38,836 matches
-
dintr-o scrisoare pe care profesorul i-o adresase: "Boala lui Sorin (Titel - n.n.) mă torturează și mă urmărește obsesiv. Moartea lui Mazilescu m-a durut, iertată-mi fie cruzimea, mai mult decît a lui Preda. ș...ț Generația mea dispare irepresibil, nu pot decît s-o urmez. Niciodată n-am fost mai singur și mai suspendat într-un înțeles de vid, ca acum." Cam aceasta ar fi expresia absolută a singurătății. De la Niculae Gheran aflăm o poveste aparent comică, în
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
și-a plătit datoriile față de societatea noastră" și întrerupe curentul electric pe tot teritoriul, suspendând astfel haosul. în planul destinului uman, incapacitatea statului de a-și îndeplini obligațiile contractuale duce la un blocaj cu urmări mai grave decât cel financiar: dispare încrederea și dragostea, se blochează instinctele vitale, este anulată raționalitatea motivațiilor. Conflictul piesei este situat acolo unde violența practicată în numele libertății individuale se intersectează cu violența considerată legitimă: cea practicată de stat pentru a pedepsi excesele acestei libertăți. Prin etalarea
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
de aceeași sorginte vest-europeană... Curios, Tacit, în analele sale, pomenește într-un singur loc de Cristos, fără nici un comentariu, doar ca de un personaj istoric episodic. În perspectiva mileniilor următoare, s-ar putea ca religia creștină, ca și celelalte, să dispară sau să se modifice... Faptul că marele istoric latin nu a comentat în nici un fel activitatea lui Isus, reducându-l la o simplă figurație a epocii, te poate îndreptăți să pui ipoteza unei pieiri sau transformări radicale a ceea ce azi
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Ori Trup de muceniță tras barbar pe roată. Țeastă lângă țeastă-alătur Fără rost, căci mintea-i șchioapă. Mă joc cu pietrele, precum un balamuc zevzec Aruncă zarul cuvântului-zeu. Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul Și dintre negrele gene dispare în veci Gânditorul John Stuart Mill Sărind prin geam în mâini cu o carte Carbonizată Bine'nțeles știind că-necăcioasa funingine Care-l înghite - este a ta! Călărind burlane, înțeleptul alunecă - un chip Îngemănat icoanei sfărâmate - Căzând făr'de suflare, înconjurat
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
România. Povestea pe care mi-ați spus-o despre felul cum v-ați procurat noua mea carte confirmă impresiile mele. Din ceva presupus a fi durabil, cartea devine ceva perisabil - aproape imediat perisabil. în ce sens? în sensul bunăoară că dispare repede de pe piață, că devine invizibilă, de negăsit. Mi s-a întîmplat să caut cu încăpățînare în librării o carte sau alta, anunțate în presă sau văzute de mine la Tîrgul de Carte, și să nu le găsesc. Librarii nu
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
numirea cîtorva personalități, în vreme ce orașul distrus de comuniști, continuă să rămînă viu, fiindcă " De fapt l-am furat și l-am dus cu mine peste mări și țări, l-am făcut foaie de carte" (Recviem în trei pentru un oraș dispărut). O abordare a realității din interior, o lume văzută "cu ochiul dinăuntru" (Nu pe dinăuntru) și mai toate textele în care, aproape că nu mai interesează faptele narațiunii, pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti, convertește datele realității imediate în repere ale unei lumi spectrale, un fel de no man's land, în care granițele dintre subiect și obiectul privit se estompează treptat, se întunecă și dispar: "Mă aflu aici fără nici un motiv/ cum e totul în viață/ privesc doi-trei copaci ce-s aplecați/ așa cum eu sunt distrat/ și-mi trimit umbra pe alte străzi/ prin uruitul tramvaielor silențioase." În relația aceasta melancolică, întreținută de aparența spectrală
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
chemat la Securitate, retrogradat, dat afară, rechemat, dar nu și-a schimbat nici stilul, nici convingerile. Nonconformist și plin de umor, Emanuel Elenescu consideră că relația dirijor-orchestră trebuie să fie una pretențioasă, dar destinsă. A trăit alături de avocata Alla Filipescu (dispărută în decembrie 2000), fără acte, pentru că se declară împotriva căsătoriei. S-a pensionat în 1977 și spune că, de atunci, o dată la cinci ani, i se organizează "parastase pe viu". Trăiește într-o garsonieră de patru metri pe trei metri
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
apartenența la creștinismul ortodox la cea prin fapte proprii). Modernitatea românească, pe cale a se naște odată cu revoluția de la 1848, pare să ignore dura realitate a fondului pentru care caută forme: "tradiția religioasă cunoaște un avansat proces de uzură, morala creștină dispare fără urmă, familia trăiește sub zodia efemerului și a inconsistenței, structurile de autoritate se află în criză, polemicile și arguția decid opțiunile politice." Concluzia la care ajunge Daniel Barbu o confirmă pe cea a criticului de la Junimea - există într-adevăr
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu, fiindcă atunci cînd bați pe cineva, îți pierzi capul și poți să întreci măsura. Pe copii, de exemplu, niciodată nu trebuie să
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să nu-mi dispară, o țineam strîngînd-o cu picioarele. Pe neașteptate cineva mă lovește în spate. Mă cuprinse o mînie de nedescris și, cu viteza fulgerului, am început să caut o pedeapsă pentru agresor. în acel moment din nou m-au lovit în spate
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
își pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi, care își pierd sufletul, pentru că piesa nu le atinge decît pe ele. Pe alocuri scrisul își regăsește prospețimea și fețele morții se colorează cu duioșie: "întîi dispare văzul, pe urmă se duce auzul. Inima tace treptat. Față hipocratică. Pe torace, un vas cu apă. Un fulg în fața nărilor. Oglinjoară, oglinjoară, de ce nu mai respir, de ce aburul gurii mele nu-ți stinge strălucirea?". Hanibal Stănciulescu - Crima din magazinul
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
cu numărul de la urgențe psihiatrice!) Și cît de complicate pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le simplifice! Și cît de simple pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le complice! (Omul care-și face mereu poze și dispare grăbit de la automatele de făcut fotografii nu e "un mort care se teme de uitare", ci un tehnician, reparator de aparate defecte!). Se desfășoară, în Amélie, pe un covor fermecat, lumea de lîngă tine, lumea de cartier, din cafenea și
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
blestemându-l. În estimp, Gligorie, pus la curent de marele Vizir, cu care se împrietenise, sta și asculta pitit după o perdea. În cele din urmă cu cinismul său, Vizirul îl scoate la iveală pe domnitorul pe care-l credeau dispărut... și-l căftănește pe loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai ce-au încremenit." Sunt dați cu toții pe mâna lui Gligorie-vodă. Singurul care scapă este Șerban-vodă viitorul. Dând să intre și el la
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
mai apt să rămână în viață, să facă mai puține necazuri, să creeze cât mai puține griji, să "deranjeze" cât mai puțin? Pe care să-l abandonezi, pe care să-l păstrezi?" În cazul de față, alegerea pare cea firească: dispare cel mai slab, cel mai absent din viața practică, tatăl. Rămâne cel mai puternic, mai viu și mai lucid. Alegerea are drept urmare cutremurul care va șubrezi și va schimba definitiv totul, căci părinții formaseră un cuplu puternic și sudat. Numai
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
puternic, mai viu și mai lucid. Alegerea are drept urmare cutremurul care va șubrezi și va schimba definitiv totul, căci părinții formaseră un cuplu puternic și sudat. Numai că "forța unuia se sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
1989 s-au cules semnături în vara acelui an, scrisoare despre care aflu că a fost dată în grija lui Dan Oprescu. Printre semnatarii ei m-am numărat și eu. Nici acum n-am izbutit să aflu cum de a dispărut semnătura mea de pe acea scrisoare. Nu cred că a șters-o Dan Oprescu. Lista aceea în forma ei finală, care a fost difuzată la "Europa liberă", a fost o porcărie fără margini, din punctul meu de vedere. O porcărie coordonată
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
50, unul dintre cei mai distinși, implicat și în sărbătorirea lui Ștefan cel Mare la cinci secole de la înscăunarea sa. El a realizat și expus atunci, la 12-14 aprilie 1957, un portret al marelui voievod, în aula Universității, de unde a dispărut brusc și fără urmă peste câteva zile. Era tributul său într-un moment când studențimea voia să contribuie cât de cât la recuperarea valorilor naționale ca element indispensabil de revitalizare a societății noastre. Tabloul lui Val Gheorghiu, unul de tradiție
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
fără urmă peste câteva zile. Era tributul său într-un moment când studențimea voia să contribuie cât de cât la recuperarea valorilor naționale ca element indispensabil de revitalizare a societății noastre. Tabloul lui Val Gheorghiu, unul de tradiție "clasică", a dispărut îndată, curând aveam să dispar și eu pentru multă vreme, închis sub învinuirea de a fi dat manifestării un sens naționalist, ceea ce voia să însemne atunci: românesc. Cu Val Gheorghiu am rămas însă prieten, deși ocaziile de a ne vedea
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Era tributul său într-un moment când studențimea voia să contribuie cât de cât la recuperarea valorilor naționale ca element indispensabil de revitalizare a societății noastre. Tabloul lui Val Gheorghiu, unul de tradiție "clasică", a dispărut îndată, curând aveam să dispar și eu pentru multă vreme, închis sub învinuirea de a fi dat manifestării un sens naționalist, ceea ce voia să însemne atunci: românesc. Cu Val Gheorghiu am rămas însă prieten, deși ocaziile de a ne vedea, după consumarea detenției, au fost
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă în gând cu ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul lor disperat de a ne scoate din criza adâncă în care ne zbăteam de cel puțin două secole - și care ajunsese la paroxism -, sub amenințarea de a dispărea pentru totdeauna de pe harta continentului, pașoptiștii au îmbrățișat în totalitate formulele occidentale, și privind trecutul nostru cu acești ochi, au reușit să arunce odată cu apa din copaie și copilul. Adevărat, "înghițirea", deseori pe nemestecate, a culturii occidentale, a dus și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cele nefățarnice..." Da, trecând în revistă "învățăturile" lui Neagoe trebuie să cădem serios pe gânduri: ele se dovedesc a fi o sinteză a unor elemente fundamentale societății medieval-ortodoxe, care s-au modificat ele mult în cursul istoriei, dar nu au dispărut nici în ziua de azi. Din când în când privirile s-au întors spre ele, dovadă că se traduc în excepționala limbă a secolului XVII, pe vremea lui Matei Basarab, ca îndemn pentru o revigorare politică, socială și etică - o
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
sunt pașii cunoscuți. Mâna care pune peștele în farfurie nu-i cea care i-l punea. Ceva aici nu mai începe cum începea odată. Ceva nu se mai întâmplă cum se întâmpla. Cineva era aici, a fost și-apoi a dispărut dintr-o dată și groaznic de dureroasă e lipsa. S-a uitat prin toate dulapurile. S-a urcat pe toate polițele. S-a strecurat și pe sub covor să vadă. N-a mai ținut seama de porunca data odată a împrăștiat până
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]