10,409 matches
-
și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor care loveau pavajul dispus într-un spațiu concentric în jurul punctului central, un rond în mijlocul căruia tronase mai de mult, pe un postament, împodobit cu blazoane, Lupa Capitolina, lupoaica de la care sugeau Romulus și Remus, doi copilași drăgălași și puși pe șotii. Trei doamne în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine vorba despre proza ultimilor ani, puțini se arată cei dispuși să comenteze substanța propriu-zisă a romanelor sale, ideile care nu sînt cu nimic mai prejos decît cele din atît de mediatizatul și controversatul eseu al lui H.-R Patapievici, Omul recent. Explicația ține în bună măsură de modul în care
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
fi toți mânuitorii de bani publici ca Anghelache (...) n-ar mai trebui inspectori finanțiari! Tot vrea guvernul să facă economii - ne-ar putea suprima pe toți...”. Merge cu apetitul conversațional până la a divulga subalternilor secrete de serviciu: în fond, controlul dispus de ministru trebuia să fie unul inopinat. Ca să nu mai vorbesc despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj pastoral, un exemplu luminos de coexistență pașnică între palierele ierarhice; restul
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
vitezei, picioarele de marmoră, pulpele puternice reliefate de vălurile agitate, încremenite de însăși iuțeala atinsă a Sborului informațional... Cum mi se întâmplă mie acum, vreau să spun, să mi se pară că pulpa dreaptă a Statuii ar fi fost greșit dispusă, cu îndoitura genunchiului înainte și cu genunchiul, propriu-zis, îndărăt... Nu îndrăznesc să apelez la nimeni. Să vadă ori să confirme eventuala defecțiune de execuție, ori de asamblare; presupunând că Zeița ar fi fost câdva dezmembrată. Nu contează. Și bunul Homer
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
mai puțin, însă, că diverși „fabricanți de conducători”, cum îi numește dl Oișteanu, încearcă să pescuiască și în apele tulburi de la noi. Dar mă interesează în cel mai înalt grad că unul din trei români par, în clipa de față, dispuși să meargă orbește pe mâna cuiva care nu face un secret din felul cum va arăta România lui: un coșmar trăit pe fondul unui deșert lugubru. Chiar am înnebunit? Chiar trebuie să mă feresc, atunci când merg pe stradă, de tot
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
filozofie, fizică, științele naturii, matematică, teologie, politologie, arte plastice, muzică, limbi străine, situate mult peste ceea ce îndeobște numim „cultură generală”. Majoritatea prozatorilor de succes păstrează un secret absolut asupra a ceea ce se întîmplă în laboratorul lor de creație. Gestul celor dispuși să deschidă această „ușă interzisă” este, de aceea, unul temerar care merită întotdeauna salutat. El nu scade cu nimic valoarea operelor celui în cauză și oferă publicului adevărata față a travaliului depus de un autor de romane pentru a da
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
dispuși în cerc. În Australia, aceeași imagine se impune, cercul, mereu cercul. În Africa, mărturisește Brook, ceea ce a căutat a fost tocmai posibilitatea de a face teatru pornind “de la acest punct zero pe care îl constituie un grup de oameni dispuși în cerc”. Cercul favorizează concentrarea acțiunii dramatice, el reduce lumea pentru a o elibera apoi. Teatrul lui Brook vrea să fie simplu “în măsura în care cercul este simplu fiind în același timp simbolul cel mai încărcat de sens”. Oare un maestru - caligraf
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei de la Al Waqbah, text ce se împărtășește din plin din aura României de „țară unde nu te plictisești niciodată”, cu locuitori de imensă ingeniozitate, în stare
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
popoare au primit milioane și milioane de refugiați, printre care și pe românașii noștri în cauză - și «tîmpiți» pentru că românul are despre el total falsa idee că e foarte «dăștept». O altă tară națională o reprezintă amuzamentul gratuit, „trăncăneala” bine dispusă ce tinde a se substitui atitudinii „ferme, clare”: „despre ideea că umorul nu trebuie să ne părăsească în orice împrejurare a vieții - idee scumpă unor intelectuali români - o socotesc o pură automistificare sau cecitate. Cum să privesc ultimii 55 de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
o atmosferă în care indiferent de numărul de grade celsius de afară totul pare atins de glaciațiunea unei pioșenii în care nu crede nimeni. O gravitate de porunceală asezonată cu muzică de fanfară coboară asupra țării, încît oricît de bine dispus ți-ai începe ziua, pe la prînz te cuprinde o plictiseală de neînvins și, în locul unei obștești bucurii, te lași cuprins de o posomorîre tot mai nefirească. Serbarea oficială e, mai în fiecare an, strepezitoare. Prin măsurile de pază amintește de
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
și răul, nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o confundă cu necruțarea pură sau chiar cu răutatea. Uneori îngerul
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
intuiția cea mai la îndemînă a transcendenței”;”Cultivi sublimul și abisalul și ratezi întîlnirea cu imediatul”. Nu de puține ori cititorul e îndemnat să surîdă, ca la această remarcă a părintelui Cleopa, citată de Pleșu: “Domnii mei - spunea el celor dispuși să-l asculte - cînd ești la oraș, diavolul vine sub felurite chipuri de împrumut: prieteni, cărți, femei etc. Cînd ești în pădure șpustnic - n.mț, vine personal!”. Eseul Despre îngeri are capacitatea de a spune simplu lucruri esențiale. Îți deschide
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
demisionat din partid după 2000); din păcate, deși e o poveste de viață fascinantă, Wagner nu e întru totul credibil: discursul lui e unul elaborat - pe parcursul scrierii memoriilor, ajunse la anul 1940 și pagina 1800. Pan Vizirescu - poet de la Gîndirea, dispus să povestească faptul că Iorga însuși fusese de partea legionarilor, condamnat la închisoare și trăind 23 de ani ascuns într-un pod, niciodată pe deplin reabilitat - revendică un adevăr istoric propriu, în răspăr cu cel oficial, dar fără nici o întemeiere
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Ritual șsicriele cu îngeriț). Pretutindeni tendința poetului este, prin urmare, materializarea transcendenței. Dar aci intervine o postură ce ni se pare un artificiu de conștiință. în unele momente, bardul damnat nu se mai acceptă pe sine, nu se mai arată dispus a se regăsi în legitimitatea estetică a demoniei sale, în vocația inadaptării și a "cîrtirii" transpuse la scara unui peisaj liric omogen. Posedatul nu-și mai recunoaște condiția, atît de integră sub aspectul poetic. Un impuls exclusiv moral, purificator, îi
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
lucru. Nu este una favorabilă. Mulți concetățeni, indiferent de etnie, au făcut prăpăd pe unde au trecut. În general, mai nimeni nu are vorbe bune despre români. Sînt apreciați programatorii și, oarecum, asistenții medicali, angajați pentru a îngriji muribunzi, măcelarii dispuși să muncească în camere frigorifice... Necalificații, pentru culesul căpșunelor, măslinelor, gunoaielor. Ce poate să scrie interesant un autor care vine dintr-o astfel de țară? se întreabă, firesc, editorul. Ce editor român este interesat să publice, acum, un scriitor din
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
afirmativ. Era mai bine să nu mă dau de gol. Comisesem o dublă eroare, urma să văd ce e de făcut, la momentul oportun. Totdeauna ne legăm soarta de momentul oportun. Pe scaune, în picioare, tovarășii de călătorie erau bine dispuși ducând la gură sticle de jumătate litru de apă plată, o jună îmi întinse un biscuit pe care-l ronțăi, remarcând că n-are nici un gust, un ins în uniformă de vânător și cu mustăți ŕ la Franz Josef îmi
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Cum articulările inițiale între cele 10 tablouri sunt flexibile, permisive, Mozart nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
mai fac parte Gheorghe Mihai Bârlea, Sorin Ilieșiu, Traian Orban, Marius Smighelschi. Această echipă de conducere, impresionantă prin profesionalismul și prestigiul componenților ei, dar lipsită de mijloacele financiare necesare, a reușit să-și atragă colaboratori din rândul unor tineri intelectuali, dispuși să muncească pe nimic sau aproape pe nimic pentru o operă de interes național (și, după cum s-a constatat în ultimii ani, și internațional): identificarea, sistematizarea, interpretarea și mai ales păstrarea informațiilor legate de crimele comunismului. Am subliniat cuvântul păstrarea
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
acest an a văzut lumina tiparului cea de-a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează prea bine în trend, să creezi cu talent (asta
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
apare "o zi cu vedenii" (mai toate zilele sunt, de fapt, așa), aerul se încarcă de imagini ale obiectelor, "viețile se agită în timpul furtunilor", când "destinul nostru migrează"; într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni, el se arată dispus să "accepte toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă a lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
agitînd cruci și cădelnițe, iar înaintea lor, pe Sfîntul pristol, se arată de față Trupul și Sîngele Mîntuitorului" (Psalmul 8). Avem a face astfel cu o estetizare a hierofaniei. Menționăm că aci opiniile teologilor sînt împărțite. Dacă unii se arată dispuși a vedea în artist un ins ce imită paradigma divină inclusiv, sub raportul capacității sale creatoare, alții îl suspectează de o trufie cu luciferice tangențe. Ultimii se pot bizui și pe următoarea glosă a Fericitului Augustin: "Dumnezeu nu ne-a
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Europa și România, probleme identitare". De data aceasta conferința a fost susținută de Dl. Mircea Martin, iar replicile au fost date de Dl. Mihai Șora și Dl. Patapievici. Cităm, din finalul replicii lui Mihai Șora: Sîntem noi, românii, cu adevărat dispuși să aliniem acest nivel subiacent - al inconturnabilelor condiții de start ale creativității - la nivelul de sol ferm caracteristic societăților europene civilizate ? Nu știu de ce, dar îmi vine să închei precum odinioară pe Cîmpia Libertății: 'No, hai!'". După ce ați zîmbit, puteți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a pierdut fiul de douăzeci de ani în războiul din Irak. Sînt vizitați de un alt tînăr, prieten al băiatului mort, revenit din infern orb, dispus să le povestească cîte ceva despre intervalul petrecut de ei, acolo. Părinții își văd fiul ca pe un erou, mort la datorie, într-una din intervențiile periculoase, îl văd palpitînd de viață, făcînd dragoste cu femei frumoase, un tînăr pentru
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
o dovadă a vulnerabilității demersului (cum se vor grăbi mulți să o considere) sau o dezarmantă recunoaștere a dificultăților acestuia, inseparabilă de hotărârea de a-l continua și adânci? Pentru publicul obișnuit, în schmb, și în general pentru toți cei dispuși să-și depășească măcar în parte barajele interioare, "taifasurile" propriu-zise sunt deschiderea spre o lume, o lume îndeobște puțin, superficial sau deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor și prin spusele pline de culoare și haz ale
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
atât de repede și atât de fără limite încât nu se poate să nu fi fost la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de ipocrizie". "Conformiști ai schimbării", astfel îi numește C. Stănescu, oximoronic, pe acești oameni dispuși să schimbe iute macazul, să execute, în funcție de împrejurări, amețitoare viraje existențiale, culpabilizându-se cu "o hărnicie suspectă", cum de altfel a procedat, înaintea tuturor, însuși omul hărăzit nouă de istorie, Ion Iliescu. "Primul exemplu de culpabilizare ipocrită l-a dat, în
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]