256 matches
-
iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ca să ajungă la judecata universală că „toți S sunt P”. 41 După natura relației în care intră predicatul sau subiectul, judecățile pot fi categorice („Orice om este o ființă rațională”) ipotetice, ("Dacă este om, atunci este o ființă rațională”) și disjunctive ("A și om înseamnă a fi ori ființă rațională ori animal”) Formele logice care structurează cunoașterea raportului dintre un lucru și propria lui esență sunt judecați modale. Din punct de vedere al modalității, 40 H.Wald, op.citată , p.3
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din acest motiv interpretării univoce, apelând adesea la formele discursive cele mai diverse ca melos și construcție. Ele polarizează sensurile experienței, figurează "lucrurile și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumea prin intermediul discursivității, demers în care retorica și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în ideolecte, iar democratizarea receptării sale diminuează hegemonia hermeneutică, "cultura elitelor" fiind oarecum înlocuită de "cultura maselor". Cu toate că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a se servi de libertatea sa“ (I. Kant, 1992, p. 24). Într-o discuție purtată în paginile Revistei de pedagogie de mai mulți pedagogi români, E. Păun observa că, adesea, raportul libertate - autoritate în educație a fost gândit în termeni disjunctivi și antinomici: libertatea se opune autorității. În realitate, este de părere autorul amintit, este vorba despre o pseudo - opoziție, întreținută de puncte de plecare diferite „în vreme ce adepții educației autoritare pornesc de la analiza realității sociale și a cerințelor impuse de aceasta
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
este disjunct (V) față de un obiect de valoare (O) și, sub influența (operație de transformare) unui subiect operator (Sop), subiectul de stare (S) este, la sfârșitul povestirii, conjunct (Δ) obiectului dorinței. Fie formula unui program narativ conjunctiv (pentru un program disjunctiv, ar fi suficient să inversăm predicatul inițial și final trecând de la o conjuncție Δ la o disjuncție V): PN = FT (Sop) >> [(S V O) > (S Δ O)]12 Mai exact, în afara faptului că subiectul de stare și subiectul operator pot
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
culturii", a "prohibiției incestului"). Asta nu înseamnă că aceste categorii sînt "în afara socialului", din contra. Însușirea/reformularea lor este cea care dă naștere ideologiilor, practicilor, ritualuri sau reprezentărilor sociale. Dar, în același timp, ele se prezintă sub o formă duală, disjunctivă și au o difuzare universală. Ele sînt "chestionate" sau problematizate în toate societățile. Sistemele tehnoștiințifice sînt și ele parțial impregnate de reprezentări sociale. Unele dintre practicile rezultate sînt conforme unui model de raționalitate, iar altele mai puțin (cf. de exemplu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
propoziția: Copiii merg la teatru sau la film. În primul caz este vorba de contragerea silabică a pronumelui reflexiv se și alăturarea perfectului compus a verbului a duce, pe când sau din a doua propoziție este cuvântul de legătură Ăconjuncție coordonatoare disjunctivă). Mulți copii, în acest caz particular se orientează asupra prezentării ortogarfice a lui sau probând dacă se poate înlocui cu ori, fără să se schimbe înțelesul propoziției. Această acțiune conștientă, în urma numeroaselor exerciții devine deprindere, componentă automatizată a activității. Perioada
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
prim-plan, labiile mari tremurînd ca aripile unui fluture, cele mici se chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale, rupturile scării sonore, evadarea Într-un niciunde mitic, formele de insistență (prim-planuri color, planuri de lungă durată, mișcări de du-te-vino), sunetele yin, sunetele yang, contrapunctul, aparatul deictic (balansul În patru trimițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frecvent. Până acum, termenul de „tratat” nu a fost folosit pentru a desemna un acord încheiat de organizațiile internaționale. Acordurile încheiate de către organizațiile internaționale pot lua forme variate. Ele au fost calificate după cum urmează: acorduri formale, schimb de note, schimb disjunctiv de note și rezoluții paralele. Acordurile referitoare la domenii mai importante sau având un caracter permanent sunt acorduri formale (cuprind aceleași clauze ca și acordurile interstatale). Schimbul de note reprezintă două instrumente unilaterale, fiecare emanând de la un stat (ori organizație
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
o formă simplificată: „letter argument” (o scrisoare și o copie, iar partea căreia i se transmite este rugată să semneze exemplarele și să returneze unul din ele. Exemplu: Acordul din 1946 între F.A.O. și Institutul Internațional de Agricultură). Schimbul disjunctiv de note a apărut în practica organizațiilor internaționale, de la înființarea Societății Națiunilor Unite (1920); constă într-o prevedere de tratat care constituie o ofertă directă, care este acceptată în mod subsecvent și separat de un stat într-o declarație, ambele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
deosebește de condiția b prin faptul că subiectului i se cere ca în cazul că sunt doi stimuli, la unul să reacționeze, dar la celălalt nu. Timpul de reacție măsurat în condițiile b și c se numește timp de reacție disjunctiv. Prin abordarea acestui timp de reacție Donders a urmărit măsurarea timpului fiziologic al proceselor mintale, care intervin între stimul și răspuns. Ulterior cercetări numeroase asupra timpului de reacție au fost efectuate în laboratorul lui Wundt și în alte laboratoare. Extinderea
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
în două mari categorii: deductive (logic necesare) și inductive (probabile). Deducția Deducția este o formă de raționament în care dintr-un număr de premise rezultă, în mod necesar, o concluzie. Argumentarea de tip deductiv utilizează anumite tehnici precum silogismul, raționamentele disjunctive sau condiționale. Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
trei propoziții, dintre care două premise și o concluzie. Bineînțeles, de multe ori silogismele nu apar în discurs sub forma standard, ci sub o formă entimematică, cu una din propoziții subînțeleasă. În plus, silogismele pot fi compuse, realizând polisilogisme. Raționamentele disjunctive conțin, minimal, două premise. O premisă realizează o disjuncție între două propoziții. A doua premisă afirmă sau neagă una din propoziții, rezultând o concluzie care neagă sau afirmă adevărul celeilalte propoziții. Alte forme de raționamente disjunctive sunt dilemele, care pornesc
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
compuse, realizând polisilogisme. Raționamentele disjunctive conțin, minimal, două premise. O premisă realizează o disjuncție între două propoziții. A doua premisă afirmă sau neagă una din propoziții, rezultând o concluzie care neagă sau afirmă adevărul celeilalte propoziții. Alte forme de raționamente disjunctive sunt dilemele, care pornesc de la o premisă care realizează o disjuncție între două propoziții, dar care cuprind alte două premise condiționale, iar în funcție de conformația acestora se afirmă sau se neagă o propoziție sau o disjuncție. Raționamentele condiționale pleacă de la o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
discurs publicitar se realizează la nivel global prin imitarea vinovată a acestuia. La nivelul raționalității, prezența manipulării prin discursul publicitar camuflat în discurs jurnalistic presupune existența unor sofisme care să vizeze aspecte specifice. Regăsim aici, publicitatea comparativă, care utilizează raționamentele disjunctive ca forme logice de bază. Publicitatea comparativă este o formă de publicitate care identifică implicit sau explicit un competitor, ale cărui produse sunt puse într-o lumină negativă. Publicitatea de acest tip vizează compararea directă sau indirectă a produsului cu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
mai toate creațiile lui Pynchon, are o structură complicată, labirintică. Robert Nadeau comentează semnificația literei ce dă titlul romanului, o frumoasă parodie a gândirii de tip ori-ori; aparentele opoziții ale celor două linii ce formează litera pot fi trasate nu disjunctiv, în direcția în care liniile se îndepărtează una de alta, ci conjunctiv, spre locul unde se întâlnesc (Nadeau: 161). În roman, Herbert Stencil caută tipare, forme, ordine într-un demers pe care îl face pentru a identifica și găsi o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de austeritate, cu exemplul, în față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
17.XI.2007), Tăriceanu cere desființarea gheretelor și bojdeucilor de la Romexpo (OTV, 26.X.2007). Fenomenul se regăsește și în situații în care, stilistic, repetarea elementului de relație ar trebui să marcheze o deosebire, o opoziție, de exemplu în structuri disjunctive: de partea cui sunteți, de partea Andreei Marin sau Mihaelei Rădulescu? (TVR 2, 8.XI.2007). 8. SINTAXA PROPOZIȚIEI RELATIVE 8.1. Construcția pronumelui relativ care cu funcția de complement direct fără marca pe, dar cu reluare clitică, este un
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Tabelul 1 Conectare la nivel propozițional/frastic între unități sintactice de același rang Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative coordonare copulativă cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori sau... sau alternanță când... când acum... acum aici... aici ba... ba Tabelul 2 Conectare la nivel frastic între unități sintactice de rang diferit Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative subordonare (circumstanțiale situative
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în enunț, de la o optică preponderent a locutorului către o optică din unghiul alocutorului, este o altă cale de implicare a acestuia din urmă într-o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din Ileana Mălăucioiu sau Angela Marinescu, din Marta Petreu sau Ruxandra Cesereanu, din Gabriela Adameșteanu sau Ana Blandiana (prozatoarea), poemele Marianei Marin, ale Ioanei Crăciunescu sau ale Smarandei Cosmin, eseistica Ioanei Pârvulescu ori a
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
între dar și însă, între deși și cu toate că. 4.4.1.2. Compatibilitate logico-semantică prezintă, de pildă, și și sau1 (neexclusiv): conjuncția logică implică disjuncția (nonstrictă), întrucât aceasta din urmă o include pe prima ca un caz particular (dacă funcția disjunctivă primește valoarea v ori de câte ori cel puțin unul din membrii disjuncției este adevărat, atunci va primi valoarea v și când toți sunt adevărați). Ca atare, voi putea substitui pe și cu sau fără a nega ceva din informația factuală conținută în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]