1,307 matches
-
întoarce către CDR, după o încercare eșuată de a lua viața politică pe cont propriu. PSDR-ul d-lui Athanasiu fuzionează cu PS-ul d-lui Mohora și amîndouă vor să facă alianță preelectorală cu PDSR-ul, ceea ce pare să displacă d-lui Sergiu Cunescu. Dar între principiile de pînă mai ieri și înălțimea amețitoare a pragului electoral de azi, partidul adevăraților social-democrați, cum îl definea dl Cunescu, preferă să poată trece pragul alegerilor parlamentare. Nici prea zburdalnicii liberali nu mai
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
competiție care s-a bucurat de cel mai mare succes la Cannes s-a numit Harry, un prieten care-ți vrea binele (de Dominik Moll, n.1962, aflat la al doilea film). O comedie neagră, care nu i-ar fi displăcut nici lui Hitchcock. În viața banală a unui tînăr intelectual (profesor, bani puțini, rutină, copii mici etc.) irumpe un uitat fost coleg de liceu (Harry din titlu), care îi reamintește, celui sleit în cotidian, ce bine scria pe vremuri, ce
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
din marile opere ale umanității (Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare), să danseze, să glumească, să se roage. Cei care nu depun destul zel, sau nu sînt destul de talentați, sau pur și simplu au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste ei și sunt obligați apoi să curețe cît mai repede mizeria. Spectatorul vede și aude totul: hainele ude și respirația gîfîită, transpirația, frica și speranța
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
reafirmam în urmă cu două săptămâni, și anume, tot mai accentuatul antiamericanism al românilor, e confirmat de sondajele de opinii. Peste jumătate din populația acestei țări nefericite parcă s-ar bucura c-au "încasat-o" americanii, parcă nu le-ar displăcea să-i știe pe "aroganții" capitaliști la pământ, parc-ar fi de partea teroriștilor. Nu mă grăbesc să anatemizez. Singurele cuvinte ce-ar merita rostite sunt cele biblice: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac (spun)!" Oameni incapabili să distingă între
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
seamă.". Un an mai târziu (la pagina 238), Victor Felea pleacă de la lectura unui interviu dat de mine revistei "Argeș" pentru a se dezlănțui contra a tot ce i se părea că reprezentam în viața literară din acea vreme: " Îmi displace suficiența acestui poet-critic-prozator-traducător care, în declarațiile sale, are totdeauna ceva antipatic. Se consideră un fel de vedetă a literaturii noastre, e foarte sigur de înzestrările lui, chiar dacă uneori simulează îndoieli. Și el face parte din generația anilor '60 care, toți
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
mai multe planuri, înglobează mai multe niveluri de semnificație, reciclează o cantitate însemnată de clișee narative, se bazează pe o informație mitologică, istorică și teologică demnă de invidiat, pe scurt îndeplinește toate condițiile pentru a deveni un best-seller, fără a displăcea nici publicului cultivat, fie acesta oricît de elitist. Scriitorul italian știe exact cum să întrețină suspansul, dozează cu grijă elementele de senzațional și mostrele de erudiție, adoptă mecanismele literaturii de consum, dar face din cînd în cînd cu ochiul cititorului
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
important" e Diavolul!). Pe firul acestei logici, unde am ajunge? Cred că rolul unui ministru al Culturii nu e să transforme gustul personal în verdict ministerial, nu e să jignească și să încerce să umilească un creator, oricît i-ar displăcea acel creator. Dimpotrivă, dincolo de diferența de gusturi și de idei, ministrul ideal ar fi acela care i-ar da fiecărui artist impresia că e unic, că e cel mai important, că opera lui e vitală pentru supraviețuirea performantă a culturii
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
a aduce, din grădina ursului, sălățile, dar pentru altul. Nu, nu pentru sine. Poate că unica lui bucurie - nu tocmai neglijabilă - constă în audiențele acordate de Sfînta Duminică (altfel, de ce ar apela la ea de două ori?!). După cum nu îi displac nici micile șuete cu furnici și cu albine. Iar cel mai mult îi place, dincolo de orice îndoială, marșul villonesc-rabelaisian prin lume, însoțit de Păsări-Lăți-Lungilă și de ceata lui. Oare cum se vede lumea - basmul și realitatea - de la înălțimea unui Păsări-Lăți-Lungilă
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pusese șepcuța cu cozorocul la spate. Abia acesta era, fără îndoială, semnul suprem al imbecilității. Pentru Terry nici nu era nevoie de mai mult ca să se simtă stingherit de faptul că stătea cu el la masă. Celălalt lucru care-i displăcea era pseudorevista cinematografică pe care o citea Kingsley - nici nu era o revistă propriu-zisă, ci un pliant de genul celor care ți se dau cînd intri la film, pline de fotografii color și de articole semianalfabete culese de prin materialele
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-am întîlnit la expoziția lui Paul Păun care sosise din Israel în 1968 să-și expună pînzele pe tema unică a "Norilor". Virgil îi
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
Cioculescu. Pompiliu Constantinescu nu se compara cu nici unul dintre ei cînd era vorba de la qualité maîtresse a fiecăruia, dar îi întrecea pe toți cînd era vorba să facă dintr-o sumă de carențe o magistratură critică. Am spus că-mi displăcea acest fapt: nu mă închipuiam cîtuși de puțin pe mine însumi într-un rol în care ceea ce contează este textul piesei și nu actorul. Pot mărturisi acum, cînd nu mai am vanități, că de teamă să nu fiu comparat de
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
pentru că e idolatrizat, iar pentru alții de asemenea interzis pentru că reprezintă valoarea în sensul incorect politic, pentru criticul britanic, dramaturgul e fundamentalmente tangibil. Adică viu, receptiv la reproș și admirație în egală măsură. Lui Kermode, unele expresii, monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le problematizează cu instrumentele unei retorici istorice mai degrabă decît ale unei stilistici contemporane, în nădejdea că în final vom avea o
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
aceasta are o tendință de a etala o stăpânire a textului care îl sufocă pe autor. Îmi place critica în care se judecă ce a făcut autorul cu tema aleasă, nu cea care mustră alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente personale ori orgolii personale. L.V.: Nu sunteți prea încântat de lumea universitară, o folosiți ca inspirație pentru tiparele comice pe care vă construiți intriga. În esență, ideea este că universitarii se
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
contextul vremii sale, atît în România cît și pe plan european, ideologia eminesciană capătă alte justificări și că ceea ce este, în contemporaneitate, inacceptabil și reprobabil, se cuvine să fie cîntărit cu alte unități de măsură prin prisma situării istorice. Îmi displac, în general, nu numai cei care cred că rezolvarea problemelor prezentului nu poate fi găsită decît în trecut, ci și ideologii care țin morțiș să aducă trecutul la Haga, în loc să se răfuiască cu aceia care îl instrumentează inadecvat. Am auzit
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
zgomotos întunericul. Acea parte a fiecăruia pe care ne e frică să o întâlnim. Nu agreez ideea de a nu fi singură de data aceasta, dimpotrivă, îmi încalcă oarecum o intimitate pe care o consideram sfântă până ieri. Ceea ce îmi displace mai mult este faptul că acum îmi e interzis să creez acele utopii din care mă hrăneam de obicei. Trăiesc momentul în care iluzia devine realitate și nu e nici pe departe ceea ce mă așteptam. M-am trezit la ora
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
pornire al unei preocupări ce s-a extins pînă la profesionalizare. Conștiincios cum sînt în înțeles tradițional, "burghez", am dorit să am o profesie, dar nu pe cea de profesor în învățămîntul, cum se cheamă acum, preuniversitar, care mi-a displăcut după o scurtă trecere printr-însul. De profesie poet, sună ridicol. De profesie critic, mi se pare mai acceptabil. Dar chemarea lirică a rămas pînă azi, ca o expresie a "profunzimilor" ființei, ca un pariu cu dificultățile ei de-a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
culturale, aud că se cramponează, la ora actuală, atît de mult de funcția să, încît în loc de-a se pensiona, fiind de multă vreme trecut peste vîrsta corespunzătoare, preferă a rămîne subalternul subalternilor săi. N-aș putea spune că-mi displac ironiile sorții. * "Cică literatura să nu fie judecată după criteriile etice care ar fi căptușeala ei, la care să nu te uiți. Brocart și aur pe partea cu opera, zdreanța și jeg, pe spatele unde-i etică. Asta ar fi
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
cu care un mesaj personal poate deveni public); mirajul călătoriilor virtuale în diverse mall-uri a pierit și el, odată cu intensificarea fraudelor de credit card. Cu toate acestea, Internetul nu a dispărut, cum mă anunța deunăzi un amic căruia îi displac profund tehnologiile de ultimă oră. Dimpotrivă, fenomenul a atins o fază de maturitate, iar euforia noviciatului face loc spiritului critic, discernămîntului, vigilenței. Însă chiar și așa, receptarea entuziastă a Internetului, analizele care nu contenesc a-i preamări avantajele domină net
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
aparent nu faceți decât să construiți o poveste. Vreți comunicare cu cititorii dar îi reduceți la tăcere. Vă doriți semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere/ vă lasă indiferent/ vă displac interviurile? J.B.: Da, recunosc afirmațiile, care erau însoțite și de altele în acel context. încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
genere autorul e bun portretist, cu un acut simț de observație, și cu lexic precis, pe care știe să-l mînuiască lesne. Păcat de mania agasantă de a încondeia orice rudă sau orice cunoștință de pe meleagurile natale. Acolo conformismul evocării displace prin intenția vădită de închinare de firitiseli. Dar cînd trece la dușmănii sau la necazuri biografice, Nicolae Radu devine un povestitor propriu-zis, cu farmec și erudiție, așa cum se întîmplă în capitolul „În lumea schilozilor“, probabil cel mai bun din carte
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
teste, astfel încât zeci de mii de animale să fie scutite de o suferință inutilă.” O părere similară are și Cristina Haios care spune : "Sunt un om care are un mare respect pentru ființele cu care împărțim această planetă și îmi displace profund lipsa de considerație pe care unii oameni o au în ceea ce privește animalele. Testările produselor pe care urmează să le folosim ar trebui să fie făcute în alt mod și cred cu toată convingerea că există alternative. Este o cruzime această
Partizan, The Pixels, Oliver si Traum cântă pentru stoparea experimentelor pe animale () [Corola-journal/Journalistic/26504_a_27829]
-
Special sânge de Guy Foissy, Antigona de Sofocle și multe altele. Victoria Cociaș. Victoria Cociaș a mărturisit că dintotdeauna și-a dorit să joace în tragedii, era un vis nutrit în facultate și că nici drama nu i-ar fi displăcut. În realitate, însă, a jucat în multe comedii și chiar a ajuns să îndrăgească acest gen, simțindu-se astfel și mai aproape de inima publicului. Îl face să uite de probleme sale și îl destinde. Victoria Cociaș. În prezent, Victoria Cociaș
Victoria Cociaș, actrița cheie de la Teatrul Nottara, sărbătorită de colegi pe 6 iunie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25630_a_26955]
-
niciodată. Cea care îl alesese era bigota soră a poetului maudit, aceea care a pretins, fără ca cineva s-o creadă, că Rimbaud s-a convertit la catolicism în ajunul morții, ceea ce lui Claudel, catolic fervent, nu putea însă să-i displacă. Documentele clarifică, între altele, și legenda arderii de către Rimbaud a ediției originale din Un anotimp în infern din 1873, unica antumă. În jurul lui 1900, când unul din rarele exemplare existente pe piață costa o avere, un belgian a descoperit în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
demonstrat cu cifre ale unui medic de familie, un alt cititor medicul Victor Eșanu, face o analiză a sistemului de sănătate în care arată restricțiile sunt, totuși, necesare. Vă prezentăm mai jos textul primit de la Victor Eșanu: Oricât ne-ar displace ideea unor reduceri în sistemul de sănătate, trebuie să recunoaștem că, fiind vorba de banul public, nemaivorbind de perioada de criză pe care o traversăm, unele restricții se impun indiscutabil. În avangarda acestei reforme aflându-se CNAS vom analiza modificările
Victor Eşanu, chirurg din Cluj: câţi furnizori au suferit pierderi, câţi sponsorizează Puterea () [Corola-journal/Journalistic/25956_a_27281]
-
critici admirau la Vasiliu ceea ce fusese de admirat, adică formula inițială, din Mona-Monada, care în următoarele cărți n-a făcut, din nefericire, decât să se perpetueze exsanguu. Li se întâmplă multor autori să „nu confirme” (e o expresie care-mi displace profund) aparenta excelență a începuturilor. Aici însă e vorba chiar de excelență. Slavă Domnului, Lucian Vasiliu n-a intervenit decisiv asupra ediției inițiale. Remanierile sunt în primul rând de ordin ortografic („â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]