289 matches
-
Meleșteu. Stările narcotice sunt topite mult prea repede în derapări moraliste și ecuații teziste. Călătoria din Colonia subterană nu mai e una picarescă, ci se derulează alert, cum altfel, în zone ale visceralității. Elementele de folclor urban, basm lugubru și distopie, interesante ca hartă a vieții paralele, se tocesc mult prea repede în anecdoticul inexpresiv (bancuri, interludii). Soluția poetică vine prea târziu, chiar dacă reușită. Ultimul pahar de vin este, așa cum spune primul capitol, un fals tratat de iubire imposibilă - o expresie
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
nu îl mai percepem decât ca pe o idealizare grotescă, iar alte limbaje, cel literar, de exemplu, sunt și ele afectate de relația cu puterea, fie ele chiar și parodice. Societatea românească din intervalul 1948-1989 e reprezentată integral ca o distopie și devalorizată până la condiția unei „mase” amorfe. Nu încerc o reabilitare a acelei epoci și nici nu vorbesc în numele „celorlalți”. Eu caut semnificația unor evenimente discontinui sub acest discurs negativist univoc, instaurat de un subiect constituant.” Mărturia lui Petru Poantă
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
de ajutoare de stat către entități private. Astfel, un stat diform, modelat în sensul unei justiții extrem de puternice și de independente, dar cu o economie firavă, incapabilă să își hrănească cetățenii, nu este un stat de drept, ci este o distopie sinistră care creează premisele unui stat polițienesc. Mă voi referi, în acest sens, la câteva situații punctuale care au stârnit indignarea opiniei publice. Ați declarat, în 2012, într-un discurs susținut în Parlamentul României, în numele Uniunii Europene, că „suntem o
SCRISOARE DESCHISĂ EXCELENŢEI SALE, MR. MARTIN SCHULTZ, PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354736_a_356065]
-
singură a câștigat: "Nu mă atinge", scrisă de Dumitra STOICA din București. Liviu Papadima, membru în juriul Concursului de Debut Literar UniCredit, a motivat premierea romanului " Nu mă atinge": " Există utopii albe, imagini ale unei lumi ideale, tot așa cum există distopii, utopii negre, vise sumbre ale cărărilor viitorului. "Nu mă atinge"e o utopie suavă și, deopotrivă, plină de dramatism. În ea transpar, într-o formă ingenios alegorizantă, frământările și neliniștile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic oferă autoarei
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
de limbă și cultură, e o problemă de frică relativă și de resentimente naționale. Răspunsul nu este mai puțină libertate, pentru că asta implică un târg. Primești în schimb iluzii și promisiuni în spatele cărora se construiesc rotițele zimțate ale unei posibile distopii, de pe urma cărora vom suferi cu toții. Fiecare dintre noi, ca cetățeni ai acestei lumi noi, avem responsabilitatea de a ieși din bulele noastre sociale și a înțelege că propria libertate nu e un dat perpetuu și că cineva ne poate spune
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
corporații rapace, cu atât lumea lui Liviu Dragnea se va nărui mai repede. Cu cât apar mai multe voci pe care alegătorii PSD sunt dispuși să le asculte (copiii lor, primarii lor, presa lor, Biserica etc.), cu atât trezirea din distopia creată de borfași va veni mai repede. - Partidul nu e un monolit. Încep să apară voci critice. Primarul din Iași, Mihai Chirica, a spart gheața, cerând retragerea ordonanței. Cu siguranță, sunt și alții care gândesc că Liviu Dragnea îi trage
Biserica se leapădă de Dragnea, Partidul s-a făcut mic. Apel către pesediști () [Corola-blog/BlogPost/339059_a_340388]
-
critic, devenind, astfel, complice, la nașterea acestor kitsch-uri. Iar lipsa de reacție, neputința de a identifica impostura conduce, încet, încet, la un soi de sinucidere asistată a produsului cultural, în măsura în care putem vorbi despre o sinucidere în acest caz. În distopia Oryx și Crake a lui Margaret Atwood, există rețete online pentru ca oricine să poată face filme. Personajul principal al romanului nu trebuie decât să descarce una dintre zecile de intrigi standard, să adauge fețele și trupurile dorite și, ulterior, să
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor () [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]
-
înțeleasă greșit; acest dispreț nu este unul general dar, din păcate, este majoritar. Din disprețul publicului față de produsul artistic se nasc filme precum „Pălăria fatală”. Extrem de cinică și, totodată, lucidă, Margaret Atwood identifică miezul problemei. Sigur, este vorba despre o distopie a cărei acțiune este plasată într-un viitor care depășește capacitățile tehnologice ale prezentului nostru. Dar dincolo de acest aspect, în viziunea lui Crake găsim răspunsul la întrebarile pe care le-am enunțat anterior. Motivul pentru apariția acestor produse este disprețul
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor () [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]
-
la șold crăpând bazinul unui copil și punându-i un implant din ceramică și sticlă, să fie considerat cel mai bun ortoped din România, „medicul care face miracole”? Societatea în care Mengele devine Sfântul Petru, iar Burnei Dumnezeu - aceasta este distopia adusă în cotidian de lipsa de responsabilitate a celor care ar trebui să aibă funcția de control într-o societate. Mama Amirei, tânăra din investigația celor de la Casa Jurnalistului, și-a dus copilul la doctorul Burnei deoarece a văzut la
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
tablou al unei Europe înfricoșătoare. Trăim într-o Europă marcată de nevroze, isterie și ipocrizie. O Europă în care xenofobia nu mai este nici măcar sancționată, ci încurajată prin discurs public. O Europă care, din ce în ce mai mult, începe să semene cu o distopie à la Orwell. Controlul poartă acum masca securității dar, la un moment dat, va renunța la ea. Problema este că în acel moment va fi mult prea târziu. După ce ne vom calma nevrozele, vom dărâma toate moscheile, vom arde burka
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
sunt Mă cheamă Costin, în regia lui Radu Potcoava, și 40 de zile al lui Sorin Tănase. Competiția include și unul dintre cele mai brutale thrillere de scurtmetraj din cinematografia românească, Investiția perfectă, în regia lui Ibolya Simó, precum și o distopie despre extincția viselor (Vise de vânzare, r. Vlad Buzăianu). Din juriul competiției de scurtmetraje fac parte Alexandra Safriuc, co-fondator ShortsUp, binecunoscutul DJ și realizator radio George Andreescu aka Gojira și Silviu Gherman, scriitor, muzician și actor. Selecția competițiilor de scurtmetraj
Sânge, erotism și activitate paranormală în competiția Dracula Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100205_a_101497]
-
prozele anterioare, își revendică aici o identitate precisă (se numește Bedros, un prenume mai curând generic) și trece decis de la povestire la discurs. Atmosfera generală a cărții se situează cel mai aproape de umorul negru și câteodată trist al autorului de distopii din Enciclopedia armenilor și din Bonjour, popor! Întrepătrunderea literaturii cu existența reală e un fapt dintre cele mai caracteristice prozei lui Bedros Horasangian. Vorba mustoasă a precupeților se ciocnește în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea occidentală, ea înseamnă dispariție a simțului axiologic și răsturnare diabolică a valorilor, dezeroizare și desacralizare, uniformizare și depersonalizare, somnul conștiinței și dictatura lui „Nimeni”. Iar în cazul distopiei prospective, echivalează cu existența în „postreligie”, „contrainițierea”, destine „necoagulate” și lipsite de orice „racord ontologic”, dictatură a minorităților și a „corectitudinii politice” și, nu în ultimul rând, „marea cacealma” (substantivul revine adesea), constând în inventarea „celor mai perfecționate mijloace de
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
mândri, ce alte forme de umanitate există în univers - acesta este genul de întrebări cărora scriitorul încearcă să le răspundă prin reprezentări epice pregnante, greu de uitat. În linii mari, proza lui Cristian Tudor Popescu este o utopie negativă, o distopie, pe linia creațiilor clasice ale unor scriitori ca George Orwell sau Ray Bradbury. Prozatorul român se simte la rândul lui îngrijorat de pierderea identității omenești a oamenilor în secolele următoare. Viziunea lui este sceptică și uneori satirică. Cea mai consistentă
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes coerent pentru acest regim ficțional. Romanul Sud contra Nord (2001) împinge asemănările cu Numele trandafirului al lui Umberto Eco până la forțarea
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
Arca lui Oțoiu, CC, 1996, 8-9; Claudiu Groza, Miezul de sub coajă, APF, 1997, 5; Ruxandra Cesereanu, „Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita”, ECH, 1997, 10; Glodeanu, Dimensiuni, 230-233; Cornel Moraru, Un roman „mediatic”, VTRA, 1999, 11; Paul Cernat, Ficțiune digitală, distopie sinistrală, OC, 2000, 8; Sorescu, Lumea, 158-160; Cornel Ungureanu, Adrian Oțoiu - un adevărat Cărtărescu al prozatorilor, O, 2001, 7; Paul Cernat, Avantajele frontierei, OC, 2001, 67; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 247-249; Sanda Cordoș, Țară de mâna a doua
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
acestea sunt note comune paradigmei literare din care face parte autorul. Totuși, nu de puține ori scrierile sale relevă surprinzătoare convergențe cu proza optzecistă, prin experimentele inter- și metatextuale, prin utilizarea pe scară largă a kitschului și prin construcția unor distopii terifiante. Nota particulară a cărților lui P. în raport cu aceste orientări e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat pe unele, de exemplu, în forma „socialismului (comunist) de stat” sau a fascismului. După eșecul istoric al acestora, modernitatea și-a reluat cursul istoric capitalist deja consacrat. Deși
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pădure amniotică și amnezică, alegând astfel însingurarea în locul societății și vita contemplativa în loc de vita activa. Acest trufaș refuz al istoriei, deja prezent în romanul din 1949 al lui Jünger, Heliopolis. Rückblick auf eine Stadt, este împins și mai departe în distopia sa din 1977, Eumeswil: în timp ce anarhistul depinde de putere chiar atunci când i se opune (și tocmai datorită acestui fapt), rămânând o ființă social-politică (zoon politikon) chiar atunci când este membru al unei conspirații antisociale, anarhul este liber în mod absolut, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la adresa lui Etzioni, din păcate fără recul față de poziția criticilor, vezi Aneta Gawkowska, „Neutrality, Autonomy and Order: Amitai Etzioni’s Communitarian Critique of Liberalism Under Scrutiny”, în A Decade of Transformation, IWM Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
baza vascularizației specifice unitare (unități microchirurgicale). În scop estetic, se poate utiliza liftingul (decolarea și rezecția surplusului cutanat). Acesta poate fi frontal, temporal sau mask, în raport cu marginea superioară a orbitei. Liftingul frontal se utilizează în caz de riduri frontale accentuate, distopie sprâncenară, liftingul temporal în ptoza părții laterale a sprâncenei, iar mask liftingul în relaxarea și ptozarea țesuturilor faciale; în acest caz, intervenția interesează regiunea fronto-orbitară și malară. 8. PLASTII ALE MUCOASELOR Transplantele libere sau pediculate ale mucoaselor sunt asemănătoare cu
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]