248 matches
-
închisoarea...” (C.P., 180) (sau = precum și) sau de subordonare, realizată în planul expresiei prin sintagma după care (=și): ”- Amin! zise Domnul ridicând mâna sa sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare...” (M. Eminescu, P.L., 13) COORDONAREA DISJUNCTIVĂTC "COORDONAREA DISJUNCTIV|" Coordonarea disjunctivă se desfășoară între termeni supuși unei opțiuni și care, ca atare, se exclud reciproc; ei nu pot participa simultan la realizarea planului semantic concret al unei funcții sintactice și al relației sintactice în care funcția își are originea. Opțiunea poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui.” (T. Maiorescu, 363), „... Primul gând a fost să mă uit afară, să văd dacă am rămas înlăuntrul închisorii sau în afara ei.” (O. Paler, Galilei, 201) Termenii implicați în coordonarea disjunctivă pot fi: • fraze: „Dar oare-s doctori aceștia doi?... Îmi pare că seamănă cu Satana amândoi... Ori e un om, despărțit în două arătări bătrâne, cu care-și petrece șiretul Ruben pe conta mea...” (M. Eminescu, P.L., 62) • propoziții nondependente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.” (C.P.P., art. 109) $compl. de agent$$, „Trebuie să plec astă-seară sau mâine.” (M. Isanos, 230) $circumstanțial temporal$$ „Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere... se pedepsește...” (C.P.) $circumstanțial instrumental$$ Coordonarea disjunctivă se desfășoară cel mai adesea între doi termeni, de diferite structuri (care pot fi aceleași - ambii termeni propoziționali, infrapropoziționali - sau nu), dar poate implica și mai mulți termeni, distribuiți simetric în serii de câte doi sau toți în continuitate: „Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sărut, o dată! pare că n-aș mai voi nimic în lume... ori să-i desmierd mânile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii!” (M. Eminescu, P.L., 58) Exprimarea relației de coordonare disjunctivtc "Exprimarea rela]iei de coordonare disjunctiv\" Coordonarea disjunctivă se manifestă în planul expresiei prin două mijloace: • conjuncții (locuțiuni conjuncționale): sau, ori, fie, fie că; acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pare că n-aș mai voi nimic în lume... ori să-i desmierd mânile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii!” (M. Eminescu, P.L., 58) Exprimarea relației de coordonare disjunctivtc "Exprimarea rela]iei de coordonare disjunctiv\" Coordonarea disjunctivă se manifestă în planul expresiei prin două mijloace: • conjuncții (locuțiuni conjuncționale): sau, ori, fie, fie că; acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn - ori vino
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire.” (I. Creangă, 17), „Visele noastre, oricât de confuze, alcătuiesc niște complexe, cum spune Freud, fie că-i admitem metoda psihanalitică, fie că nu.” (G.Călinescu, U.P., 51) • pauză; când relația de coordonare disjunctivă cuprinde mai mulți termeni, între primii ea se exprimă prin pauză iar între ultimii doi prin conjuncții: „Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului.” (I.L.Caragiale, I, 196) Când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci.” (I.Creangă,15) școmplement predicativț Coordonarea adversativă se dezvoltă de obicei între doi termeni. Când intervin mai mulți, aceștia sunt cel mai adesea grupați, prin coordonare copulativă, opozitivă sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare adversativă se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin conjuncțiile dar, iar, însă. În discutarea planului semantic al acestui raport se subliniază cel mai frecvent existența unei opoziții între termenii implicați în raport, opoziție care nu duce, însă, la excluderea unuia dintre ei, așa cum se întâmplă în coordonarea disjunctivă (cf. vol.II, p.248). În același timp, însă, se vorbește de dezvoltarea a diferite grade de intensitate în desfășurarea opoziției dintre unitățile sintactice coordonate, corespunzător diverselor conjuncții: „Dintre conjuncții, ci exprimă cel mai puternic opoziția, primul termen coordonat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În ansamblul relațiilor de coordonare, coordonarea adversativă se grupează cu relația de coordonare copulativă; coordonarea adversativă este o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate exprima sintactic, fie printr-o relație de coordonare, fie printr-o relație de subordonare. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ești așa departe.” (M. Eminescu, I, 149) șcircumstanțial instrumentalț Coordonarea opozitivă implică doi termeni principali. Când în enunț se cuprind mai multe unități lexico-gramaticale, acestea se grupează la un pol sau la altul prin intermediul coordonării copulative (cel mai frecvent) sau disjunctive: „După cum se vede, etimologismul nu este o întrebare alfabetică, ci ortografică și limbistică...” (T. Maiorescu, 285) Exprimarea relației de coordonare opozitivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare opozitiv\" Principala marcă a coordonării opozitive este conjuncția ci, care asigură desfășurarea relației între
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice realizate prin constituenți sintactici multipli să se vadă capitolul Tipuri structurale din descrierea diverselor funcții sintactice generate de relațiile de interdependență și de dependență. 50. În G.A., II, 733, structurile din această categorie sunt discutate în cadrul coordonării disjunctive. I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 554, vorbesc de o relație de coordonare alternativă ca un caz particular și emfatic al coordonării... 51. „Sensurile implicate în definiția raportului alternativ (așa cum a fost interpretată aici) - subliniază E. Vasiliu, Preliminarii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un lagăr de prizonieri, așa cum nu de puține ori s-a întâmplat în timpul războaielor, se impune, de regulă, ca fiecare individ - și cel care se mișcă eventual mai greu - să scape, altfel acțiunea este compromisă. 3) În sarcinile de tip disjunctiv este suficient ca doar unul din grup să realizeze sarcina pentru ca succesul să fie cotat ca aparținând întregului grup. Aici performanța grupului depinde de cel mai „bun” sau performant membru. Răspunsurile la concursurile de cultură generală pe echipe (familii) constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bun este astfel. În probe complexe, un individ cu aptitudini superioare este mai performant decât un grup mediocru. Cum în situații de grup, de regulă, nu sunt utilizate deplin resursele individuale, în destul de multe cazuri, mai cu seamă în sarcini disjunctive, grupul nu egalează performanța celui mai bun component din agregatul statistic. Cea mai adecvată strategie - a treia - în cadrul alternativei grup/individ - este cea în care performanța grupului real se pune în paralel cu suma prestațiilor unui grup echivalent în situație
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu a dispărut. Reprezentate grafic, cele două modalități de curgere a informației de la sursa media la public ar putea arăta ca în figura 9, unde este redată și combinarea lor, fiind ușor de înțeles că ele sunt conjunctive, și nu disjunctive, funcționând concret îngemănate. Figura 9. Modele de comunicare mass-media Ca aproape în orice reprezentare grafică, și în figura de mai sus lucrurile par simplificate față de realitatea complexă. Practic, există mai multe surse emitente care pot interacționa între ele, după cum, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sarcinii și a celui orientat înspre relațiile sociale din grup. Cu precizările: dimensiunea focalizării pe relații cuprinde două subdimensiuni, și anume relațiile socioafective ale liderului cu membrii grupului și relațiile dintre acești membri; dacă dimensiunile democratic-autoritar și directiv-permisiv sunt intra-disjunctive, dar nu și inter-, cea sarcină-relații nu are un asemenea caracter. Astfel că un lider poate fi puternic orientat și înspre sarcină, și relațional, după cum poate fi neglijent în ambele sensuri. Sunt posibile, evident, și alte combinații: moderat orientat în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ca să ajungă la judecata universală că „toți S sunt P”. 41 După natura relației în care intră predicatul sau subiectul, judecățile pot fi categorice („Orice om este o ființă rațională”) ipotetice, ("Dacă este om, atunci este o ființă rațională”) și disjunctive ("A și om înseamnă a fi ori ființă rațională ori animal”) Formele logice care structurează cunoașterea raportului dintre un lucru și propria lui esență sunt judecați modale. Din punct de vedere al modalității, 40 H.Wald, op.citată , p.3
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de acest gen este deosebit de utilă pentru a putea direcționa învățarea din perspectiva activității în grup: în literatura de specialitate (vezi, în acest sens, și contribuțiile lui I.D. Steiner) sunt prezente mai multe modele, deosebind în special: - sarcina de tip disjunctiv, în care grupul trebuie să facă o selecție a răspunsurilor și contribuțiilor unui singur membru, cea mai bună soluție fiind identificată; - sarcina de tip conjunctiv se regăsește în tehnicile TGT și STAD și presupune că productivitatea grupului este strict legată
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o diferență netă între Cezar și Dumnezeu, nu-i confunda; nu-i face să coexiste la-ntâmplare cu scuza că poți oricum să-l servești mai bine pe Dumnezeu; «nu-i împăca»; amintește-ți bine că și-ul meu este disjunctiv, creează două universuri necomunicante, ba poate chiar contrastante, oricum, repet, «de neconciliat»”. Prezentând această dihotomie extremistă, Hristos împinge și invită la o opoziție permanentă în fața lui Cezar, chiar dacă una non-violentă (spre deosebire de cea a zeloților). A doua noutate religioasă care se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a pune semn de egalitate între cei doi. Că și Nietzsche, pe care mai tarziu îl reneagă, acuzându-l de a fi un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care nu ignoră doar gândirea să complexă, hrănita de multiple influențe, ci și contribuția să originală la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
2. Alte tipuri de coordonare copulativă 2.2.1. Ca și, precum și 2.2.2. Cu, și cu, împreună cu 2.2.3. Cât și 2.2.4. Elemente corelative copulative (și... și..., nici... nici..., atât... cât și...) 2.3. Coordonarea disjunctivă 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie... fie..., sau... sau..., ori... ori...) 2.4. Coordonarea adversativă 2.4.1. Nu numai N1, ci și N2 2.4.2. Conjuncția dar 2.5. Juxtapunerea și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.2.2. Cu, și cu, împreună cu 2.2.3. Cât și 2.2.4. Elemente corelative copulative (și... și..., nici... nici..., atât... cât și...) 2.3. Coordonarea disjunctivă 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie... fie..., sau... sau..., ori... ori...) 2.4. Coordonarea adversativă 2.4.1. Nu numai N1, ci și N2 2.4.2. Conjuncția dar 2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Relația de coordonare copulativă 2.5.1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.2. Relația de coordonare disjunctivă 2.6. Coordonarea de prefixoide 3. Acordul intern sintagmelor coordonate 3.1. Articolul definit 3.2. Articolul indefinit 3.3. Numeralul 3.4. Demonstrativul antepus 3.5. Adjectivul 3.5.1. Acordul adjectivului cu sintagma coordonată 3.5.2. Adjectivele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]