram și la Mihail Sebastian, Femei, precum și o notă despre literatura lui Petru Manoliu. Un articol, intitulat Boicot, se ocupă de moravurile „scandaloase” de la „România literară”, „Discobolul”, „Vremea” și „Facla”, publicații învinuite că ar submina „orice efort cinstit de cultură reală și românească”. A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286466_a_287795]
-
Muca era un bărbat cam la vreo 40-45 de ani, încă în plină forță fizică, de o înălțime puțin mai mare decât media, avea o alură de sportiv, demnă de dalta sculptorului Miron, cel care a dăruit lumii impresionanta statuie "Discobolul". A luat scara și a proptit-o de zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos, galben. Doamnă, nu-mi sunteți cu nimic datoare nici dumneavoastră și nici copiii. Socotesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Editura Dacia până în 1992, când se transferă la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. A debutat cu o proză (Distinsule Domn X) în revista „Tribuna” (1969). A mai colaborat, cu proză și publicistică la „Echinox”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Discobolul” ș.a. Prima lui carte este romanul O dragoste ca oricare alta (1988), premiat la concursul pentru debut al Editurii Dacia. O dragoste ca oricare alta are modelul mărturisit în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, romanul lui Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
debut romanesc, T, 1989, 3; Ion Lungu, Un roman de debut, RL, 1989, 32; Corina Găman, Adrian Grănescu, ECH, 1994, 1-3; Viorel Chirilă, Quartet nuvelistic, F, 1999, 11-12; Anca Noje, „Un altfel de sfârșit”, ST, 2000, 1; Nicoleta Sălcudeanu, Vestibul, „Discobolul”, 2000, 26-27; Vasile Sav, Estetul, „Monitorul de Cluj”, 2000, 105; Lucia Grogoncea, Lectura mea particulară, VTRA, 2002, 5-6; Anamaria Dinu, Fișele memoriei, VTRA, 2002, 5-6; Irina Șipețean, Scriitura de sine, VTRA, 2002, 5-6; Mircea Petean, Dinspre epic înspre poematic, VTRA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea coborî teatrul în prea lumeasca împărăție a nimicului banal. Dar de ce contururi crepusculare? Thalia să fi ajuns pe traiectorie descendentă, după apus urmând intrarea în umbra eclipsei eterne? Blaga spunea (în "Discobolul") că, pe timpul eclipsei, nu soarele este atins de întuneric, ci acei care-l privesc. Chiar dacă teatrul traversează vremuri mai puțin faste, vinovăția nu-i aparține în totalitate. De altfel, de aici cred că începe a doua sugestie a titlului. Anticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de arbore xoanon ale primelor statui (cca 1900-1800 î. Hr.). Din secolul al VI-lea î. Hr. s-au păstrat zei și zeițe asemănătoare cu cele ale lui Praxitele. Tipul ideal era al băiatului gol (cuor)și al fetei îmbrăcate (core). Stăpânul Discobolului și al Conducătorului de care este timpul, iar în formele și atitudinile realiste din imaginea frumuseții Purtătorului de lance a lui Polictet se ascunde dimensiunea ideală, pe care grecii o puneau sub semnul unui canon, preluat ulterior și de Leonardo
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu și Horia Liman sunt „discobolii”, iar Mihail Celarianu „seraful pogorât printre oameni”. Delimitându-se, memorialistul era în fond un cerebral ultrarafinat, care își revendica de la latini interesul pentru expresia clară, „liniară, geometrică, arhitecturală”, iar de la „rasa” sa de moldoveni, un anumit echilibru. Pagini de jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de sentimentul dureros al despărțirii de familie și de locurile copilăriei (Jurnalul poetului de șapte ani din acest ciclu anticipează vizibil Moartea căprioarei de Nicolae Labiș). Preocupările poetice rodnice din anii următori (publică versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi dedică un poem lui Armand Călinescu) se manifestă concomitent cu activitatea gazetărească. În 1940 volumul Caligrafie pe zăpadă, mai diversificat tematic, obține Premiul pentru scriitorii tineri al Fundațiilor Regale. Versurile relevă o sensibilitate acută, înclinată spre comunicarea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
filologie cu teza Ion Pillat și pillatismul (2000), la Universitatea din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri (1972) și critică literară (1973) în revista „Echinox”. Colaborează la „Orizont”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Calende”, „Luceafărul”, „Interval”, „Apostrof”, „Arca” (Arad), „Euphorion”, „Discobolul”, „Poesis”, „Altera”, „Neue Literatur”, „Magyarorság es Europa” (Budapesta), „Literatura na swiecie” (Varșovia). Editorial, debutează cu volumul de eseuri Poezie și livresc (1987). A redactat articole pentru Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), precum și numeroase prefețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
J.-P., Vers une pedagogie de l'acte moteur, Editura Vigot, Paris, 1990. Bota, C., Ergofiziologie, Editura Globus, București, 2000. Bota, C., Fiziologia educației fizice și sportului, MTS, București, 1994. Bota, A., Mate, S., Informație și acțiune motrică, în Revista "Discobolul", nr. 4-5/ 1996. Breban, V., Dicționar Al Limbii Române Contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980. Cârstea, Ghe., și colaboratorii, Metodica educației fizice îndrumar pentru lucrări practice, A.N.E.F.S., București, 1995. Cârstea, Ghe., Educația fizică-fundamente teoretice și metodice, A.N.E.F.S.
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
prin intermediul mișcării. Acest act al manifestării survine din materia mută și conduce la suprapunerea lumii ireale cu cea reală. Ceea ce este înaintea văzului este suplinit de nevăzutul statuii, dar intuit prin finețea trăsăturilor care așteaptă o acțiune finală, i.e, Discobolul lui Miron prezintă o acțiune activă suspendată, al cărui final se petrece în cadrul conștiinței și are loc numai prin contemplație. Opera sculptată are nevoie de spațiu de manifestare al mișcării și nemișcării. Nemișcarea este o formă statică a timpului și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a gîndirii blagiene coincidea, prin deceniul cinci al secolului trecut, cu atitudinea nu doar culturală a celor ce alcătuiau, la Sibiu, de-acum cunoscutul Cerc Literar, o grupare în a cărei revistă Blaga avea sa publice primele sale fragmente din Discobolul, subintitulate semnificativ "aforisme și însemnări"20. Într-o comuniune spirituală cu opera, comentîndu-i cu empatie poezia și proiectul metafizic, cerchiștii, care erau și studenții profesorului Blaga, nu s-au încercat niciodată, ca discipoli, în metafizică. Dincolo de exercițiile de admirație ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
altă perspectivă asupra „Gândirii”, APF, 1997, 10; Doina Curticăpeanu, Labirintul gândirii gândiriste, F, 1998, 3; Gheorghe Grigurcu, Revolta autorului împotriva operei, RL, 1998, 20; Ion Simuț, Cel mai tânăr istoric literar, „Cuvântul”, 1998, 6; Nae Antonescu, O monografie Mircea Streinul, „Discobolul”, 1998, 5; Dumitru Micu, Studii bucovinene, CC, 1998, 5-8; Nicolae Cârlan, Mircea A. Diaconu, „Mircea Streinul. Viața și opera”, CRC, 1998, 3; Nicoleta Cliveț, Iluziile și deziluziile criticului literar, VTRA, 1998, 12; Cornel Munteanu, Mircea Streinul într-o monografie critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
acasă, Ulise era posesor de „inteligențe multiple” (polytropos) și „priceput la toate” (polymechanos). Avea așadar calități înnăscute care l-au ajutat să învețe foarte multe meserii: era plugar, pilot, dulgher, constructor de nave, vânător, ghicitor, bucătar, medic, muzicant, pugilist, arcaș, discobol ș.a. Când s-a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nicolae Roșu, „Interior”, CRE, 1932, 118; Ionescu, Război, I, 180-187; Al. Robot, „Interior”, RP, 1932, 4459; Perpessicius, Opere, VI, 55-57; Șerban Cioculescu, „Interior”, ADV, 1932, 15 017; Pompiliu Constantinescu, „Interior”, VRA, 1932, 265; Dan Petrașincu, „Interior”, roman de Constantin Fântâneru, „Discobolul”, 1932, 3; Mihail Sebastian, „Interior”, „România literară”, 1932, 43; Henriette Yvonne Stahl, „Interior”, FCL, 1932, 558; Petru Comarnescu, Anton Holban, Lucian Boz, Horia Groza, [Constantin Fântâneru, „Interior”], „Ulise”, 1932, 4; Octav Șuluțiu, „Interior”, „Azi”, 1933, 1; Papadima, Scriitorii, 49-54; G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]