648 matches
-
normelor realismului socialist: armonizările major-minor à la Dunaievski erau binevenite, chiar și orientalismele modale, în stilul lui Haciaturian, erau încă permise, în schimb Stravinski fusese anatemizat. Modul particular în care tarafurile sătești își armonizau muzica, adesea «de-a-ndoaselea» și cu multe disonanțe, era privit ca incorect. În partea a patra a Concertului Românesc există un pasaj, în care un fa diez se aude în contextul lui Fa major. Acesta a fost un motiv suficient pentru aparatnicii responsabili cu arta, pentru a interzice
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
bazilici romane de tip creștin (cu pronaos, naos și altar). Edificiul are formă dreptunghiulară, de tip sală, cu absida altarului pentagonală atât la exterior, cât și în interior. Această formă neobișnuită a altarului este o trăsătură a arhitecturii gotice, în disonanță cu bisericile construite după tradiția bizantină în care laturile poligonului erau vizibile doar în exterior, iar absidele erau semicirculare în interior. Lăcașul de cult este luminat de opt ferestre: Cele două ferestre din pereții pronaosului au chenare de formă dreptunghiulară
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a șocat ascultătorii încă de la premieră. Conștientizând că Simfonia nr. 4 este diferită, compozitorul a spus: "Nu știu dacă îmi place dar asta am vrut să spun". Doi ani mai târziu Vaughan Williams a înregistrat această lucrare cu aceeași
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
să țină seama de principiile de notație și de gradul de libertate permisă, specifice epocii compozitorului respectiv; așa cum și în armonie, anumite structuri acordice creatoare, într-o vreme, de puternice tensiuni s-au tocit față de evoluția sensibilității și a percepției disonanței; sau rupturi melodice cu totul impresionante ale unor epoci, par astăzi lin conduse față de contururile frânte, contorsionate, ale unor lucrări mai noi. Articulația a fost diferit notată în timp. Frazarea a fost notată numai în anumite perioade, de anumiți compozitori
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Așa îmi place” - nu poate fi un argument, deși probabil pe aceasta se bazează, nemărturisit, în sufletul multor interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante nu atât prin disonanță (azi nerelevantă) cât prin aparenta ieșire din stil. Problema s-a pus mai ales în legătură cu unele indicații beethoveniene, controversate încă și adeseori corectate. Beethoven notează, așa cum am spus, numai esențialul, socotind că interpretul are cunoștințele de bază, care să-i
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
pedalei, el experimentează un efect special: în prima parte a Sonatei op 31 Nr.2 în re minor, în cele două segmente de Recitativ care deschid repriza compozitorul prevede menținerea pedalei de rezonanță peste întregul Largo, cuprinzând tot recitativul în pofida disonanțelor ce apar. Efectul cerut este cu totul special și iritant pentru foarte mulți. S-au adus nenumărate corecții și argumente împotriva respectării acestei indicații (care, repetăm, nu este facultativă, la un compozitor și interpret ca Beethoven). S-a invocat surzenia
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de neclaritate este același ca și pe pianele moderne<footnote Am repetat experiența personal, cu aceleași concluzii (CIV). footnote>. De aceea, el presupune că este vorba despre o necesitate de prelungire enormă a armoniei de Dominantă, indiferent halo-ul de disonanțe creat<footnote K. Wolff, op.cit., pag.100 urm. footnote>. Ca urmare, numeroși autori au recomandat, drept soluție de compromis, ținerea acordului din bas, care ar produce o oarecare rezonanță generală, în locul pedalei ce ar putea astfel să fie folosită într-
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de Schumann: „zgomotul Carnavalului se stinge încet, iar ceasul din turn bate ora șase”. Patru remarci finale, în legătură cu acest subiect: a) Totdeauna aceste pedalizări sunt legate de prelungirea unui bas în registrul extrem grav, care cuprinde în armonicele sale toate disonanțele create în acut, atenuându-le efectul. b) Ele se aplică unor pasaje în nuanțe dinamice extrem de scăzute - pp - care permite suprapunerilor disonante să se integreze în rândul acestor armonice, indiciu clar al acuității auditive a lui Beethoven ca și
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
coagulate. „Suntem generația bucătăriilor” Bucătăria pare să fie, până în anii '90, surogatul funcțional al unui spațiu public de exprimare și de schimb. Totul se discuta aici, aproape simultan: iubire, politică, istorie, literatură; se sărea de la unele la altele, rapid, fără disonanțe: este un spațiu fertil al socializării. Însă caracterul de înlocuitor al spațiului public, neputința și idealismul cu care povestitorii asociază discuțiile din bucătărie, îi subliniază potențialul de simbol al ratării, și de multe ori al ratării masculinității, când această ratare
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
a potența dramatismul, dar și a conferi o imagine netrucată asupra realității meschine. Și ca În cazul oricărei fotografii, când negativul păstrează imaginea inversă a culorilor pe care le va reda albul hârtiei, aceeași memorie a spectatorului va păstra și disonanțele, incongruențele. Mi s-a părut că tensiunea e diminuată În anumite secvențe scenice, trenând sau fiind pulverizată de un prea mult al schimbului de replici. Prea desele intrări și ieșiri din scenă, fundalul muzical neconsonant și scena nudității inițiale al
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Pentru două voci, distanța va fi de cel mult o cvartă mărită; în cazul folosirii a trei voci, înălțimile nu se vor afla la o distanță mai mare de o sextă (excepțional o septimă mică). Folosirea de acorduri complexe și disonanțe pasagere pentru patru sau mai multe voci se poate desfășura în spațiul unei octave sau al unei none. Nu este recomandat abuzul de disonanțe și dublaje, acestea reducând efectivitatea armoniei strânse. Denumirea de armonie strânsă pleacă de la noțiunea de poziție
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
o distanță mai mare de o sextă (excepțional o septimă mică). Folosirea de acorduri complexe și disonanțe pasagere pentru patru sau mai multe voci se poate desfășura în spațiul unei octave sau al unei none. Nu este recomandat abuzul de disonanțe și dublaje, acestea reducând efectivitatea armoniei strânse. Denumirea de armonie strânsă pleacă de la noțiunea de poziție strânsă a unui acord, ceea ce se definește astfel: componentele acestuia sunt aduse cât de aproape posibil, astfel încât între fiecare două înălțimi vecine să nu
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
de elementele acordului. În realitate, armonia strânsă nu folosește exclusiv poziții strânse, alternându-le cu poziții mixte (unde cel puțin între două componente vecine există un interval suficient de larg cât să permită introducerea unui alt element al acordului) și disonanțe, a căror justificare se face mai puțin armonic, cât privind pe orizontală necesitățile fiecărei linii melodice.
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
și mare (3-4), cvinta perfectă (7), sexta mică și mare (8-9) și octava (12). Intervalele disonante sunt secunda mică și mare (1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai multe voci presupune o mai mare
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
care se adaugă o a doua voce respectând regulile contrapunctului. Inițial, ambele voci au notele de aceeași durată. Ulterior, vocea adăugată are două, trei sau patru note pentru fiecare notă din „cantus firmus”. În final sunt permise note suspendate ți disonanțe temporare, alături de note de orice durată.
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
evoca natura și satul; fanfare, melodii de stradă și dansuri sătești pentru a evoca lumea pierdută a copilăriei sale. Încercările vieții sunt reprezentate în stări contrastante: dorința pentru împlinire prin creșterea în intensitate și armonie cromatică, suferința și dezdădejdea prin disonanțe, distorsiune și grotesc. În mijlocul acestora tronează marca specifică a lui Mahler - intruziunea constantă a banalității și absurdității în momente de seriozitate profundă, simbolizată în partea a doua a celei de-a cincea Simfonii, când o arie trivială populară se termină
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și depărtează de publicul simplu în câteva ocazii succesive; Romantismul târziu reprezintă desprinderea de ascultătorul neinițiat, prin continua intelectualizare a limbajului muzical (și părăsirea tonalității pentru alte sisteme, create artificial sau pe modelul altor tradiții muzicale); consonanțele pierd numeric în fața disonanțelor. Drept mărturie actuală a procesului în cauză stă așa-numita „muzică contemporană”, foarte pretențioasă cu ascultătorii ei, adesea disonantă și neatrăgătoare la primul nivel de lectură. Situația prezentată este, totuși, tipică Occidentului european; până la formarea „Școlilor naționale” în nordul și
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
de muzică de cameră au fost, în afara lui Tal, violoncelistul Yaakov Mense, violistul Daniel Binyamini (înlocuit după doi ani de către Zeev Steinberg) și violonistul Mordehay Yuval (înlocuit mai târziu de Rafael Marcus). La premiera cvartetului s-a interpretat cvartetul cu disonanță de Mozart, cvintetul cu clarinet (cu Yona Ettinger) și cvartetul de Maurice Ravel. „Noul Cvartet Israelian”, care, alături de „Cvartetul Tel Aviv” era la vremea respectivă singurul ansmablu de cameră israelian, s-a bucurat de succes și a primit excelente aprecieri
Alexander Tal () [Corola-website/Science/333696_a_335025]
-
1946 și 1960. Fondurile masive asigură o dezvoltare importantă a psihologiei sociale. Gordon Allport studiază prejudecățile și stereotipurile sociale; Solomon Asch studiază conformarea și influența socială, cât și percepția persoanei; Leon Festinger se apleacă asupra comparațiilor sociale și propune teoria disonanței cognitive; Frtiz Heider avansează teoria atribuirilor cauzale și investigheză atracția interpersonală; Carl Hovland este interesat de persuasiune și schimbare atitudinală; John Thibaut și Harold Kelley studiază grupurile restrânse și propun teoria schimburilor sociale. Între 1961 și 1975 domeniul capătă un
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
locului de muncă pentru a satisface nevoile clientului. O dată ce emoțiile întră pe tărâmul organizației, ele nu mai sunt autentice și imaculate, deoarece devin standardizate în scopurile organizației. De cele mai multe ori, angajații trebuie să fie falși și să trăiască cu o disonanță emoțională, un conflict între sentimentele interioare și expresiile exterioare. Acest disconfort psihologic este maximizat atunci când angajații se comportă fals cu rea-credință, sau atunci când exprimă emoții prescrise pe care ei nu le consideră parte din munca lor. În cazul însoțitorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ansamblul ei. Rezultatele evaluării schimbului cu organizația pot conduce, în accepțiunea lui Adams, la două situații: schimbul este perceput ca fiind echitabil, respectiv, schimbul este considerat inechitabil, fie în direcția sub-recompensării fie în direcția supra-recompensării. Inechitatea este definită ca o disonanță cognitivă, o tensiune pe care angajații caută să o diminueze sau să o elimine. De altfel, Adams afirmă că teoria echității poate fi văzută ca un caz particular al teoriei disonanței cognitive elaborată de Leon Festinger 7, a cărui discipol
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fie în direcția supra-recompensării. Inechitatea este definită ca o disonanță cognitivă, o tensiune pe care angajații caută să o diminueze sau să o elimine. De altfel, Adams afirmă că teoria echității poate fi văzută ca un caz particular al teoriei disonanței cognitive elaborată de Leon Festinger 7, a cărui discipol a fost. În final, teoria echității propune o serie de strategii pe care angajații le pot utiliza pentru a reduce inechitatea, fie prin modificarea contribuției ori a recompenselor, fie prin distorsiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
grup de referință pentru individ - Altul (Other). Când talerele balanței sunt egale referitor la contribuții/intrări și beneficii/ieșiri, individul nu ar trebui să resimtă stări negative, datorate sentimentelor de inechitate. Am observat la Adams o strânsă legătură cu teoria disonanței cognitive a lui Leon Festinger, pe care acesta o dezvoltă în A Theory of Cognitive Dissonance 5. Atunci când se referă la contribuții și la rezultate, Adams ia în calcul patru caracteristici ale acestora: recunoașterea, relevanța, aditivitatea și interșanjabilitatea. Autorul identifică
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care acesta o dezvoltă în A Theory of Cognitive Dissonance 5. Atunci când se referă la contribuții și la rezultate, Adams ia în calcul patru caracteristici ale acestora: recunoașterea, relevanța, aditivitatea și interșanjabilitatea. Autorul identifică existența unor factori care pot produce disonanță între modul de gândire al individului și faptele sale. De exemplu, studenții se înscriu la universitate cu scopul de a dobândi și aprofunda cunoștințe; cu toate acestea, indiferent de atitudinea permisivă sau constrângătoare, unii recurg la mijloace de fraudă intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
asumat prin dobândirea rolului de student; cunoștințele acumulate de ei nu vor fi suficiente pentru integrarea lor pe piața muncii. Conform argumentelor lui Festinger, ar trebui să existe, în căutarea echilibrului și armoniei, un drum către consonanța între cogniții. Reducerea disonanței poate avea loc fie printr-o schimbare în comportamentul persoanei, fie prin una atitudinală 6. Conform teoriei echității, discrepanța dintre cunoștințele însușite de studenți (inputs) și nota pe care aceștia ar primi-o ca și recompensă (outcomes) determină inechitatea. Postulatele
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]