1,706 matches
-
și contrasemnată, după rebeliune, de Mihai Antonescu), funcțiune abandonată, datorită unui șef obtuz, după vreo trei luni. Apoi, cel care declarase, imediat după rebeliune, că "legiunea se șterge la cur cu țara" (versiunea Sebastian) trece, repede, printr-o perioadă de disociere (e, prin 1943, bun prieten cu evreul Fundoianu) de vechile idealuri și, asumîndu-și calitatea de exilat, încetează să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin 1944, publicat postum) și devine un extraordinar filosof moralist francez. Întrebarea e: dacă
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
veacului XX. Oroarea criteriilor după care au mutilat lumea ține atât de anomalii cât și de necesara edificare. Altminteri, Stațiunea basculează în simplu accident. Rostul comentariului meu obligă și la aprecieri privind soluțiile stilistice, impactul adresei corozive asupra puterii de disociere strict artistice, efortul creator găsind imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
în fața unor tineri cursanți PSD, de către primul-ministru al României conform căreia publicația bilingvă din Cluj ar fi legată de proiectele lui Sabin Gherman de înființare a unui partid regional. "Vă rugăm dle prim-ministru, scriu redactorii Provinciei, să nu considerați disocierile de mai sus drept o încercare de a ne dezice de o tematică pe care s-ar părea că dv. o considerați tabu. A discuta despre specificul Transilvaniei, despre identitatea sa regională, despre "fondul cultural comun al ardelenilor", fie ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
să ne îngrozim, noi cei ce am crezut totuși - și încă ne-ar place să credem - în niște idoli astăzi prăbușiți la picioarele noastre? Și mai pot avea anumite opere, anumite idei mai ales, oricît am încerca să practicăm politica disocierilor, același impact asupra noastră după ce aflăm că autorii lor au fost exact la antipodul celor propovăduite de ei? Iată cum ți se strecoară îndoiala și scepticismul în sînge, și, atunci cînd întîlnești printre contemporanii tăi, uneori exact acolo unde te-
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența artificială. În strînsă relație cu modernismul, trebuie reținută opinia unor Con Davis și Schleifer, potrivit căreia tutelarul filosof german preface filosofia veacului XX în analiză lingvistică. Disocierea dintre obiect și reprezentare, dintre referent și semnul ce i se substituie a dus la o problematizare a semnificației, la o criză a ideii despre obiect. Absentînd o bază ontologică a semnificării, s-a ivit un tablou al unei culturi
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
poetic susține o asemenea ipoteză, a unei anume tranzitivități și a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim că Cezar Baltag a tradus Sfîșierea lui Morfeu pentru numărul din 1986 dedicat postmodernismului, al Caietelor critice). Centrul de greutate al formulei lui îl constituie, conform poeticii pe care a expus-o în eseuri și pe
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
în sensul strict al termenului; ele reprezintă, în numeroase cazuri, adevărate profiluri literare ale autorilor editați: altfel spus, ,,cronica ediției" nu vizează doar judecata de valoare referitoare la calitatea reconstiturii operei unui înaintaș, ci reprezintă și un bun prilej pentru disocieri subtile (ca, de pildă, aceea dintre ,,delectabil" și ,,instructiv" în literatura de călătorie a pașoptiștilor), pentru completări și nuanțări ale unor lucruri atinse altădată numai tangențial, pentru vehicularea informației de istorie literară (astfel, înființarea premiilor naționale pentru literatură i se
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
desfășurării acesteia în noi cadre istorice: ,,Energia am scos-o din mine, dar imboldul și mai ales directiva am scos-o din T. Maiorescu, omul pe care l-am admirat de la primul contact cu slova sa, de o luciditate în disocierea esteticului, de o eleganță morală, de o stăpînire de sine și de o fervoare în expresia dezlegată de reziduurile pasionale, pe care le-am resorbit în mine pentru a le reafirma, nu prin simulare de gesturi, ci printr-o manifestare
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
noi -/ în timpul grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce" (Ultimele stele, dimineața, în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
conștiință bine informată, ci și ca una care gîndește, care-și are propriul punct de vedere. O asemenea postură activă a celui ce pune întrebările, uneori extinse și însoțite de comentarii, este una critică. Ovidiu Cotruș formulează opinii distincte, face disocieri, emite ipoteze. Iată o nedumerire interogativă și răspunsul ce și-l dă, în legătură cu autorul Condiției umane: "De ce experiența atît de bogată a lui Malraux din maquis, din lagărul de concentrare, din perioada de reconstrucție a Franței și de recucerire a
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
care vă sună deosebit de dragi, de pildă cartea lui Iov". Să menționăm că obiecțiile autorului Meditațiilor critice nu-i lasă deoparte nici pe emulii săi, membrii Cercului literar de la Sibiu. Fără a intra în detalii, ne oferă o mostră a disocierii, în acest cadru socotit atît de omogen, chiar în ultimul său interviu, acordat de pe un pat de spital, lui Nicolae Prelipceanu: "Au fost conflicte destul de acute, îndeosebi între mine și Negoițescu, de așa manieră că, la un moment dat, Doinaș
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Și aici, în spațiul discursului (ce se vrea identificat ca expresie a unei voințe productive) se întîmplă una dintre cele mai curioase și mai palpitante confruntări dintre... politicieni și scriitori. De la promisiunea electorală, trecînd prin tot felul de asocieri și disocieri partinice, și pînă la explicația revanșardă sau consolatoare a căderii de la putere, discursul politic se întinde ca o pînză de paianjen peste întreaga realitate. De la căutarea unor cuvinte și sintagme (de lemn) mobilizatoare, la activarea instituției promisiunii, toate ilustrate de
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul și dumnezeu în corpul tău (...) ți-am desenat zilele/ urmărinduse prin carne ca niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
Hotel Grand Budapest, film distins cu Marele Premiu al Juriului la berlinada din 2014, e mărturisirea discretă a regizorului pe final, iar faptul că personajul central este un scriitor dobândește astfel un plus de semnificație. De la bun început este precizată disocierea fondatoare între scris și trăit, tânărul scriitor jucat de Jude Law nu face decât să „transcrie” o istorie pe care alții au trăit-o, aventura nu este a lui, însă ne putem întreba, pe bună dreptate, cât din stilul relatării
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
de reflecție critică al autorilor. Titlul noului volum relevă o opțiune esențială prin chiar termenul pe care-l vehiculează, cel de cinematografist și nu cel de cineast (cinéaste) pe care Louis Delluc reușea să-l impună în anii ’20, cu disocierea fondatoare între cei care erau parte din orizontul estetic al operei, „artiștii” (regizori, scenariști, etc), și „tehnicienii” care făceau funcțională viziunea artistică, resorturi într-un angrenaj sofisticat. Utilizând termenul de cinematografiști, termen vehiculat în perioada interbelică și la noi - de
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
confuzie, tot ce este inconsistent sau se învăluie în miraj metafizic. Metaforizarea anterioară își găsește aici sfârșitul. Și trebuie înțeles ca fiind una din faze în procesul de lămurire a poeziei de oriunde și oricând. Această "descripție" păstrează drept instrument disocierea cu claritate și precizie a materialului descris în unități din ce în ce mai mici, până la detalii și nuanțe pentru surprinderea individua lului, ca apoi să se încerce o sintetizare a lor spre a se obține o nouă unitate. Astfel se poate formula, simplificat
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
de a juca românește, adică de a se adresa unui public mult mai întins; totuși, vraja pe care o exercită asupra sălilor de spectacol este incontestabilă. Asemenea idoli sunt primiți de către adoratori în întregime fără prudență critică, fără rezerve, fără disocieri savante. În Fedra - pe care o menține la culmile de artă ale tragediei - sau întrun banal rol de piesă de bulevard, Maria Ventura e aplaudată cu același entuziasm. Ce nu poate face, chiar în războaiele de cucerire artistică, un general
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
poeziile „În căutarea Șeherezadei”, „Din Halima”, „Povestea magului călător în stele”)[26]. Uneori elementele de decor medieval creează cadre idilice (cultivate din dorința poetului de a părăsi realul sau tangibilul și de a accede la timpul de aur), care - contrar disocierii dintre idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la plenitudinea trăirii[27]. Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea, ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
Eva din coasta lui Adam. Astfel Omul și Femeia au fost făcute deosebindu-se de restul creației care a fost dispusă nu făcută. Într-un fel aceste amănunte, care nu se mai află în biblia publicată pe internet, constituie o disociere a bibliei de timp. Dumnezeu, ca noțiune este eternitatea însăși. Dumnezeul Brahmanilor este cosmosul care se naște, trăiește și moare, dar cu proprietatea păsării Foenix de a se renaște din propria cenușă spre a îmbrăca eternitatea deoarece și cosmosul are
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
parte-mi ar fi putut să însemne ireverență". De ce oare? Cercul Literar a publicat în ziarul Viața, condus de Liviu Re-breanu, în 1943, faimosul său Manifest, redactat de I. Negoițescu, care, adresat lui E. Lovinescu, susținea primatul esteticului și nevoia disocierii valorii estetice de celelalte, blamînd "acel spirit sămănătorist al confuziilor", ce renăștea în Ardeal "ca o permanență, ca o stare de spirit retrogradă și profund dăunătoare evoluției artistice". Reacțiile au fost diverse, pe un cadran mergînd de la respingerea ritoasă din partea
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere care înseamnă și o vinovăție diferită ca implicare politică posibil a fi tratată drept colaboraționism. În anii 1950-1964 ar fi existat un "oportunism explicabil", scuzabil prin severitatea constrângerilor, care ne-ar putea face să credem că
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere care înseamnă și o vinovăție diferită ca implicare politică posibil a fi tratată drept colaboraționism. În anii 1950-1964 ar fi existat un "oportunism explicabil", scuzabil prin severitatea constrângerilor, care ne-ar putea face să credem că nu se putea altfel
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Clasificarea lui Bujor Nedelcovici adoptă un criteriu moral și gradează vinovăția crescător din 1950 spre anii '80 - ceea ce ne-ar putea face să credem că A. Toma e mai puțin vinovat decât Adrian Păunescu. Ne-am pierde în aceste inutile disocieri, dacă am persevera. Nu aș vrea să trag concluzia că oportunismul e același, indiferent de epocă, din toate punctele de vedere. Din punct de vedere moral e același, e mărturia aceleiași lipse de demnitate, luciditate, onestitate și spirit critic. Din
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]