216 matches
-
și raportează faptul că s-a născut o soră și că după aceea a murit. Încă o dată, Sara va invoca o scăpare de memorie și apoi începe să descrie shiva. Aici ea face o pauză (indicată prin puncte de suspensie), divaghează într-o descriere a casei și mutarea ulterioară a familiei într-un apartament nou și apoi revine la subiect în mod conștient („Spun din nou”). Întrebarea intervievatoarei solicită la acest moment o scurtă digresiune. Sara răspunde și revine la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Dacia literară”. În introducerea la primul număr al publicației, redactorul își enunță crezul: „literatura este sufletul și paladiul unei națiuni”. Debitor lui Gh. Asachi și, într-o măsură, lui Grigore Alexandrescu, S. se înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
, revistă apărută la Iași, săptămânal, de la 28 noiembrie la 12 decembrie 1899; primul număr a fost intitulat „Rubinul”. Literatura publicată, puțină, este lipsită de valoare, ca și articolele în care un Della Codru divaghează pe tema lipsei de receptivitate a criticilor. Două traduceri, din Goethe (poezia Gânduri de noapte) și din Alphonse Daudet (schița O partidă de biliard), sunt făcute în aceeași notă de mediocritate. Au colaborat H. G. Lecca, C. G. Damaschin, un Balsamo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290655_a_291984]
-
detalii care, dacă sunt prea amănunțite, ar putea deveni prilej de sminteală. Asta În primul rând. Iar În al doilea rând, trebuie să conștientizăm că În urma noastră mai așteaptă mulți oameni să se mărturisească și dacă noi ne apucăm să divagăm interminabil, punem la Încercare răbdarea acestora și chiar Îi putem determina să cârtească. La spovedanie trebuie să ne acuzăm pe noi Înșine, fără a ne căuta justificări de genul ,,diavolul m-a Împins”. Diavolul ne ispitește, Într-adevăr, dar săvârșirea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
primul rând așa: "La început era simțul" (Im Anfang der Sinn), mai apoi corectează, zicând: "La început era forța" (Im Anfang war dir Kraft), și conchide prin a spune: "La început era acțiunea" (Im Anfang wr die Tat). Nu; Faust divaghează; spunem că la început a fost cuvântul și că apoi a avut Dumnezeu de făcut pământul, toate animalele câmpului și toate păsările cerului, "și le-a adus la Adam, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
memoristică sau literară, ceea ce este rău. Acestea sunt sobrele și obiectivele mele expuneri, fără misticism sau umorism, ale faptelor descoperirilor mele. Și nu vreau acum să cad în ispită, plecând de la această diferențiere de excese cocotice, de a începe a divaga sau extravaga, și nu a investiga, despre diferența dintre cei doi iubiți, eros și agape, poftă și milă. Pentru că asta ne-ar duce în câmpuri periculoase, cum este iubirea paternă și filială, pe de o parte, și amorul conjugal, pe
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
putea sta i să părea, deodată numai ispita puterii frunții făcea, că a doa lovitură nici aștepta, nici mai suferiia"12. Desigur, nu este lipsit de importanță faptul că el este la origine chiar un "mielușel". Este inutil să mai divagăm aici despre ponderea pe care o are mielul, ca imagine a lui Hristos, în iconografia creștină 13. Oricum, mielul devine berbec tare în coarne, care își răpune, fără să facă vreun efort considerabil, rivalii. De aici intră în joc destinul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în anii de creștere a acestei structuri operaționale, inteligența poate fi considerată operativitate nespecifică, generativă, încărcată de energie adaptativă. În copilărie, această formă de orientare operațională a gândirii nu este încă formată, motiv pentru care copiii au tendința de a divaga (spre exemplu, tendințe spre logoree; ulterior, în perioada școlară dispar). În funcție de valoarea coeficientului de inteligență, putem opera următoarea clasificare: <140 - inteligență extrem de ridicată; 120-140 - inteligență superioară; 110-119 - inteligență peste nivel mediu; 90-109 - inteligență de nivel mediu; 80-89 - inteligență sub medie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Virgil Lepădatu, personajul central, S. împlinește tipologia „intermediarului”, anunțată încă de Mihai Vancu în romanul de debut. Virgil Lepădatu își descoperă de timpuriu vocația și își orientează demersurile în această direcție. El încurcă și descurcă treburile altora, trăiește în imaginație, divaghează mult și, s-ar spune, superior vârstei și pregătirii sale intelectuale. Tânărul care îmbrățișează cauza altora își caută de fapt un drum, un model, o „linie de plutire”. Valeriu Cristea, care recunoaște în „adolescentul” dostoievskian modelul protagonistului din Intermediarul, apreciază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
că cineva, câinele, nu le lasă pradă bacteriilor... - Lasă, Moti, dar eu am văzut un câine, deștept, care controla, rând pe rând, coșurile de gunoi de pe stradă; acelea la care ajungea. Învățase deci să valorifice și resturile puținilor civilizați. - Nu divaga. Recunoaște că În mintea voastră se poartă - chiar inconștient - o luptă; Între realitate și o imagine pe care v’ați creat-o singuri: câinele e prietenul vostru prin formele sale utilitare - de pază, agrement, chiar luptă -, dar În același timp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din Zori Noi și Iașul Nou, poetul se produce la șezătorile literare organizate de scriitorii suceveni. Un mare succes al său l-a constituit concursul ARLUS la care tratează, în faza republicană, despre folclorul nou, muncitoresc. Nu e cazul să divagăm asupra acestei creații a directorilor de cămine culturale pentru uzul brigăzilor artistice de agitație. Labiș va ilustra tema cu slogane ideologice curente, dându-le drept culegeri personale din Mălini. Bogăția și stilul alert al tezei au fost remarcate de juriu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
casa locotenentului, ne-am decis să ne mutăm la pompieri, ademeniți de farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn adînc, Încît nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu aveau habar că sîntem acolo, așa că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
referat gândind că argumentarea a fost suficientă și că se poate folosi încheierea ca să se anunțe proiectele viitoare. -nu se termină nehotărât (dacă nu sunteți voi înșivă convinși de ceea ce ați prezentat cum ar putea fi convinși ceilalți?). -nu se divaghează (aceasta ar putea duce la neînțelegere și la bulversarea auditoriului sau lectorului). -nu se folosesc repetiții exagerate ale ideilor din referat. În partea finală a discursului este important să se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilității expunerii în ceea ce privește: acțiuni sau fapte
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
deseori, într-un doar sfert de oră, despre existența lui Dumnezeu și opera-bufă." Convorbirea nu se deosebește de conversație decât prin numărul, în mod necesar limitat, al participanților (maxim doi sau trei) și seriozitatea subiectului ales. Cu alte cuvinte: "Conversația divaghează prin natura ei [...] Pe când convorbirea este mult mai serioasă." Chiar dacă limitează dialogul la un fenomen textual scris și la o scriere literară, această clasificare are meritul de a face distincția dintre noțiunea de conversație, în sensul larg al termenului, (convorbirea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dublu”, ALA, 1995, 259; Eugenia Tudor-Anton, Dialog cu un Faust român, LCF, 1995, 14; Gabriel Liiceanu, Arheul Pruteanu, „22”, 1996, 10; Tudor Octavian, În genul lui Pruteanu, RMB, 1996, 18; Dorin Tudoran, A venit impersonalul, RMB, 1999, 15; Luca Pițu, Divagând despre Georgel Pruteanu, F, 2000, 11-12. Ș.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
și raportează faptul că s-a născut o soră și că după aceea a murit. Încă o dată, Sara va invoca o scăpare de memorie și apoi începe să descrie shiva. Aici ea face o pauză (indicată prin puncte de suspensie), divaghează într-o descriere a casei și mutarea ulterioară a familiei într-un apartament nou și apoi revine la subiect în mod conștient („Spun din nou”). Întrebarea intervievatoarei, la acest moment, solicită o scurtă digresiune. Sara răspunde și revine la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
330-379) ad adolescentes, cât și tiradele Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) către eleniști - în mod special, contra Julianum imperatorem - surprind geniul ortodoxiei patristice. În ambele ipostaze descoperi aceeași robustă încredere de sine a unor bărbați apostolici, capabili nu doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și să actualizeze principiile metafizice tari ale creștinismului în situații neprevăzute. Discursul apologetic are nevoie mereu de slujirea unei rațiuni practice. Nici un balet verbal, nici un marș cazon, nici o acrobatică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacramentale, așa cum o prezintă Ritualul Penitenței, și lasă loc să se structureze într-un mod etapizat dialogul. În ajutorul acestora vin diferite paradigme de inspirație biblică, oferind reprezentării umane modalități distincte prin care dialogul poate fi realizat. Pentru a nu divaga, în același context, este necesară amintirea și sublinierea unor aspecte importante ce țin de spiritualitatea sacramentului, de liturgică, de morală, de drept canonic și chiar de psihologie. Pentru coerența analizei cercetării noastre, în al patrulea capitol, vom prezenta efectele dialogului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu. Procesul dialogic din timpul mărturisirii se realizează printr-un anume ritual. Este un moment plin de semnificație, pentru că viața sa suferă o transformare profundă. El împlinește un act de credință. Își recunoaște istoria și experiența proprie, prin care a divagat de la voința divină, și, cu toate acestea, vine în fața lui Dumnezeu. Trăiește un moment de umilință, pentru că, dacă, prin păcat, se făcea culpabil de un comportament orgolios, prin mărturisire, el devine mult mai smerit. Acțiunea lui Dumnezeu de a ierta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confesorul îl va asculta pe penitent, însă ascultarea sa nu trebuie să fie „fără limită”, pentru ca spovada să nu fie confundată cu direcțiunea spirituală. Este adevărat că sunt necesare atenția și disponibilitatea, dar totodată este important și ca să nu se divagheze de la menirea reală a sacramentului. O ascultare de calitate necesită renunțarea la graba de a da un răspuns celuilalt. Penitentul va trebui să aibă posibilitatea să perceapă și să devină conștient că este ascultat; h) confesorul, indiferent de tematica și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și în momentele de infidelitate față de Dumnezeu. În afară de temele menționate, atenția procesului dialogic poate fi orientată și spre alte aspecte, în funcție de starea, necesitățile și intențiile penitentului în raport cu cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar însă ca, prin acest dialog, să nu se divagheze, prin modalitate și tematică, spre zone în care se poate greși. 2.7 Pericole ale unui dialog greșit Există riscul ca în celebrarea sacramentului reconcilierii, între penitent și confesor să se deruleze un dialog incorect, pentru că atât confesorul, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ca penitentul să vorbească despre orice și oricum în momentul mărturisirii, care poate induce în mod fals ideea unei psihoterapii. Deși confesorul trebuie să îl asculte cu atenție pe penitent, el poate să îl și întrerupă în momentul în care divaghează de la actul mărturisirii și vorbește despre alte lucruri nesemnificative. Niciun confesor nu poate să dialogheze cu penitentul sau să îi pună întrebări, dacă penitentul însuși nu dorește acest lucru și dacă nu dorește sincer să găsească calea adevărată prin care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
i le adresează penitentului nu sunt necesare doar pentru eventualul lor rol catehetic, ci, mai ales, pentru creșterea spirituală pe care o produc. Pentru a evita confuziile, confesorul va încerca să nu transmită și alte mesaje „spirituale”, prin care să divagheze de la celebrare și, astfel, să îl încurce pe penitent. El este invitat să fie coerent anumitor criterii și reguli: a) confesorul trebuie să nu urmărească să-i comunice penitentului „propria sa spiritualitate” cu privire la celebrarea spovezii sau la viața de credință
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cealaltă, de a vorbi prea mult, dar nesemnificativ, chiar și despre lucruri străine spovezii. Mai mult decât atât, se poate întâmpla ca, atât penitentul, cât și confesorul să uite că sunt implicați în celebrarea unui sacrament și, astfel, ambii să divagheze în discuții cu caracter de direcțiune spirituală sau colocviu, ignorând structura formală a reconcilierii sacramentale. Dialogul poate denatura, plecând, de exemplu, de la atenția asupra păcatului, la ideea de sentiment de vinovăție și apoi, treptat, să ajungă la teme de psihologie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confesor, în care penitentul este ajutat să se apropie de Dumnezeu și să devină, la rândul său, asemenea lui Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu a fost dintotdeauna ca omul să devină sfânt. Dar omul nu a înțeles mereu acest mesaj. A divagat spre lucruri false și iluzii și și-a pierdut menirea sa esențială. Însă, fidel din veșnicie, Dumnezeu nu a dorit ca omul să rateze paradisul și a creat oferta reconcilierii. Omul a fost și este liber: fie primește posibilitatea împăcării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]