377 matches
-
căruia îi aparține (ajungându-se să se creadă că afectivitatea și receptivitatea sunt virtuți feminine, iar independența în gândire este o virtute masculină); e) confuzia între geniu și nebunie, cu consecința discreditării geniului; f) obsesia activităților contra cronometru; g) falsa disjuncție între muncă și joacă; h) supraestimarea aparențelor; i) tendința de aborda alt chip decât cel real; j) prejudecata că talentele sunt foarte rare. În literatura creatologică românească există preocupări notabile în direcția identificării principalelor blocaje ale creativității. Fără a ne
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul raționalist-normativist la hermeneutica relativist-contextualistă cu finalitate terapeutică; de la explicarea fundaționalistă la interpretările întemeietoare; de la logica clasică a disjuncției la analiza sistemelor complexe; de la dihotomia subiect-obiect la înțelegerea realității și gândirii ca un întreg coerent iată numai câteva dintre tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile în programul tranziției atitudinale ce vizează consolidarea democrației prin "democrația la bază", democrația comunitară. Criticii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
această Încercare, problema Însă a rămas mai departe nerezolvată. Școala din Antiohia - și anume Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia (mort la 428) - i-a dat lui Apolinarie un răspuns care a fost, de asemenea, respins. Ea a predicat disjuncția celor două naturi (physeis) ale lui Cristos, care rămîn separate la unirea dintre Dumnezeu și om. Continua să subziste, Într-adevăr, o nuanță adopționistă În cadrul acestei școli, căci unirea dintre Dumnezeu și om nu este văzută ca unirea unor naturi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și pe care zeii o numesc în graiul lor "molu". Fără îndoială, ne putem gândi, ca și Cléopâtre Athanassiou 33 la o figurație a clivajului pe care ea îl interpretează într-o perspectivă analitică anală. Dar o asemenea diviziune și disjuncție este mai întâi o lecție pe care zeii i-o dau lui Ulise - Vicleanul. Se cuvine să învățăm să separăm seducția de aparențe, atracția imediată de atitudinea virilă, cea care întârzie și amână dorința. Diviziunea privește noțiunile de sus și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Problematici evolutive / 73 Etnicizarea întreprinderii și culturalizarea pieței / 81 Interogații în fața mondializării / 92 Capitolul 3. Industrializare, dezindustrializare (L. Bazin) / 101 (Dez)Învestiri etnologice / 102 Alterizare și folclorizare / 104 O scenă știintifică incertă / 111 Prospecții / 118 Munca și cartierele: conjugarea și disjuncția lor / 118 Întreprindere, muncă și comercializare / 123 O reconstrucție imaginară a dominației / 129 Economie și politică: metamorfoze / 137 Capitolul 4. Economie și colonizare Congo, 1961 (G. Althabe) / 143 Regiunea nord-congoleză / 143 Densitatea populației / 145 Volumul satelor / 147 Centrele semiurbane / 149
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
tradiții schimbătoare sau disecate de un fir ce separă modernitatea industrială "străină" de o economie "indigenă", fără ca modurile de edificare a raporturilor de dominare pe care le cuprinde această dualitate să fie abordate la modul problematic. În cercetările africaniste îndeosebi, disjuncția introdusă face posibilă o limitare strictă a obiectelor la rămășițe "endogene" ale economiei care se pretează la observarea unei alterități "autentice" hrănind problematicile articulării modurilor de producție, precum și pe cele, mai recente, care sunt deplasate în informal, proletariatele urbane sau
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o nouă retorică marțială. În schimb, în Coasta-de-Fildeș, unde prosperitatea sistemului economic era altădată constituită ca semnul unei superiorități hrănind disprețul față de țările vecine, guvernele care se succedă din 1993, proclamând valoarea intrinsecă a identității naționale, încearcă să opereze o disjuncție între aceasta din urmă și performanța economică. Istoria acestor țări arată scenariile diferite ale regimurilor de coerciție neocolonial, respectiv comunist, care, pentru a supraviețui într-o conjunctură globală de injoncțiune a democrației de piață sub efectul liberalismului economic, se inspiră
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
folclorizată. Este vorba desigur înainte de toate de o miză științifică internă. Aceasta îi privește însă în egală măsură pe toți actorii care sunt implicați în spațiile sau în instituțiile pe care le studiază etnologii. Prospecții Munca și cartierele: conjugarea și disjuncția lor Să luăm ca exemplu multiplele spații culturale care apar în bazinul minier din nordul Franței, chiar pe teritoriul, am putea spune, al activismului minier dispărut și ale cărui obiective sunt de a întreține memoria trecutului, de a face din
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea de structură clasică zice eseistul se sprijină pe substantive, acestea cu încărcătură statică; în cea de tip romantic, pe verbe, vehicule dinamice (Disjuncție similară, adăugăm noi, la Paul Valéry în Caiete). Cuvântul copac, bunăoară, "nu are un invers al lui, nu există anticopac, și nici antifrunză, și nici antinor"; iar fiindcă nu există un revers, se ajunge la o "mare generalizare", pe când verbele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cumulative, tangibile, au ca pandant reacții proiective. În optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit contrastante se încrucișează pluriform, balansând între vedere (de unde obsesiva invocare a ochiului) și non-vedere. Senzații termice opozitive alternează între "foc și gheață". De o parte nălucirea cuvântului nenăscut încă, de alta apelul la fondul folcloric milenar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și adoptat de către suprarealiști (pentru tentativa explicării mecanismelor psihanalitice), nici Carl G. Jung, nici Gerhard Adler n-au parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient, proces exclusiv al aproximărilor. Ca atare, luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Generalitatea și impersonalitatea unui enunț de drept face imposibilă punerea în imagini a statutelor juridice (precum cel de cetățean, de proprietar sau de creanțier) în afara unor caraghioslâcuri jenante. Dreptul nu are drept la imagine 107. Imaginea ignoră operatorii sintactici ai disjuncției (fie... fie) și ai ipotezei (dacă... atunci). La fel și subordonările, raporturile de la cauză la efect, ca și pe cele de contradicție. Mizele unei negocieri sociale sau diplomatice rațiunea ei de a fi, până la urmă sunt, pentru imagine, niște abstracțiuni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rând, firește, flagelul comunismului), fie el poet sau profet mai degrabă decât profesor. În privința studiilor impactului dintre Occident și Asia, Wikander va prefera întotdeauna lucrărilor culturale de tip jurnalistic, cercetările lui Eliade despre mit și simbol. Se înțelege că, din disjuncția interogativă care dă titlul respectivului articol, lui Eliade i-ar fi revenit mai degrabă rolul de profet... Vezi „Professor ellet prophet?”, SDS, 14 decembrie 1957, și Bibliographie, p. 222. 2. Vezi traducerea în limba română - „Mircea Eliade și cercetările moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
totemul era înțeles asemenea unei surse generatoare de sacru, un simbol al colectivității ce impunea respect și anumite interdicții. Teoria lui Durkheim delimitează sacrul de profan, înțelegând aceste noțiuni ca "genuri separate, două lumi complet distincte"20, definite printr-o disjuncție ce constituie în cazul de față trăsătura cea mai specifică a gândirii religioase. Observând superioritatea lumii sacre față de cea profană, el departajează ferm aceste categorii, încadrând în spațiul "contagios" al celei dintâi nu doar ființele superioare, zeii și spiritele, ci
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fundamental născut la întîlnirea dintre două culturi, aculturația produce modificări durabile și profunde asupra personalității individuale și colective (Rudmin, 2008). Asimilarea patternurilor culturilor acaparatoare se realizează de bunăvoie sau nu, fiind însoțită de modalitățile distincte de aculturație: integrare, asimilare, sincretism, disjuncție (Wachtel, 1974). Termenul aculturație a fost sugerat de antropologul american G.W. Powel încă din 1880 pentru a descrie transformarea modurilor de viață și de gîndire ale emigranților în procesul interacțiunii cu societatea americană de inserție. În situații de degenerescență
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
au ajuns să semene cu doi tauri care scot flăcări pe nări unul contra celuilalt, transmodernismul vine la timp spre a-i salva pe ambii, conciliindu-i într-un spațiu al transparențelor, comun tuturor antitezelor împăcate, dar gata oricând de disjuncții minore și majore. Transmodernismul nu invită la dispariția sau anihilarea nici uneia dintre părți, cum procedează extremismele contemporane. Sardar reproșează postmodernismului că a înlocuit realitatea cu "un ocean de imagini, o lume în care orice distincție între imagine și realitatea materială
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fi mediul perfect de revoluționare spirituală a omenirii, căci se abolește dezechilibrul dintre sexe. Homosexualul reface androginia primordială, despre care vorbea Platon, iubirea platonică fiind una pur spirituală de nuanță "gay". Iar dacă omul a fost la începuturi androgin, iar disjuncția pe sexe o pedeapsă și o "decădere", mișcările homosexuale tot mai intense și mai biruitoare din zilele noastre sunt semne că omenirea înaintează spre New Age, dobândind o mântuire concretă, aici pe pământ. Nu e de mirare că până și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al ei. în definirea Ființei, jocul și destinul sunt inseparabile: jocul este mereu destin, după cum destinul este mereu joc. între Ființă și fiindul care este omul există o strânsă corelați vi tate. Adversa reciprocitate a Ființei și omului, conjuncția și disjuncția lor evidentă în jocul destinului a fost semnalată de Heidegger spre sfârșitul carierei sale de gânditor printr-un semn particular: în Zur Seinsfrage, Ființa apare barată cu o cruce care exclude orice independență a ei de fiindul care este omul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de validare a unei scheme de raționament pe cale reductivă și, respectiv, progresivă 9. Pentru că, În versiunea „deducției directe“ (Întruchipate prin conjuncții inconsistente de tipul ), rezoluția se suprapune metodelor reductive din logica formală „obișnuită“, iar În versiunea „deducției indirecte“ (etalate prin disjuncții tautologice de forma ), aceeași strategie de Întemeiere recuperează numeroase alte proceduri ale verificării (respectiv ale validării, sau ale deciziei) structurilor logice, am putea spune că, În orizontul inteligenței artificiale, logica ajunge să Însemne o știință a supramodelării operațiilor gândirii. TEHNICI
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
Machiavelli din perioada în care era oficial al cancelariei relevă atenția deosebită acordată mecanismelor guvernării teritoriale 8. Dar ceea ce este probabil cel mai surprinzător este ca, în contrast cu experiență diplomatică, a cărei influență asupra scrierilor târzii a fost demonstrată, există o disjuncție între muncă lui Machiavelli în administrarea teritorială a Florenței și dezbaterile de mai tarziu din Principele și Discursuri. În ciuda multelor afirmații care au fost făcute cu referire la Machiavelli și la dezvoltarea conceptului de stat modern, a existat un primitivism
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
externe de petrol și oferind o parte din resursele lor interne aliaților. În cele din urmă, dacă privim situația dintr-o perspectivă generală, realizăm că ea este rezultatul a ceea ce am identificat mai devreme drept principalele trăsături ale politicii mondiale: disjuncția dintre structurile organizaționale și procesele politice prin care acționăm pe scena internațională, pe de o parte, și condițiile obiective în care trăiește umanitatea, pe de alta. Deci, este „remarcabilă” iraționalitatea absolută de a lăsa controlul puterii nucleare, care poate distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concepe și practica activități din „sfera economiei”. Nu ne propunem a trata pe larg caracteristicile taylorismului. Vom prezenta, pe scurt, câteva din elementele sale de bază<footnote Hoffman Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion, București, 1996, pp. 18, 70-73. footnote>: 1. Disjuncția netă dintre conducere și execuție, golirea execuției de orice autonomie, participare, decizie, interes pentru problemele generale etc. 2. Specializarea cât mai mare a muncii de execuție, fragmentizarea la maximum a activităților. 3. Prin trecerea la fordism (banda rulantă), omul devine
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
cu o unitate. Spațiul de joc al unei propoziții este dat de numărul cazurilor în care propoziția este adevărată. Pe baza tabelei de adevăr putem compara conținutul informativ al propozițiilor complexe având conective implicația, echivalența și conjuncția sau conjuncția și disjuncția. O propoziție are un conținut informativ mai bogat decât o altă propoziție în condițiile în care conținutul informativ al primei propoziții include conținutul informativ al celei de-a doua propoziții. Deci, conținutul informativ este: conjuncția > echivalența > implicația; conjuncția > implicația; conjuncția
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]