396 matches
-
cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și este oracular încifrat în versurile lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
la nostalgie cratylienne în Europe, revue littéraire mensuelle, n. 775, mars, 1992. 129. Lyotard, Jean François, Discours, figure, Éditions Klincksieck, Paris, 1974. 130. Lyotard, Jean François, Condiția postmodernă, Idea Design & Print, trad.de Ciprian Mihali, București, 2003. 131. Mallarmé, Stéphane, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, trad. de Ioana Diaconescu și Mihnea Moroianu, Editura Atlas, București, 1997. 132. Manolescu, Nicolae, Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. 133. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei, prefață la antologia Poezia română modernă de la G. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
impresia estetică sînt trei parametri ce țin de dozajul retoric. Mai întîi, cititorul e iritat de ritualul autoreferențial care face ca, indiferent despre cine vorbește, Neagu să vorbească pînă la urmă despre sine. Această excesivă preocupare de sine duce la divagații pe care logica expunerii nu le cere, penele retorice cu bătaie personală semănînd cu niște bucle inutile care se adaugă parazitar la firul ideilor. De pildă, în conferința despre Marian Popa, autorul își amintește brusc, scoțîndu-l pe cititor din atmosfera
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
avut două experiențe cu Caragiale, două cenzuri diferite." Recitesc în nr. 2/2001 al revistei Okean conversația extraordinară a lui Alexandru Paleologu, Ștefan Iordache și Ștefan Radof, "În marginea unui spectacol interzis: Conu' Leonida..." Fabulos jocul memoriile diferite, vocilor, perspectivelor, divagațiilor, obsesiilor, incoerențelor, mărturiilor. Dincolo de toate, prezența, în ei a lui Petrică Ionescu. Peste toți, aripa lui Caragiale. Năbădăioasă. Întîlnirea avea loc pe 14 noiembrie 2000, exact în urmă cu un an față de momentul cînd eu aștern aceste rînduri. O simplă
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
cea mai fundamentală formă de uniune pe viață astfel Încît să dezvăluie ipocrizia orașului, dar În același timp să și confirme valorile umane esențiale. Wakefield este plătit să ofere opiniile sale de expert În chestiunea banilor și poeziei (cu o divagație prin artă), dar nu a reușit să vadă că arta și viața pot fi legate strîns, că totul avea un sens, mai ales Într-un loc ca Typical. Am băut eu prea mult vin roșu, spune ea, Înăbușindu-și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu ouă. Ouă, numere. Maggie e obraznică În dimineața asta. Wakefield se taie pe bărbie. Privește firișorul de sînge În oglinda din baie, apoi Îl oprește cu hîrtie igienică. Filantropie, hai? Discursul lui este despre bani și poezie (cu o divagație prin artă), nu bani pentru poezie (sau artă). — Așa am dat de tine, continuă ea. Cum ai ajuns În domeniul artei? — Nu eram bun la jonglat. Și nu cred că sînt În domeniul artei. Cred că mă pricep mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune pe el, Marele Rău, cu copite cu tot, În fața acestui conclav de tocilari. Diavolul urăște să se arate. Sau Wakefield poate urmărește o pradă Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de Carnetele lui Ludovic Halévy, de curând apărute la Paris, Jacques de Lacretelle face următoarea confesiune: Am observat adesea ce greu lucru e de a prezenta, în paginile unui jurnal, imaginea exactă a vieții noastre, cu ezitările, cu îndoielile, cu divagațiile, cu remușcările ei. Întotdeauna un anumit personaj ridică vocea reducând la tăcere pe celelalte (căci fiecare purtăm în noi câteva ase-menea personaje; Daniel Halévy recunoaște în persoana tatălui său doi oameni diferiți, unul, observator, scrupulos, care a scris Les petites
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar. SCRIERI: Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; Certitudini, București, 1958; Frumuseți simple, București, 1962; Nostalgii solare, București, 1965; Divagații și simetrii, București, 1969; Transparențe, București, 1972; Peregrinări terestre, Timișoara, 1975; Surâsul Meduzei, Timișoara, 1979; Forma clară a inimii, București, 1982; Viziunile lui Narcis, București, 1985; Linia azură a lucrurilor, pref. Emil Manu, Timișoara, 1986; Arhitecturi de cristal, Timișoara, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
prelegere. Eram curioși, într-un anume fel. Ne întrebam: ce-avea să ne spună? Ni se părea un om introvertit, închis, ușor sucit. Nu era dispus să divagheze, să se destăinuie, să facă paranteze la unii, puțini la număr, tocmai divagațiile, parantezele, explicațiile de dincolo de subiectul propriu-zis ne atrăgeau și ne cucereau. El se ținea de textul scris, cum trebuia și se cerea în epoca stalinistă: își citea cursul rar, frumos, cu intonații, cu pauze, încât puteam scrie aproape cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-o mai facă pe 13 mai 1993. Pe acest fond socio-politic și cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi) e greu de zăgăzuit: " Cititorul mă va ierta pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de aripa geniului. Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pessoa, care "identifică în sine 72 de poeți", pe Nichita Stănescu sfărâmând substantive și încă multe-multe alte personalități și fenomene spirituale. Zice în volum Theodor Codreanu: "Firește, putem divaga mai departe...". Și nu se sfiește s-o facă. Dar aceste divagații dau cărții atâta farmec și atâta împlinire! Desigur, autorul nu uită de "Cenușăreasă". Și revine în permanență la Bacovia, descifrându-i poezia, făcând paralele, arătându-i pe premergătorii și urmașii poetului de la Bacău. Tobă de carte, Codreanu te uimește atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
120, dar, la un moment dat, În același tip de cameră, În camera de triaj de la intrare și ieșire au fost 400. Într-o cameră În care normal nu puteau să stea mai mult de o sută. Acuma fac o divagație: În aceste camere au stat la un moment dat și cei din loturile politice anterioare, că n-a fost o chestiune nouă folosirea Jilavei, a fost o chestiune veche. De mult era folosită ca depozit al acestui minister mamut, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i contrarieze. Stăpânirea ulterioară a unui ansamblu de astfel de instrumente le redimensionează modul de a privi în integralitatea lor fenomenele sociale, unde arareori întâlnim „albul” sau „negrul” absolute, predominând valoarea - instabilă, dinamică - a tonalităților de gri. De ce am făcut divagația de mai sus? Pentru a-i reaminti cititorului cum să utilizeze perspectivele variate oferite de către explicitarea teoriilor comunicării, în particular - în capitolul de față - a teoriilor privind activitatea de conducere. În literatura de specialitate există o mulțime de astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ei nu se află în grupurile unde se desfășoară de obicei (dezvoltă o manieră neinhibitorie de lucru); - impune un climat pozitiv de discuție; - introduce maniera pozitivă de focalizare pe o activitate/sarcină, dezvoltând strategii naturale de ocolire sau diminuare a divagațiilor și fenomenelor de perturbare a comunicării etc. 13.3.2.7. Turul galerieitc "13.3.2.7. Turul galeriei" Această tehnică (Dumitru, 2000) este la rândul ei un motivator al învățării în grup. În principiu, cursanții divizați în microgrupuri lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără a-l întrerupe și de a-ți expune punctul de vedere cât mai coerent, în termeni adecvați și clar. Divagațiile, trecerea bruscă de la o idee la alta, modificarea nejustificată a planurilor și persoanelor în discuție, creează dificultăți în receptarea mesajului, generează confuzii, blochează calea spre înțelegere. Politețea în dialog este o dovadă de educație elementară și o condiție de bază
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
oglinda care-l răsfrânge până la detaliu. Ca la romantici, în încercarea de a-și ucide dublul, adică fratele geamăn sau umbra, eroul se ucide pe sine. Dar, murind, el se și întemeiază. Așadar, la Paris, Cioran își asumă periferia și divagația: se mândrește cu teribilul curaj de a nu face nimic, de a nu angaja în vreun fel viitorul, de a trăi exclusiv în prezent, în afara pasiunilor, devoțiunilor, fervorii. Inteligența lui, răsfrântă în luciditate, pare un exercițiu minor al disprețului, expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
despre dezrădăcinare și integrare Dumnezeu?! Să recunoaștem că nu-i tocmai o problemă lipsită de relevanță Ă iar soluția aceasta, a muncii, pe care Cioran o găsește pe cont propriu, e complementară uitării, ieșirii din istorie, trăirii la periferia societății, divagațiilor. Mai exact, identificării cu ceea ce Cioran credea a fi modelul valah. Și mai exact, întoarcerii sale la origini, recuperării umbrei, recunoașterii în fratele geamăn. Nu pot să nu reiau cuvintele lui Cioran: „În cele din urmă, suntem salvați de propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ștefan. [...]” (vol.I, p.58-59). Revenirea la scena inițială a întâlnirii dintre Ileana și Ciru Partenie se face abia după ce cititorul este sufocat cu o mulțime de informații referitoare la invitații lui Tante Alice și după ce aflăm, printr-o nouă divagație, marcată de alineat, că Ileana strângea bani pentru escapadele sale montane mințind-o pe Tante Alice care îi dădea bani să-și invite prietenii la cofetărie. Și toate aceste întreruperi ale scenei inițiale sunt cauzate de faptul că ea se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
sunt om întreg, nu sunt o unitate armonioasă, sunt un ins dezaxat, fără centru” - vol.II, p.305). În dialogurile dintre Biriș și Ștefan, scriitorul concentrează întreaga problematică a romanului. Discursul devine uneori abstract și confuz, personajele pierzându-se în divagații inutile. În partea a doua a romanului, Ștefan sesizează caracterul prea general al discuțiilor pe care le are cu Biriș (,,Noi doi vorbim împreună tot felul de prostii, numai despre lucrurile care mă interesează esențial nu vorbim niciodată.” - vol.II
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
asta (i-au dat unei pisici numele Câine), exact În sensul În care Dina i-a zis câinelui: „Măi, Mâță, ce faci tu?”. Aceasta este puterea Întemeietoare a cuvintelor, și ea funcționează cu prisosință la nivelul limbajului. A fost o divagație ceea ce v-am relatat, dar una destul de adecvată, zic eu, pentru dezbaterea de acum. Sanda Cordoș: Când e gata volumul? Cornel Vâlcu: Astăzi am adăugat capitolul ăsta În ceea ce există. Volumul are, la ora asta, jumătate din capitole scrise și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reprezintă un nou echilibru. Africo o caută pe Mensola în pădure amintindu-ne de predecesorul său Ameto în căutarea Liei, de data aceasta pe dealurile Florenței. Dar spre deosebire de cea a lui Ameto, dragostea lui Africo este simplă, pasională, nu implică divagații morale.”619 Ninfale nu este o povestire mitică în care forțele cosmice se opun una alteia, ceea ce se evidențiază este „un mit burghez al iubirii, maternității, al căminului și al familiei, o povestire despre sentimente domestice simple.”620 Părinții lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice, include tensiunea mitică. Roman cu tentă eseistică despre condiția socială și morală a scriitorului, Muflonul (I-II, 1986-1989) atinge, fără o suficientă dezvoltare epică, problematica raporturilor de putere dintre autor și personaje, precum și a determinărilor reciproce dintre viață și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate Magdalenei și ale proiectelor de arii pentru „Văpăi vesperale”, anexat romanului Cenușa din ornic (1988): reverii, fantezii, divagații grațios meditative, cu figurație de basm, geografie exotică, mitologie greacă și biblică ori cu gingășii caligrafiate atent. Fatalmente datate, eseurile din Biletul la control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă realitatea într-un discurs hermeneutic ce tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]