26,299 matches
-
prezintă în primul rând, prin date concrete și, din nou, în urma unei documentari laborioase, distribuirea în rețeaua națională a filmelor neorealiste. De pildă, între 1943-1944, cănd colaborarea între cele două cinematografii era foarte strânsă, Luciano Mallozzi constată că au fost distribuite în România 155 de filme de productie italiană, între care și câteva care au contribuit la debutul neorealismului: La nave bianca de R. Rossellini, I bambini ci guardano de V. De Sica, Avânți c'č posto de M. Bonnard sau
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
la debutul neorealismului: La nave bianca de R. Rossellini, I bambini ci guardano de V. De Sica, Avânți c'č posto de M. Bonnard sau Quattro passi tra le nuvole de A. Blasetti. Filmele reprezentative pentru neorealismul italian au fost distribuite în România cu o întârziere de cinci ani față de alte țări, astfel încât primul film neoarealist vizionat de publicul român a fost Ladri di biciclette (1948) de V. De Sica, cu premieră în ziua de la 25 iunie 1951, la "Scală". Astfel
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
de cinci ani față de alte țări, astfel încât primul film neoarealist vizionat de publicul român a fost Ladri di biciclette (1948) de V. De Sica, cu premieră în ziua de la 25 iunie 1951, la "Scală". Astfel, în perioada 1951-1953 au fost distribuite în România trei pelicule neorealiste, între 1954 -1957 nouăsprezece, iar între 1958-1961 opt. O mai riguroasă selecție a intrării filmelor neorealismului italian în rețeaua națională se operează după 1958, anul distribuției în România a filmului lui R. Rossellini, Romă cittŕ
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Cristian Teodorescu În ultimele luni merg zilnic cu metroul. Așa am aflat, dintr-o reclamă că trenul de sub București împlinește în acest an un sfert de secol. Cum reclama aceea se distribuie cam tuturor celor care intră în subteranele metroului, am auzit tot felul de frînturi de discuții despre cel care a făcut metroul: Ceaușescu. În marea lor majoritate aceste discuții porneau de la ideea că dacă n-ar fi fost Ceaușescu n-
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
de nșpe mii de camere... Știu, presa o duce greu (ei, nu chiar toată presa!), jurnaliștii sunt prost plătiți și haiduceala din timpul campaniei electorale e singura speranță de-a moderniza redacțiile: mai un calculator nou, mai o mașină pentru distribuit ziarul, mai un supliment cu gagici semi-îmbrăcate pentru a mări tirajul... Așa o fi. Dar, ca simplu cititor, am tot dreptul să-mi fie greață. Culmea e că destui dintre directorii-editorialiști au devenit prosperi oameni de afaceri. Principala afacere fiind
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
confuze". Nu știu ca la vreunul din ziarele din România să existe o netă distincție între sectorul redacțional și cel administrativ. În Occident, în lumea presei normale, nu e treaba redactorului-șef cum se obține reclama și nici cum se distribuie gazeta. Treaba lui e să facă bine lucrul la care se pricepe: să organizeze paginile cu articole, să acopere cu informații precise realitatea, să atragă colaboratori de calitate. Mulți dintre cei care conduc marile ziare nu sunt (mai ales în
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
în timpul regimului comunist. Pe măsură ce epoca Ceaușescu se îndepărtează în timp, ne întrebăm tot mai des cum a fost posibil? Cum am putut trăi 20, 30, 40 de ani fără televiziune prin cablu și Internet, cu alimente de o calitate îndoielnică distribuite pe cartelă, cu energia electrică și termică raționalizate la sînge, fără speranța de a avea vreodată în mînă o cutie de bere, o sticlă de coca-cola, o bancnotă de un dolar sau un pașaport? Și totuși, viața a mers înainte
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
au cum să reprezinte ideea de deschidere. Ei sunt eternii fundași la închidere, uneltele ignobile prin care securiștii te făceau să taci, nu să "francofonizezi" ori să comunici cu lumea. E și un blestem în rolul ce li s-a distribuit: după ce securiștii i-au folosit pe post de oameni-căluș, acum li s-a scos batista din gură și sunt obligați să emită triluri despre eterna și fascinanta țară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguș înghițit
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
un ce al lor, chiar dacă deseori acesta nu e surprins la prima vedere și e dificil de formulat. Detaliul, doar aparent, lipsit de semnificație este principiul textual declanșator. Unui câine comunitar recent dispărut, vânzătorii ambulanți din zonă îi fac pomană distribuind gratuit ziarul ProSport și oferind trecătorilor cafea și cireșe; câțiva tineri vor să numească o asociație Sacru și Profan, apoi Ființă și Timp, în vreme ce echipa de fotbal se numește Mizil Bulls; o bătrânică face o pasiune pentru canapeaua chiriașului; o
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Această perspectivă duală nu este, însă, doar o componentă a viziunii sale de ansamblu, a filosofiei sale implicite, ci și una a construcției propriu-zise și chiar a
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
descotorosească de praf, inerții, șabloane. Este adevărat că, poate, cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici seriozitatea actorilor, dorința de a-și arăta personalitățile și spiritul
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
privită ca exploatarea unei boli sau a unui handicap. Dar cum tradiția nu piere atât de ușor, se găsesc câteva filme contemporane care fac mai mult decât să recicleze rețeta; găsesc forme rare de amnezie sau inventează unele și le distribuie în varii genuri: film noir (Memento, film difuzat la tv), comedie (Mereu la prima întâlnire, noutate video) sau film de dragoste (Strălucirea eternă a minții neprihănite, pe marile ecrane). Nu e întâmplător faptul că psihanaliza a devenit populară la Hollywood
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate prin fizionomie, ci de același portret care intră într-un ciudat proces de reverberație. Ca într-o oglindă cu mai multe niveluri, un chip unic se distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze trăiește cumva autonom, în propriul său spațiu de referință. În această perioadă, spre sfîrșitul vieții, Hans Mattis Teutsch pare preocupat de existența unor lumi paralele, de migrația spiritului, identificat în absolut cu înfățișarea
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Alexandra Olivotto Deja în anii '90 Hollywoodul avea un rival; Hong Kongul, o țară de doar 5 milioane de locuitori, producea mai multe filme. Industria lor cinematografică se baza - financiar - pe generarea de filme kung fu, distribuite la nivel internațional încă din 1980. La început, Hollywoodul s-a mulțumit să împrumute: regizori (John Woo, Misiune imposibilă), actori (Jackie Chan) și... instructori de arte marțiale deveniți apoi regizori (ca Sammo Hung sau Yuen Woo-ping, responsabil pentru luptele din
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
plan. De aceea nici nu prea pune la suflet erorile comise câteodată de Amedeu, ezitările acestuia, micile ratări și crize. Nu sunt ale lui, ale lui Mârzea, ci ale interpusului său, ale actorului pe care el, discretul regizor, l-a distribuit în rolul omului cu destin. Dumitrașcu îl joacă mai bine sau mai rău, îl joacă poate imperfect, dar îl joacă. Planul de a-i confecționa lui Dumitrașcu un destin de învingător, de fapt de a-i înlesni din umbră, ,noului
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Ion Simuț În cele 350 de pagini ale antologiei sale din eseul și critica literară basarabeană (Editura Știința-Arc, Chișinău, 2004), Eugen Lungu distribuie materia pe epoci astfel: 30 de pagini pentru intervalul 1900-1940, unde sunt cuprinși C. Stere (cu două articole), Al. Robot (tot cu două articole), N. Costenco, Bogdan Istru și George Meniuc (cu câte un articol); din intervalul 1941-1965 nu selectează
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
evenimentele se precipită. Bunica moare împăcată, cunoscând pe "iubitul" Dorei. Tatăl fetei e implicat într-un comerț ilicit cu porcii de la fermă și va fi închis. Veterinarul insistă din nou parșiv pe lângă Dora, ca și regizorul impostor Floresco, care o distribuie într-un rol improvizat de femeia pură care vrea să înfrunte simbolic năvala porcilor. Dora nu rezistă acestor umilințe, simțindu-și viața ratată, deși Parașatistul pare să-și asume din ce în ce mai înțelegător rolul de salvator al fetei. Brusc însă, Dora se
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
mondial cumpărase și compania muribundă a lui Méličs. Simțul mercantil al lui Charles Pathé l-a făcut să creeze filiale de distribuție și în locuri până atunci neprihănite de cinema, de exemplu Rusia. Bizar, el a ajuns, în 1908, să distribuie în S.U.A. de două ori mai multe filme decât producătorii autohtoni luați laolaltă. Fapt comic, dacă e să mă gândesc la un discurs ținut de managerul unui lanț de cinematografe, cu ocazia deschiderii Festivalului de Film European. Respectivul domn afirma
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
puse în vânzare cu cinci minute înaintea începerii filmului. Probabil că e vorba de un soi de outdoor advertising la propriu: ținem oamenii în fața cinematografului, ca să facem reclamă festivalului. Pe bune, nu era nevoie. Trec peste numărul enorm de invitații distribuite la deschiderea festivalului, prin intermediul cărora s-a umplut Sala Palatului cu oameni care, majoritatea, habar n-aveau cine e regizorul al cărui film îl vor viziona. Era vorba de Ken Loach, regizor britanic cu un pomelnic de premii, impresionant prin
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
a cîtorva transformase în coșmar viața a milioane de oameni. Cozi interminabile pentru hîrtie igienică și labe de pui, cinci ouă, o jumătate de pachet de unt, o sticlă de ulei și cîteva sute de grame de salam pe lună, distribuite pe cartele, oprirea curentului, inclusiv în lunile de iarnă, între orele 18-20 (cînd era suficient de întuneric afară pentru a nu mai vedea nimic și suficient de devreme pentru a nu putea să te culci), două ore zilnice de "program
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
unei biografii. Vocea face anumite aluzii la viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă între ea și naratoare nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
Antipa. Protagonistul însuși, memorabilul funcționar navetist între Albala și Dealu-Ocna, ascunde sub trăsăturile sale două sau mai multe euri, o succesiune descumpănitoare de identități distincte, dezvoltate fiecare pe orbita ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță de realism paradoxal, analitic și geometric, dispersiv și integrator, Lumea în două zile ilustrează, de la început și până la sfârșit, o
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
shameless self-promoter", un nerușinat vânzător de sine. Nu-mi plac nici cărțile lui, nici poza lui de artist iritat. La ora actuală, succesul există, în general, pentru cărți proaste sau foarte proaste. Premiile literare sau celelalte manifestări ale succesului sunt distribuite de gașca din "mainstream", râul acela de plictiseală care a curs molcom prin mijlocul literaturii americane din anii '50. Ultimii scriitori într-adevăr iubiți, deci cu succes, au fost cei din generația Beat: Allen Ginsberg, Gregory Corso, Jack Kerouac, William
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
controversele ideologice dintre stânga și dreapta. Puternică și emoționantă confesiunea lui Angelo Mitchievici! Amar reflexiv și de o covârșitoare tristețe, micul lui roman autobiografic surprinde revoltător irosirea acelei vârste adolescentine alterate iremediabil de nocivitatea unei lumi în care i se distribuie obligatoriu rolul vinovatului aprioric. Timpul băltește otrăvit și viața pare că a intrat definitiv într-o fundătură istorică. Scrise impecabil stilistic, foarte multe scene absurde ar merita enumerate aici. Iată doar imaginea mamei după ore de stat la coadă: îMama
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
persoane, pe a cărui suprafață nichelată se putea citi următorul catren: «A te cîntări adesea Și trăind mereu așa Este-un mare avantagiu Pentru sănătatea ta.» Descifrasem textul încă de la vîrsta primelor lecturi (Cîntarul se învecina îndeaproape cu automatul ce distribuia caramele «Stollwerk») și-l reciteam cu aceeași indiferență ca și inscripția de sub medalioanele de bronz ale lui Hogaș, Negre și Stamatin din fața Liceului «Petru Rareș»: «Recunoștință și pioasă amintire». În vacanța de vară a anului ^52, Lucian Raicu, colegul meu
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]