5,812 matches
-
că românii sunt obosiți, sigur că au nevoie de recuperări mai lungi decât semenii lor cruțați de trauma comunistă. Numai că în nici una din ex-colegele noastre de lagăr bolșevic n-ai să întâlnești în mediile politice deșănțarea de la noi și disprețul fățiș față de muncă. Conștiința eternamente vinovată a stăpânilor țării într-o tranziție normală și după o revoluție netrucată nici unul dintre ei n-ar fi avut cum să ajungă la putere îi îndeamnă la gesturi sinucigașe nu doar pe termen lung
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
scris exclusiv în românește opera literară, nu doar cea din țară (totuși, considerabilă cantitativ și aceasta, incluzînd romane, între care o capodoperă, și volume de eseuri, unele excepționale), dar și cea din exil (cîteva nuvele foarte valoroase, care nu merită disprețul cam de neliterat al lui Avramescu). Prin acestea, Eliade este o parte a literaturii române. Și dacă ne amintim cîte din ideile operei sale științifice se află in nuce în ficțiunile lui ori în eseuri, nu putem să nu fim
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, II, 2-4, în PSB, vol. 13, p. 191-192) Răsplata martirilor de la Hristos Domnul „Iată de ce doresc și eu mai bine să mor pentru adevăr, căci față de ceea ce se numește moarte nu păstrez decât dispreț, încât pot să vină peste mine și fiare sălbatice și cruce și foc și chinuri: sunt convins că după ce trec toate acestea voi ieși din trup și mă voi odihni împreună cu Hristos”. (Origen, Convorbirile cu Heraclide, în PSB, vol. 8
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în toată vremea pe vrăjmașii creștinilor, atunci când erau porniți împotriva lor, ca să-i nimicească. Iar ca să nu lipsească vreo pildă încurajatoare și ca să trezească simpla privire a câtorva martori credincioși, ca să provoace în inimi curaj și întărire în credință și dispreț față de moarte, Dumnezeu a îngăduit ca, la vremea potrivită, un număr restrâns de creștini să sufere moartea de dragul credinței”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a III-a, cap. VIII, în PSB, vol. 9, p. 173) „Rămâi cu bine și amintește
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
sclipici a sălii de jocuri de la parterul blocului de peste drum de Dalles (în "inima orașului"!), de monumentul penibil din Piața Revoluției, de isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
O trimisese în judecată chiar pe fiica cea mai mare, pentru activități subversive, și-o condamnase la închisoare fără probleme, asta doar ca să-și proclame public integritatea și adeziunea la Regim. Jaime nu l-a iertat niciodată pentru asta, deși disprețul pe care-l manifesta nu-l împiedica să trăiască pe spezele lui. - Ei, mergem să mâncăm sau nu? - Mergem, eu unul sunt de acord, a spus Marcos. - Dar pe tine nu te invit, să fie clar, tu ești bogat, afurisitule
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
întărească centrele tradiționale, s-a mers pe ideea mărunțirii și scindării. După cum s-a constatat, nu orice "descentralizare" produce efecte benefice. Când vezi calitatea profesională absolut îngrozitoare a unor indivizi ajunși peste noapte la gradul didactic maxim, aproape că înțelegi disprețul reflectat în procentul de la buget alocat învățământului. Sumele meschine ce le revin profesorilor sunt, la o judecată sănătoasă, mult mai mari decât ar merita. Că victime ale sistemului sunt și somități - nu impresionează pe nimeni. Important e ca armata mediocrităților
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
fiecare familie câte o vilă mirifică, dotată cu toate înzestrările vilelor proprii. Mai de crezut este că omul nostru va pune ce nu-i place pe seama a ce nu înțelege, cu toate că e conștient că înțelege prea multe. Dacă are numai dispreț pentru fotbal și iubitorii acestuia, dacă detestă manelele și concertele în aer liber, unde zeci de mii de bărbați și femei - cel puțin după costum - saltă ca bătuți de cele mai voluptuoase valuri, va păstra pentru sine negrele reflecții, ca să
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
autobuz care te lasă să alergi duoăzeci de metri pentru bucuria neprețuită de a-ți închide ușa în nas, grupului de tineri risipiți în cele patru colțuri ale unui vagon de tramvai care comunică între ei în gura mare, în disprețul total al confortului celorlalți pasageri, călătorului cu trenul ce tocmai a renunțat la încălțăminte și își întinde relaxat picioarele pe bancheta din față, antreprenorului cu mâna încărcată de ghiuluri și brățări, iubitor de mititei, ceafă de porc și mujdei care
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
se expune. În armată, riscul morții se află înscris în primele rânduri ale "îndatoririlor de serviciu". A fi soldat nu mai înseamnă - ca pe vremea comunismului - a te dedulci la infinite jocuri de table, ori la a fi trimis cu dispreț la culesul porumbului și la construcția de diguri din saci de nisip. În clipa de față, a fi soldat înseamnă a accepta să pleci, cu arma în mână, pe oricare câmp de bătălie al planetei. E trist că politicienii noștri
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
e faptul că un astfel de individ, care ne consideră pe toți turnători, vrea să ne fie șef. Prin faptul că ne-a jignit, că a avut neobrăzarea să ne coboare la același nivel moral cu el, individul merită întregul dispreț. O fi Dan Voiculescu talentat la făcut bani, dar la curaj și demnitate e un jalnic repetent. În loc să-și asume păcatele trecutului, fostul hocheist ne aruncă în față găleata cu lături. Doar-doar reușește, prin acuzații zvârlite în stânga și-n dreapta
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
o parte, li s-a înfățișat drept un apărător al "umanismului", iar, pe de alta, turna (citez din presă, nu inventez!) pe rupte la Securitate. Ce credibilitate pot avea niște oameni care acceptă în fruntea lor un individ al cărui dispreț e atât de mare încât îi consideră, la grămadă, turnători pe toți contemporanii? Rămâne, firește, chestiunea la care nu se poate răspunde în mod definitiv: ce anume îl poate împinge pe un individ cu trecutul lui Dan Voiculescu în zona
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
pe care le-a trimis la coșul de gunoi, precum Lenin pe Dumnezeu. Ar mai fi ceva: îi pasă domnului Angel Tîlvar de ce lasă în memoria sutelor de mii de români din Serbia de Nord-Est, din Voivodina? Până acum, în afară de dispreț și lingușeală, nu știu să fi ,,tezaurizat” ceva de luat în seamă. Cred că i se întâmplă lucru acesta întrucât a împrumutat bastonul de orb de la un personaj straniu din diplomația românească. Prof.dr. Florian COPCEA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
atâta durere, atâta spaimă de viață, atâta groază de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorință, neputincioasă însă, de a distruge voința de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi de egoism pe care trebuie să-l treci cu privirea, au datorii pe care nu și le achită niciodată și o fac premeditat, o fac parcă și cu oarecare dispreț la adresa celorlalți, ei, doar ei contează și lumea lor care nu știm dacă e tristă sau nu aici avem ceva presupuneri eu cred că au și o înțelegere secretă se retrag unul cîte unul ca să pună ceva la cale trebuie
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură, nu face raționamente, e un ins direct, te scuipă în față, suferă, limbajele lui imediate sînt disprețul, dragostea și răzbunarea nu face politică, o suportă și o desfide, Dumnezeul meu stă cu toate curvele, stă cu peștii și pe toți îi iubește, și spune că toți vor învia, și tuturor le e un pic mai puțin teamă
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
pereții de sticlă ai felinarului ardea o lacrimă de foc. Omul deschise ușa perucheriei și intră legănându-se pe picioarele lui scurte. Gândul la peruca pe care avea să și-o cumpere piticul îi dădu lui Nane un fior de dispreț, tipărit în colțul gurii. Printre perucile colorate nu se vedea decât bărbia meglenitului, mișcându-se ca și cum ar fi stat de vorbă, iar Nane își imagină cuvintele țurțuroase pe care le știa foarte bine de la dascălul său, tot un tesalian, poreclit
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ținut-o ca și sechestrată în patul ăla, cît s-au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta, avîndu-l în permanență în
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pic așa, pentru orice eventualitate. S-a terminat ședința, Zoia s-a sculat și a ieșit printre primii, nu ne-a facut nimeni cunoștință, nu ni s-au încrucișat pașii, dar eu îmi amintesc de acea zi cu furie și dispreț către mine. Mă asociasem, în public, cu o gloată de adulatori, și toți adulaserăm, dar diferența era că fusese prezentă fata lui Atila. Dacă într-adevăr mă auzise vorbind. Poate nu mă auzise, pierdută în gânduri, precum și în acel halou
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să arunci cu un măr, iar eu voi încerca să nu plâng înaintea morții cu tristețea zădărniciei răscolindu-mi măruntaiele goale... O să te rup ca pe un pește - atât. Apoi, doar întuneric
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă nu am sub talpă de la una la alta să sar, saltimbanc; mă mai onorez cu câte-un guler de halbă chiar de
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele - foarte emancipați și cu un dispreț definitiv față de sexul lor. Unul dintre acești băieți are chiar în clipa asta examen la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce se nutresc din substanța evenimentului biografic, atît de lesnicios în abundența sa, întrucît artistul autentic s-ar cuveni să fie nu cel ce descrie lumea fenomenală, ci acela care și-o imaginează. Evident, aci se divulgă o
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Mircea Mihăieș Împingerea în arenă a vrăjitoarelor, a cititorilor în palmă, stele, cafea și prostie omenească arată disperarea actualei Puteri. Dar și disprețul față de populația la al cărei vot, totuși, aspiră. Să faci un asemenea tărăboi bazându-te pe cărțile soioase ale cutărei țațe cu fote largi înseamnă a fi dat și tu, Putere politică, în mintea copiilor. Stau și mă gândesc din
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]