1,246 matches
-
și ce nemăsurată bucurie să ajungă până în paradis alături de Beatrice! Templul Taj Mahal dedicat de Șah Jahan soției sale Muntaz Mahal, poate fi considerat replică în piatră a maiestuoaselor terține dedicate iubitei sale de autorul Divinei Comedii. Și iată orgoliul disprețuitor al lui Baudelaire adresându-se Parisului: "Tu m'a donné ta boue/ Et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău,/ Iar eu am făcut din ele aur". Bucuria poetului era să se înalțe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învârte lumea iar gustul de viață începe să i se topească zicându-și: " Da, demisionez, demisionez... mă omor... mă omor.... of, acest tată... acest tată..." Toți împotriva lui, toți își bat joc de el. Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate tonurile: grav, rugător, disprețuitor, avertizator, îngrozit, iubitor, gemut, urlat, șăgalnic, scandat multiplu, șoptit, chicotit, etc. cum se mai poate imagina. De sute de ori, suprapus: Mitică! La un moment dat rumoarea se oprește, eventual la un fluier pătrunzator de vardist. Cineva întreabă: Bine, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Mița. 12. Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor, alteori chicotind, ca și cum ar citi pe sărite, un ziar, mai ales paginile de publicitate mică și mare și mai ales rubricile vînzări-cupărări o parte din lista din schița "Moșii tablă de materii". Lungimea momentului și textului la latitudinea regizorului. EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să creadă, gata să explodeze) Adică femei goale?! BUNICUL (rar, explicînd mulțumit): Exact! Adică femei goale!! GETA (bîzîind lui FANE): Ai să faci tu una ca asta! BUNICA (disprețuitoare față de FANE): Mai întrebi?! Nu vezi ce hotărît e? FANE (drmatic, cu brațele în cruce): Da! Am s-o fac! Arta cere sacrificii. GETA (plîngînd jignită): Să te sacrifici tu, nu să mă sacrifici pe mine. Parcă ești de la Guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se mai poartă de pe vremea lui Rembrandt (i-o scoate, se observă că tatăl are o ureche pansată, se îngrijorează). Vai de mine! Ce-ai pățit? BUNICA: Ce să pățească?! L-o fi luat careva de urechi cînd a văzut... (disprețuitoare) picturile dumnealui. BUNICUL (încet lui Fane): Spune drept. Te-a mușcat vreun model? FANE: Nu. Dar am citit că marele pictor Van Gogh și-a tăiat urechea. BUNICA: Minte. Eu n-am auzit de Van Gogu ăsta! EDUARD (uluit): Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
astfel, gravitatea luării numelui Său în deșert. Una dintre formele cele mai înjositoare pentru un om de a lua numele Domnului Dumnezeu în deșert este hula numelui Său. Aceasta constă în necinstirea lui Dumnezeu prin fapte, vorbe, gânduri sau cerințe disprețuitoare și are drept cauză revolta creației împotriva Creatorului. Batjocura adresată lui Dumnezeu poate fi interiorizată sau manifestată în exterior, ambele forme fiind pedepsite deopotrivă: “Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în revistele de design avangardist, dar mai și vorbea impecabil toate limbile, în special engleza. Mai întâi chiar am crezut că era americancă, iar nu „unguroaică arogantă“, ceea ce e oricum doar un clișeu. Imola se situa dincolo de aroganță. Inaccesibilă, era disprețuitoare mai ales cu mine, cum fac în general femeile când simt că au atins pe cineva. Ca s-o irit - primul pas spre stârnirea interesului - îi spuneam glume plate, cum ar fi că „mă voi imola pentru ea“, ceea ce o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
testat mușchiul lipicios al limbii. Din păcate, putea vorbi și așa, fiecare vorbă drenându-mi un pic pasiunea. în cort ne-am întins, iar eu m-am dezbrăcat expert și rapid, contorsionându-mă într-un cot. Mă privea cu amuzament disprețuitor, cum vedeam în puțina lună ce îi zăbrelea fața prin ușa cortului. Bea bere din sticla deschisă cu ochiul și mă privea de la cinci centimetri, întinsă și ea într un cot, nemișcată, îmbrăcată. Gol lângă ea, am simțit că mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
veniți special din Belgia ca să-l păcălească întru neființă; iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
buza îmbufnată și strâmbă. Mă tot întreba în ce fel subiectul documentarului meu avea să fie Jamsheed. O decriptare a Afganistanului de azi prin portretul unui omtrunchi, i-am clamat, nesigur. A schițat un zâmbet sceptic, ba chiar un pic disprețuitor, deși putea fi doar o impresie a mea. în zilele alea, când ni se terminase tot ce aveam de băut, eram excesiv de susceptibil și febril și-mi concoctam în ascuns cocktailuri din oțet de mere amestecat cu piper și pastă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
una și alta, ne gândim, poate fi magie după cum poate fi și acea atracție pe care o simțim uneori pentru cineva complet opus nouă, fundamental diferit, cum este pentru măsuratul în toate Callimachi lipsitul de orice măsură Jiquidi, bătrânul nonconformist, disprețuitor al convențiilor sociale, al normelor de comportare instaurate de bunul simț și îngăduite de spiritul decenței. Mai poate fi apoi admirația prințului, care este un nehotărât, pentru acela în care vede "un maestru al siguranței de sine, al consecvenței cu
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
continentul nu ca un lunatec, cum spune și cum i-ar fi plăcut, pesemne, să credem, ci sistematic. }inta lui este Africa de la răsărit, cu două nume, cel pe care locuitorii înșiși i-l dau, Etiopia, și cel al arabilor, disprețuitor, "poporul de jos", Abisinia. }ara evlaviei ortodoxe, atît de departe de neamul ei. Etiopia de necucerit. Abisinia, aleasă, de bună seamă, pentru abisul pe care-l cheamă numele ei. O geografie de scriitor, și de explorator, deopotrivă, exactă, dar năpădită
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții, acceptate cu detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se teme de nimic". în planul pragmatic, aflăm că paradigmaticul personaj tinde "la eliberarea
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
față cu destrăbălările morale ale numitului domn gazetar. 8. Declarăm că aceasta e una și singura dată cînd studențimea ca corporațiune mai dă măcar atențiune impertinențelor acestui domn moralmente neresponsabil. 10. Sperăm că fiecare dintre noi își va păstra rezerva disprețuitoare față cu acest calomniator ordinar și nu va aluneca pe calea violențelor împotriva cărora am protestat întotdeauna." Declarația este semnată "Studențimea universitară Iași"29. Replica lui Scorțescu n-a întîrziat. În editorialul Evenimentul și studenții 30, el invocă iarăși simpatia
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un mobil de natură biologică, la Fântâneru visul și halucinațiile vin să susțină eforturile de a se transporta într-o (sub)realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea viața un joc, un rit al fanteziei (...) Mă proclamă liber, nimănui n-am să dau socoteală de personalitatea mea, astfel că zona irealității, spre care mă mână structura mea intimă
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
de "aroganțe", numai ca să atragă atenția opiniei publice" (liviuman.de). Evoluția semantică se îndepărtează în acest caz și mai mult de uzul standard, în care aroganță este un termen abstract, cu sens peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul Dincolo de osanale, dincoace de istericale) atinge subiectul cel mai arzător al lumii literare de astăzi: ecourile stîrnite de Orbitorul lui Cărtărescu, cu reacții variind de la ofrande encomiastice la respingeri bășcălioase și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită sugestivă de nume ce-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
nevinovăția și a cerut să i se spună de ce suferă fără vină. Deosebit de sugestivă era și mișcarea îngerului care se agita în jurul lui Iov, purtând în spate un aparat de oxigen pentru acesta și mai ales atitudinea distantă și fin disprețuitoare a întruchipării răului care se plimba cu satanamobilul, dar care, semnificativ, de fapt stătea pe loc și doar într-un târziu îi sărea în spinare lui Iov. Ceea ce a încărcat însă întregul spectacol cu o frumusețe cutremurătoare, abia sugerată în
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți pe aproape...// Cu tatuaje pe mâinile groase, cu/ cercei în urechi - își dă jos, încet-încet, masca verde,/ grea, de plumb oxidat, de pe față și/ pocnește disprețuitor din degete: mă tot cheamă apa/ adâncului din mine, de trei zile, să-mi/ sting focul/ dar eu sunt surd. Adevărul e că trebuia s-o rupi mai/ demult cu trecutul"... Noul a luat locul/ vechiului?// Merge agale, cu capul
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
și sistematic, e întreg în Maiorescu de la șaisprezece ani. Își alcătuiește un riguros program de studiu, la a cărui respectare veghează cu sfințenie". Din păcate, "maturizarea nu-i va schimba conduita și pretențiile. Va fi, pe mai departe, distant, superior, disprețuitor, înlocuindu-l doar pe "Fiaker!" cu teribilul "În lături!"". Nu putea lipsi faimoasa sentință a lui Iorga, într-o anvelopă strepezit explicativă: "Dacă sufletul lui Maiorescu va fi fost, într-adevăr, o nesecată sursă de iubire, ea a rămas invizibilă
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
-i nici o îndoială că literatura sa cu țărani e o replică viguroasă la acea "decadență", după cum Moromete e o replică la Ioanide. Cele două personaje au experiențe fundamentale comune (detașarea de istorie, spiritul independent, filosofia creatoare, drama de familie, atitudinea disprețuitoare față de prostia celor din jur, desenați caricatural). Similitudinile sunt frapante. Salonul lui Manigomian e substituit de fierăria lui Iocan. Rolul lui Bălosu (speculantul de succes al economiei de piață), contrapondere ironică a lui Moromete (inteligentul păgubos), este îndeplinit de ministeriabilul
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
în felul acesta... Făcu un gest de neputință. —Cum tragem la sorți? întrebă Krogh. —Cel mai rapid ar fi să tragem dintr-un pantof bilețele pe care să le însemnăm, propuse Chavel. —Și de ce trebuie să fie rapid? întrebă Krogh disprețuitor. Pentru unii acesta va fi ultimul lor joc de noroc. Măcar să ne amuzăm un pic. Eu aș zice să dăm cu banul. Nu merge, spuse funcționarul. Șansele nu sunt egale când dai cu banul. — Singura cale este să tragem bilețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
altfel decât ăștia toți. Chavel ridică spre portretul bunicului propriul său nas mare, iar bărbatul îmbrăcat în robă privi în jos din tablou spre cel care purta un șorț verde de postav. Chavel își feri privirea din fața ochilor acuzatori și disprețuitori. Ce adunătură! repetă fata. Și totuși s-au însurat și ei și au făcut copii. Crezi că erau în stare să iubească? — Oricui i se poate întâmpla asta. Ea izbucni în râs. O auzea râzând pentru prima oară. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin gură cum a văzut că se face, după care îl înghite. Îi spune lui Gustave, cu alură de connaisseur: — Toarnă! Gustave le umple paharele. Liliane dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]