877 matches
-
în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor, am verificat cum arăt. Asta chiar era minunat. Peste câteva minute vom fi iar acolo unde ne-am cunoscut - În camera 202! Fără greșeli, fără neînțelegeri, doar dorința sinceră și disimularea Încântătoare. Dar când am bătut, cu convingere și nerăbdător, la ușă, nu-mi deschise nimeni. Am Încercat din nou. Nu, nimic. Am Încercat iar. Iar nimic. În ciuda intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fantezii și activități compromițătoare. Răutatea, plăcerea și tainele părea să-și fi schimbat locurile de bunăvoie. Și totuși, interpretând și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau coborî. Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Machiavelli, DISCURSURI . . . 131 Frederic II, ANTI-MACHIAVEL . . . . 145 Benito Mussolini, PRELUDIU . . . . 223 Addenda . . . . . . 231 Machiavelli după Machiavelli Tanto nomini nullum par elogium Niccolò Machiavelli obiit anno MDXXVII * "Mulțumim lui Machiavelli și scriitorilor din speța lui, pentru a fi semnalat deschis, fără disimulare, ceea ce oamenii fac de obicei, nu ceea ce ar trebui să facă"1, scria Francis Bacon. E aceasta o frază prin care se deschide era reabilitării geniului politic al Florenței, cel care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător. Un principe, spune el, va cîștiga mai mult făcîndu-se temut decît făcîndu-se iubit, pentru că majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare, lașitate și avariție; iubirea este o legătură care obligă, pe care răutatea și josnicia omenească au făcut-o foarte fragilă; în timp ce teama de pedepasă asigură mult mai bine supunerea oamenilor; oamenii sînt stăpîni pe bunăvoința lor, dar nu-și pot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să fie buni, astfel ca bunătatea să fie la ei întotdeauna o virtute, iar nu o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se apropie de ei în diverse împrejurări, într-un cuvînt, pe cît de puțin soarele poate să-și ascundă petele, tot atît de puțin marii suverani își pot ascunde viciile și fondul caracterului, ochilor atîtor observatori. Chiar atunci cînd masca disimulării ar putea ascunde un timp diformitatea naturală a unui principe, nu s-ar putea ca el să păstreze continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principe, nu s-ar putea ca el să păstreze continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe curioși. Artificiul și disimularea vor poposi, deci, în van, pe buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt comparate cu discursurile, împotriva acestui examen reiterat, falsitatea și disimularea nu vor reuși nimic, niciodată. Niciodată nu poți juca bine decît propriul personaj; trebuie să ai efectiv caracterul pe care vrei ca lumea să ți-l atribuie; altfel, cel care crede că înșală mulțimea este el însuși cel înșelat. Sixtus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
onoare și virtute, spunea Carol cel înțelept, la principi ar trebui să le găsim urma! După ce autorul a dovedit necesitatea crimei, el vrea să-și încurajeze discipolii, arătîndu-le că este și ușor s-o comiți. "Cei care înțeleg bine arta disimulării spune el vor găsi mereu oameni destul de simpli pentru a fi păcăliți", ceea ce poate fi redus la: cel de lîngă voi este un prost, voi aveți destulă minte, deci trebuie să-l trageți pe sfoară, pentru că e prost. Sînt silogisme
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care oricine îl capătă din momentul în care realizează că e prins într-o carcasă mediatică ce ajunge să țină loc de realitate. Pe scurt, ne-am deprins să privim cuvintele ca pe o mască al cărei rost e disimularea narcisică. Vorbele mint, iar cei care le vîntură seamănă suspiciune. De aceea, decît un ipocrit cu pretenții de orator mai bine un alexic care tace și face. A patra cauză privește efectul de sterilizare a limbii sub presiunea ideologiei dominante
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
și abilități pe care le-am observat la părinții și la strămoșii lor sau oriunde altundeva. Totuși, ei se deosebesc fundamental măcar printr-un singur lucru: nu sunt direct deformați de comunism, nu au crescut în condiții care să necesite disimulări și în-co-vo-ieri ale spinării, care să sprijine egoismul, indiferența față de alții și xenofobia, sub un regim care tot timpul vorbea despre clasa mun-ci-toare aflată la guvernare, dar în realitate cultiva în cetățeni cel mai mă-runt spirit provincial. Toți cei care
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
vorbire monștrii. Fiindcă a fi monstru înseamnă a pierde orice contact cu realitatea bine organizată. Ei, monștrii fictivi pot fi mai păgubitori decât cei reali, pe care, fizic, îl poți doborî eventual, - cuvântul-mamut, mamutul verbal rezistând cu o putere de disimulare mai greu de învins, - vânăt are dificilă ca râsul lui Proteu pitit până ce derutează și ecoul... Primind riscul acestei lupte, inteligența umană știe totuși să o prevină, să demaște prefăcătoria, ea cunoscând exact momentul: între două costumații, în fracțiunea de
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
Regula nu e o autenticitate nudă, ci coeziunea fizionomiei literare: "A nu trișa, a nu forța travestiul". Pentru ca "să iasă totul cum o cunună / de iridiu sub lună, / strună din brici și brici din strună", într-o dublă accepție a disimulării actoricești: "domnule Talma, ești mască moartă, ești mască vie, / ești geniu și nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare violentă, ci
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
prietenilor sau doar în revistele pe care supraveghetorii noștri ideologici le monitorizează cuvînt cu cuvînt. Într-o cultură a subînțelesurilor prudente, așa cum este cultura română, adică într-o cultură a cărei principală virtute este că te educă în spiritul unei disimulări constante a gîndurilor proprii, a scoate o carte ca cea a lui Hurduzeu și Platon este un gest de francă sfidare a stării de lucruri. Un afront impardonabil și cu totul imprudent. Dar e îndeajuns să-ți amintești că doar
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
unde va muri". Barbey d'Aurevilly descoperă la acest personaj, total posedat de propria persoană pentru a mai fi sensibil la adorația unor femei ilustre ca Doamna de Staël, o componentă feminină din care nu exclude nici cochetăria nici gustul disimulării căci "a părea înseamnă a fi pentru dandy-i ca și pentru femei". În viziunea sa, dandy-i sunt "naturi duble și multiple, cu un sex intelectual indecis, în care grația devine forță, iar forța se regăsește în grație, androgini
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
fi fost destul de marcat de tipologia dandy. Psihismul androgin, care-l va preocupa mai târziu pe Jung, îl va conduce pe Barbey d'Aurevilly la analogii interesante între comportamentul feminin și cel dandy, ambele clădite, în viziunea lui, pe arta disimulării. Din această convingere se vor naște Les Diaboliques, volum apărut târziu, în 1874, imediat confiscat de Parchet și care va declanșa un imens scandal. (v. Barbey d'Aurevilly- Împătimiri diabolice, trad. Gina Argintescu-Amza, prefață de Dan-Silviu Boerescu, ed. Allfa, 1998
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
cu seamă neobrăzat. Însă nu avea nici pe departe sfruntarea, mojicia soldățoilor Imperiului și a regicizilor apostați din 1793". În această lume a dezamăgirii și a tupeului fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l depășește prin arta disimulării, a cultivării unei imagini aparente, cu certe atribute diabolice. Epitetele definitorii rămân în universul infernal, ele sunt rând pe rând, "drăcoaica", "infernala", "îndrăcita" conturând un univers "sublim diavolesc". În acest fel nu se mai știe dacă "diavolul e cel care
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
cel care învață femeile ce și cine sunt, sau mai curând ele îl învață dacă s-ar întâmpla să nu știe". Admirator al lui Balzac, al fiziognomoniei lui Lavater, Barbey d'Aurevilly excelează în arta portretului accentuând însă puterea de disimulare, în deplină concordanță cu idealul dandy. Albertine, (Perdeaua sângerie) afișând indiferență și nepăsare, dovedește în final o îndrăzneală care-l va scoate din minți pe vicontele de Brassard. Acesta va descoperi cu uimire "aplecarea spre minciună" la o "fată îndrăcit
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
fi fatală". În 29 iulie, a fost semnat Contractul prin care societatea Argus s-a obligat să plătească către Evalserv Standard 516.871,00 lei, la care se adaugă TVA 124.049,04 lei. Contractul reprezintă doar o modalitate de disimulare a foloaselor necuvenite pretinse, susțin procurorii. În 3 august, a avut loc o nouă întâlnire între Voinea și Păuna, la care s-au discutat probleme legate de comisionul pretins de reprezentanții APIA. "Păuna Voinea cu autoturismul personal și condus la
Vezi ce nume apar în dosarul de corupție de la APIA by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/75876_a_77201]
-
se întrevede, contrar așteptărilor de lectură. Dintre toate incertitudinile pe care le cultivă romanul, aceasta e singura care nu-și schimbă, nici o clipă, statutul. Lăsat baltă, bărbatul rătăcește, alternativ, prin birouri și prin apartamentele unor sectanți, descoperindu-și când vocația disimulării, când pe aceea a mărturisirii și povestindu-se când la persoana întâi, când la cea de-a treia. Nu e foarte clar, în ordine biografică, unde se sfârșește egoismul confesiunii și unde începe dărnicia confesională. În ambele situații, Andi e
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]