1,391 matches
-
o enigmă -/ aici pornește ordinea/ din lucruri// aici apusurile pier în lume/ ca o deschidere ce te desparte/ de eul tău/ lipsit de seve -/ doar o petală ce se agită/ în necunoaștere și frică" (Punct). Așadar o stare a "tînjirii", disoluției, a despărțirilor de real "mirosind a distanță". O "înfrîngere" interioară care exploatează "deșeurile" topite "pînă la țipăt", în raport cu care așteptarea apare inutilă: "Ce mai poți așepta/ în amfiteatrele sferice/ studenta cu ochii adînci/ precum mările noaptea/ studentul visînd lîngă norul
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o dintre disciplinele de studiu și a înlocuit-o cu limbajul de lemn, gol și totuși paradoxal terorizant. Disoluția retoricii clasice s-a produs încet și sigur. Consecințele, la noi și aiurea în estul european, se văd astăzi, când politicienii seamănă discordia și distrug cetatea. Pluripartitismul, în grabă și în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse. Spre
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
dată fiind atât complexitatea (consistentă moștenirii moderniste pulverizate), cât și specificul situației (emergentă gradata, "în valuri" a postmodernității), suntem puși în fața unei situații insolite, fără precedent în întreaga istorie muzicală occidentală: o dublă emergentă - una negativă, a modernismului în plină disoluție și una pozitivă, a postmodernității (termen care în nici un caz nu reflectă specificului generării, cât, poate, doar originarea). Însă ambele se prezintă doar că două semnificații, două indicii sau doi coeficienți, ai aceluiași proces mutativ sau, mai precis de metamorfozare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
chiar a unor elemente care nu sunt muzicale: (a) citatul: Luciano Berio - Sinfonia (1968), Alfred Schnittke - Cvartetul nr. 3 (1983); (b) colajul: John Cage - Musicircus (1967), John Zorn - juxtapuneri din jazz, swing, pop, reggae, muzică de film și televiziune; (c) disoluția autorului în lucrarea muzicală că proces/performance - Laurie Anderson (anii '70); (d) anii '90: implicarea muzicii populare comerciale în lucrări proprii - David Lang, Julia Wolfe, Michael Torke și Michael Daugherty. Deja din această imagine putem configura un răspuns la întrebarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ne gândim la componentă experimentalista a muzicii, îi considerăm pe compozitorii enumerați mai sus ca aparținând ultimei avangarde, chiar dacă toți cei menționați afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1968-1969) și Opera (1970), ambele de Luciano Berio - 1968 (-1969), Alfred Schnittke începe scrierea Simfoniei nr. 1 (1969-1972), iar Jean-François Lyotard finalizează Raportul său în 1979. Perioadă incipientă, de emergentă a postmodernismului muzical și de identificare "sinonimală" a acestuia cu disoluția treptată a trăsăturilor ultimei avangarde (anii '50-'60). Repartizarea câmpului stilistic, grosso modo, între (a) muzică stocastica (I. Xenakis), (b) orientarea polistilistică (A. Schnittke) și (c) minimalismul american (Ph. Glass & Co.), anii '70 reprezentând consacrarea și clasicizarea minimalismului că "trend
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
conformează somației emise de M.C.T.I. C.N.A. poate decide retragerea licenței în cazul săvârșirii repetate de către radiodifuzori a uneia din faptele: incitarea publicului la ură națională, rasială sau religioasă; incitarea explicită la violență publică; incitarea la acțiuni care au drept scop disoluția autorității de stat; incitarea la acțiuni teroriste. VALI CORDUNEANU Proiect câștigător l Promotorul local - agent de dezvoltare Președintele Consiliului Județean Timiș, domnul Dan Ioan Șipoș, a fost înștiințat că proiectul propus de instituția pe care o conduce și intitulat „Extinderea
Agenda2003-43-03-5 () [Corola-journal/Journalistic/281615_a_282944]
-
rigoarea morală, dar și prin gîndirea să plastică și narativa, reflexele și mentalitățile unui locuitor al vechiului Imperiu austro-ungar. Dar al unui Imperiu care și-a pierdut vigoarea și strălucirea de altădată și își trăiește agonia ultimelor clipe de dinaintea completei disoluții. Atît în familie, cît și în atelierul tatălui său, Babă a trait, încă din primii ani ai vieții, experiențe pe care nu i le puteau oferi nici stradă, ca univers restrîns, și nici climatul general din spațiul vechiului Regat. Cultul
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
la cel social. El poate observa încă, de la distanță și cu o întîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitate vizuală, dinamica unei evoluții umane din care nu sînt excluse nici melancolia și nici suferință, dar poate vedea și disoluția unei civilizații, a unei idei, a unui mod de a exista în lume și, mai ales, în istorie. În această atmosferă contradictorie, în care demnitatea conviețuiește cu înfrîngerea și triumful cu traumă s-au format și au început să se
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
întregul sau interes cultural s-au îndreptat către modele sigure și către acele repere pe care nici o furie destructiva nu le poate anihila. Tradusă în cuvinte, acesta atitudine vrea să spună că pictură și arta, în general, pot comenta eroziunea, disoluția și prăbușirea, dar nu cu prețul căderii lor în derizoriu. Pentru că mărturia asupra morții și a putrefacției nu înseamnă moartea și putrefacția artei însăși.
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
contemporan doar un segment foarte restrîns din cîmpul larg al fenomenului și din formele sale simultane de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
un pământ. Lacomi, vanitoși, corupți, incapabili să sesizeze modificările din societatea de azi, fruntașii țărăniști sunt o grupare încremenită de bătrâni indecenți (chiar atunci când biologic sunt tineri!), care au înlocuit obștescul baston cu mult prea frivola tolănire feciorească în jeepuri. Disoluția (iremediabilă, după părerea mea) a P.N.Ț.C.D-ului, după trei ani în care au stat precum cloștile sterpe pe un cuibar fără ouă, nu mai poate fi împiedicată de nici una din "măsurile urgente" promise de Opriș, Diaconescu, Galbeni
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
leagă de mâini și de picioare cu cablul de la telefon, îți dau în cap și-ți iau toată agoniseala. Și nici măcar cu asasinii în serie - ultimă specialitate națională. Toate acestea au intrat în logica lucrurilor, epifenomene ale unei societăți în disoluție. Dar m-a deprimat adânc un reportaj în cancelaria unei școli care se pregătea să intre în grevă. Las de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
ca și în cazul lui Cezar Petrescu. Nostalgia ordinii vechi, a lumii de dinaintea schimbărilor accelerate modelează sensibilitatea prozatorului. Soarele ce luminează copilăria personajelor sale e cel al vârstei de aur. Urmând taxonomia lovinesciană, Ionel Teodoreanu e incontestabil un "reacționar": mercantilismul, disoluția ordinii patriarhale sunt simptomele unei maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de mică întindere, la fragmente din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic poematică a romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea vechiului spirit al casei Kalabuhov, într-o încercare de a prezerva ceva din echilibrul unei lumi apuse. Replierea către spațiul casei - asediat de mediocritatea proletara agresivă a comitetului de bloc și de
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
pure și el depășește treaptă materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestiei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață perfectă, imaculata și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o impersonalitate rece
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
valorilor, pentru a se cobora an străfundul social competența, cinstea, rigoarea, inteligență subtilă și a se ăncuraja ridicarea deasupra a prostiei, nepriceperii, incorectitudinii, delăsării mai usor manevrabile și de năimit. Iar treptat - an zece ani doar, ansa bine programați -, completă disoluție a unui sistem de valori, care există cât de cât. "Valori"- dar ce mai este "valoare"? Răsturnare a lor (un exemplu: an iarnă 1990, ultimele departamente care au primit miniștri au fost ănvătământul și Sănătatea - iar acum, Cultura "beneficiază" de
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bată Marianov, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabila autenticitae în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din artă apuseana de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit că un artist din Est, după cum stupoarea și revoltă în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferentei levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
în țeluri pe care primii trei ani postbelici par să nu le dezmintă. O prelungire a interbelicului „e drept, foarte deteriorată“ nelăsând totuși oricui să întrevadă ce va urma. Pentru Paul Cornea încrederea în comunism rezistă până „la faza de disoluție, având ca moment decisiv evenimentele din 1956“, până la abjurarea definitivă petrecută la mijlocul anilor ’ 60. Desigur e vorba despre credințele intime, proces interior pe care azi ni-l dezvăluie fără reticențe. Alții încă îl tăinuiesc în timp ce Paul Cornea vorbește despre el
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
Dispariția poeților importanți oprește timpul în loc ca pe o clipă neverosimilă, împingându-l în disoluție. Abia atunci, jocul de-a eternitatea în cazul unora dintre noi îi revine operei, cuvânt scris cu sau fără majusculă. În cazul lui Cezar Ivănescu (6 august 1941-24 aprilie 2008), majuscula s-a impus din timpul vieții sale. A avut
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
un mic ritual al pregătirii pentru scris, se așterne peste hîrtie, dar „imediat după scrierea frazei, mă înmoi, mă desfac, cad interminabil.” Se întîmplă că, așa cum nota cu cîteva zile înainte (6 ian. 1981), „Ploaia se transformă repede în ninsoare.” Disoluția interminabilă (a ființei încrezătoare?) nu mai poate fi învinsă. Încearcă să iasă din casă să plătească telefonul, dar, constată, „în bulevard trebuie să mă întorc acasă din cauza marilor dureri de piept și a răului moral. Mă rănește nu doar vederea
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
serii ce începe cu Mihai Beniuc, D.R. Popescu o încunună în chip malefic, prin radicalizarea abuzului. Compromisul cel mai cras, minciuna sfruntată și adularea fără margini au constituit vectorii carierei acestui produs tipic al mediului totalitar, în perioada sa de disoluție, cînd o lume strîmbă ce sta să se prăbușească apela la josniciile cele mai calificate ale firii umane spre a mai supraviețui o vreme. Așa cum spuneam, nici o urmă de căință nu atinge azi discursul întunecat al scriitorului. Departe de a
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte!
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între logica darului și a contra-darului și cea a sacrificiului, există o legătură de complementaritate paradoxală. Derrida crede că ospitalitatea absolută sau incondițională "presupune o ruptură cu ospitalitatea în sensul
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]