912 matches
-
libertăți individuale. De asemenea, Priestley a apărat drepturile disidenților împotriva atacurilor lui William Blackstone, un eminent teoretician juridic, a cărui lucrare "Commentaries on the Laws of England" (1765-69) devenise ghidul juridic legal de atunci. Cartea lui Blackstone afirma ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții nu puteau fi subiecți loiali. Furios, Priestley a răspuns provocării prin lucrarea "Remarks on Dr. Blackstone's Commentaries" (1769) în care corecta, pe lângă interpretările făcute legilor de către Blackstone, și gramatica sa (un
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
un subiect foarte politizat la acel moment) și aspecte istorice. Astfel mustrat, Blackstone și-a modificat edițiile ulterioare ale lucrării: a reformulat pasajele incriminate, a înlăturat secțiunile care susțineau că disidenții nu puteau fi subiecți loiali dar a reținut descrierea disidenței ca o crimă. Deși Priestley susținea că filosofia naturală era doar un hobby, el a luat această materie în serios. În "History of Electricity", el i-a descris pe oamenii de știință ca fiind cei care promovau „securitatea și fericirea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
care unii curajoși au încercat să scape trecând Dunărea înot, fugind cu câte un mic avion utilitar, sau cerând azil politic dacă aveau ocazia să iasă în Occident cu ocazia unor concursuri sportive sau artistice. Cele mai importante voci ale disidenței individuale au fost: scriitoarea Doina Cornea, matematicianul Mihai Botez, istoricul Vlad Georgescu, preotul ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa, scriitorul Dorin Tudoran, inginerul Radu Filipescu, scriitorul Dan Petrescu, poetul Mircea Dinescu, inginerul Gheorghe Ursu, muncitorul Iulius Filip, grupul de jurnaliști de la Europa Liberă
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
redactate de Paul Goma au fost expediate și posturilor de radio occidentale care le-au difuzat ulterior. Arestat și interogat de Securitate, hărțuit după punerea în libertate, Paul Goma a fost nevoit să emigreze. aceasta a însemnat sfârșitul mișcării scriitorului. Disidența ortodoxă s-a manifestat în primul rând prin predicile ținute de părintele Calciu-Dumitreasa în Biserica Radu Vodă din București. Adresate mai ales tineretului, ele ocoleau politica pentru a se concentra cu precădere asupra raportului dintre ateism, credință și marxism. Regimul
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
pentru a se concentra cu precădere asupra raportului dintre ateism, credință și marxism. Regimul le-a socotit însă suficient de periculoase pentru a-l condamna pe autorul lor, care petrecuse deja 16 ani în închisoare (1948-1964) la încă zece. O disidență muncitorească a fost înființarea unui sindicat liber, SLMOR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, martie 1979) cu secții în Muntenia, Banat și Transilvania, însumând peste 2000 de membri. Sindicatul care cerea în primul rând acordarea dreptului de asociere, apoi
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
Acest sens politic a început să fie utilizat în 1940, în legătură cu proliferarea sistemelor totalitare, în special cu referire la Uniunea Sovietică. Sociologul Norman Goodman consideră că una din principalele șapte coordonate ale unui stat democratic este și "toleranța față de o disidență rezonabilă". În acest caz, există dreptul la opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea, nu sunt stigmatizați și nu sunt considerați distructivi. Atitudinea și manifestările unui disident se numesc "disidență". Aceeași denumire se dă și unui grup
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
stat democratic este și "toleranța față de o disidență rezonabilă". În acest caz, există dreptul la opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea, nu sunt stigmatizați și nu sunt considerați distructivi. Atitudinea și manifestările unui disident se numesc "disidență". Aceeași denumire se dă și unui grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, precum și sciziunii formate prin acțiunea unui astfel de grup. Unele dintre consecințele disidenței într-o societate nedemocratică sunt: marginalizare, ostracizare, arestare și detenție, exil
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
nu sunt considerați distructivi. Atitudinea și manifestările unui disident se numesc "disidență". Aceeași denumire se dă și unui grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, precum și sciziunii formate prin acțiunea unui astfel de grup. Unele dintre consecințele disidenței într-o societate nedemocratică sunt: marginalizare, ostracizare, arestare și detenție, exil forțat, internare forțată într-un spital de psihiatrie, lichidarea. În viziunea redactorilor de la secția română a postului de radio Europa Liberă, în timpul regimului comunist din România, următorii cetățeni români
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
al II-lea î.Hr. orașul număra mai mult de 300.000 de locuitori și era după Roma, Alexandria, Constantinopol și Antiohia al cincilea oraș al imperiului roman. Procuratorul Cartaginei a fost proclamat în anul 238 drept contraîmpărat, și chiar dacă această disidență a fost înabușită, ea a însemnat pentru împăratul Maximin Tracul începutul declinului domniei sale. Cartagina a fost centrul creștinismului primitiv din nordul Africii occidentale, încă de la sfârșitul secolului al II-lea. Comunitatea creștină din Cartagina era, datorită mărimii orașului, une din
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
aristocrată rusă pe la începutul secolului al XX-lea. Fenomenul "nebuniei întru Hristos" este considerat de unii autori occidentali drept o bună ilustrare a abisului în care a decăzut Rusia înainte de 1917, sub influența antiintelectualismului tipic tradiției ortodoxe, și al înăbușirii disidenței politice de către autocrația țaristă. Iurodivîi (nebuni-întru-Hristos ruși) cunoscuți sunt țarul Feodor I Ivanovici, fiul retardat intelectual al mai-celebrului Ivan cel Groaznic (Ivan al IV-lea Vasilievici) , și, în opinia istoriografiei ruse din perioada țaristă tardivă, tot un iurodivîi a fost
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
prezumtiv,James,Duce de York de la tronul Angliei pentru că era catolic. Drept penal:o serie de legi specifice care au încercat să mențină unitatea Bisericii Anglicane împotriva nonconformismului protestant și romano-catolic,prin impunerea sancțiunilor civile și handicapurilor civile asupra acestor disidențe. Actul Test:cere un test religioas al funcționarilor pentru a asigura conformitatea cu biserica stabilită. Actul Uniformității(1662):necesară utilizarea tuturor ritualurilor și ceremoniilor în Cartea de Rugăciune,comună în serviciile Bisericii Angliei și hirotonirea episcopală pentru toți miniștrii. 1664
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
2011 este ales în Board of Trustees WAAS. A fost invitat să facă parte din juriile care acordă importante premii internaționale: premiul european Coudenhove - Kalergi (http://www.european-society-coudenhove-kalergi.org/gesellschaft gesellschaftsmitglieder 1.asp), premiul Lech Walesa, Gdansk, premiul Vaclav Havel pentru Disidență Creativă, Oslo Freedom Forum, Tesla Memorial Price, Global Round Table, Brusseles. Din 2013 este membru în Board-ul Internațional Nizami Ganjavi Internațional Center. Din 2014 este membru in Board of Directors al World University Consortium.(http://wunicon.org/about-us/board-of-directors
Emil Constantinescu () [Corola-website/Science/296802_a_298131]
-
a fost o inițiativă civică, de disidență, din Cehoslovacia între 1977 și 1992. Numele a fost omonim cu documentul , redactat în ianuarie 1977. Membrii fondatori au fost: Václav Havel, Jan Patočka, Zdeněk Mlynář, Jiří Hájek și Pavel Kohout. După Revoluția de catifea din 1989, mulți dintre membrii
Carta 77 () [Corola-website/Science/317688_a_319017]
-
tentaculele legii Qin care trebuia respectată în tot imperiul. Primul Împărat a perfectat un cod de legi strict, care responsabiliza atât făptașul, cât și până la cinci membri din familia sa pentru orice abatere de la normele de conduită socială, și/sau disidență. Și a curs mult sânge sub domnia lui. Qin Shi Huangdi concepe un sistem elaborat de drumuri care străbat imperiul și scurtături pentru demnitari . Deplasează populații întregi dintr-o parte într-alta a imperiului, familiile bogate le strămută în capitala
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
muncă (printre alții Lev Landau, un câștigător de mai târziu al Premiului Nobel, care a petrecut un an în închisoare, în 1938-1939), sau au fost executați (precum Lev Șubnikov, care a fost împușcat în 1937). Ei au fost persecutați pentru disidențe (reale sau imaginare) sau, cel mai adesea, pentru cercetări "incorecte din punct de vedere politic". Totuși, s-au făcut progrese în anumite domenii ale științei și tehnologiei pe timpul lui Stalin, precum dezvoltarea computerului BESM-1, în 1953, și lansarea, la 4
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
și pentru "violările normelor leniniste de legalitate". Oricum, succesorii săi imediați au continuat să urmeze principiile de bază ale regimului stalinist: monopolul politic al partidului comunist, controlul de stat al economiei și un serviciu de represiune care să înăbușe orice disidență. Pe de altă parte, epurările de mare amploare nu au mai fost niciodată repetate. Sunt câteva etimologii ale rădăcinii ჯუღა ("jugha"). Conform unei versiuni, este de origine osetină. Numele "Jugaev" este comun printre osetini și, înainte de revoluție, numele din Ossetia
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
fostului regimului dictatorila interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o influență prea mare asupra atitudinii celei mai mari părți a poporului elen. Germanii au format un guvern colaboraționist condus de generalul Georgios Tsolakoglou chiar mai înainte de a cuceri Atena. Acest guvern nu se
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
septembrie 1936, după destituirea lui Genrih Iagoda. În timpul lui Ejov, epurările au atins punctul culminant, aproximativ jumătate dintre șefii partidului comunist și ai armatei fiind trimiși în închisori sau în fața plutoanelor de execuție, alături de mulți alți cetățeni obișnuiți suspectați de "disidență" sau "sabotaj". Deși a fost de asemenea numit și în postul de Comisar al Poporului pentru Transportul pe Apă pe 8 aprilie 1938 rămânând și în fruntea NKVD, puterea lui a început să scadă în mod constant. Pe 22 august
Nikolai Ejov () [Corola-website/Science/299631_a_300960]
-
a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare ideilor sale și a ajuns să dea un ultimatum tuturor membrilor Societății (pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe Adler sau să se supună excluderii, dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a fundamentat astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană. În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă, independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat acestea
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
candidaturii lui Patapievici, susținând că cererea lui ar putea aduce o atitudine sfidătoare și revanșardă a comitetului. În urma insistentelor Partidului Național Țărănesc, problema candidaturii lui Patapievici, a fost redeschisă la sfârșitul lunii ianuarie , comisia parlamentară aprobând candidatura sa, în ciuda unei disidențe a Partidul România Mare reprezentat de Dumitru Bălăeț, care l-a acuzat Patapievici de lipsa de patriotism bazându-se pe una din scrierile sale anterioare, cartea sa "Politice". Consiliul a cunoscut unele dificultăți în obținerea unor documente din arhiva Serviciul
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
parțială a fostului Imperiu Rus. Apoi a venit înființarea, în 1922, a URSS - „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”. Războiul Civil lăsase țara epuizată, distrusă pe mai mulți ani, și sub controlul unui singur partid, el însuși din ce în ce mai monolitic (îndepărtarea dreptului la disidență în martie 1921), în care poliția și armata au eliminat toate forțele de opoziție organizată. Totul era de reconstruit. În plus, revoluția așteptată de către bolșevici în țările capitaliste nu a avut loc. În Germania chiar, masele populare nu au susținut
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
slăbise, ceea ce a dus la exprimarea unor idei care fuseseră interzise anterior. Nemulțumirile comunităților național- religioase au fost astfel exprimate cu forță la începutul anilor '80 în toată fosta Iugoslavie. În acest context, autoritățile au declanșat represiunea contra manifestărilor de disidență. Elocvente în acest sens sunt procesul intentat lui Alija Izetbegovici și altor lideri musulmani bosniaci pentru "propagandă ostilă" în anul 1983. Izetbegovici a fost acuzat pentru publicarea lucrării "Declarația Islamică", lucrare scrisă într-un stil metaforic care poate fi interpretată
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe acei membri ai societății otomane cu vederi progresiste, moderniste și care se opuneau status quo-ului vremii. Mișcarea a clădit o tradiție durabilă a disidenței care a modelat viața intelectuală, politică și artistică a perioadei otomane târzii, care a coincis în general cu perioada declinului și destrămarea imperiului. Numeroși Juni Turci au fost activi nu doar pe arena politică, dar și în alte domenii precum
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
unei organizații care au vederi progresiste și care caută să câștige puterea Printre cei mai cunoscuți lideri politici și ideologi se numără: Junii Turci își au originile în grupurile de studenți autoproclamate ca „progresiste”. Ei au iniția activități clandestine și disidență politică după anularea constituției de către sultan. Inspirați din activitatea revoluționarilor italieni Carbonari, ei au format celule clandestine, interconecate. Opozanții regimului absolutist otoman au participat la primul lor congres pe 4 februarie 1902, în casa lui Germain Antoin Lefevre-Pontalis din Paris
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]