2,212 matches
-
în Theandros. An online Journal of Orthodox Christian Theology and Philosophy, Volume 1, Number 3, Spring 2004, articol disponibil la adresa web http://www.theandros.com/restoration.html, accesat la 6 Mai 2011. footnote>. Răul începe cu îndepărtarea de participarea la divin, în voință izolată, particularitate și egoism. Nu există o limită în ființa divină (care, literal, este lipsită de granițe), ci ea oferă continuu și este plină de iubire. Aceasta permite o comuniune a înălțării perpetui în bunătatea lui Dumnezeu (ἐπέκτασις
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fulfilment of the requirements for the Degree of Master of Arts in the Departament of Philosophy University of Saskatchewan Saskatoon, August, 2003, mss., p. 82-83. footnote>. Credinciosul dorește „printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
descrie dinamica participării la Dumnezeu. Binele principal și suprem a cărui fire este bunătatea, este și se numește Dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu. Din moment ce nu poate fi demonstrată vreodată o limită (ὄρος) a virtuții, cu excepția răului (deși Divinul este, bineînțeles, nereceptiv față de opusul său), tot așa, natura divină trebuie înțeleasă ca nelimitată (ἀορίστης) și nemărginită (ἀπεράτωτος). Chiar și așa, omul care urmărește adevărata virtute participă la nimic altceva decât la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este virtutea perfectă. Ce este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
vase, să spunem așa, dotate cu libertate, pentru singurul scop de a deveni receptacule pentru primirea acestor daruri, un vas care devine întotdeauna mai mare, în concordanță cu creșterea volumului substanței care este vărsată în el. Pentru că aceasta este μετουσία divinului: Dumnezeu face ca persoana care se împărtășește de μετουσία să devină din ce în ce mai mare și mai aptă de a o primi<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, P. G. XLVI, col. 105AB. footnote>. Așadar, este doctrina gregoriană a
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, p. 233. footnote>. Când se Întoarce la Euharistie În capitolul 37 al Marelui cuvânt catehetic, Sfântul Grigorie extinde Îndumnezeirea trupului lui Hristos prin Întrupare la restul omenirii, Într-o manieră similară, prin acțiunea Euharistiei. Uniunea divinului Și umanului În Hristos conferă trupului credinciosului viață adevărată. Sfânta Euharistie operează ca o doctorie sau ca un antidot Împotriva otrăvirii păcatului<footnote Diacon magistrand Constantin Voicu, „Probleme dogmatice În opera «Marele cuvânt catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa»”, În
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
1956, p. 246-248. footnote>, susține că ambele argumente derivă de la Aristotel. Ele demonstrează că platonismul nu oferă ceea ce a promis: pentru că sufletul nu posedă forțe naturale de viziune care să ia naștere dintr-o nemurire înnăscută sau înrudire ontologică cu divinul, intelectul uman nu îl poate vedea pe Dumnezeu „decât dacă este îmbogățit de Duhul Sfânt”. Prin urmare, are nevoie de profeții Vechiului Testament și, în ultimă instanță, de Hristos Însuși, care deschide „porțile luminii” și oferă înțelepciunea înțelegerii. Bătrânul utilizează
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
înrăiește, se strică, se alterează, se întunecă. Chipul este baza comuniunii, este calitatea de persoană, iar asemănarea este realizarea comuniunii”<footnote ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Curs de Teologie Dogmatică, mss. footnote>. Singura deosebire „pe care o observăm între divin și ceea ce îi seamănă, constă în aceea că dumnezeiescul este necreat, în vreme ce omenescul este prin creație”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Hexaemeron, PG XLIV, col. 84C. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa vede importanța omului prin faptul că în Cartea
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
am ieșit din grota mea lirică și Divină pentru a ucide balaurii din infernul exitențialist al unor indivizi de rea credință. -Ai invocat și Divinitatea în asaltul tău? -Da, fiindcă uneori doar Dumnezeu ne mai poate salva. Nu uita că Divinul a cobort printre noi, românii - și la revoluția furată din iarna lui ‚89. Dar diavolii tereștri L-au trișat, cu trucurile lor marxiste - și au transformat necesarul eveniment istoric al Rpmâniei într-o ordinară crimă stupidă. Atunci...sufletul și așteptările
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
demnitate și locul arhimeritoriu al Nației noastre în lumea Culturii ortodoxe universale, convingerea în puterea harului sfânt care nu i s-a luat Neamului drag, l-a angajat pe Românul Gabriel Artur Silveștri la o responsabilitate moral-religioasă prea înaltă, cât divinul Cehlău. Nu întâmplător Artur era fascinat și mândru de acest Kogaion dac al nemuririi noastre. „Scrierile sale, mărturisește scriitoarea noastră româncă din Canada-Elena Buică, adevărate străfulgerări de idei cu înțelesuri adânci în care binele este înfrățit cu frumosul, impresionează și
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de divin și cu totul altceva să te îndoiești de tine?... această luciditate al cărei teritoriu e însuși perisabilul încît, de nu te vei îndura să apleci o simplă după-amiază în tine nu vei afla nicicînd că veghea nu-i nici a
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
însoțit de un soi de oboseală și înstrăinare, de “târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
respins, "cu vehemență", principiile estetice ale unui om care salutase călduros apariția Vieții lui M. Eminescu. Inconsecvent pînă și în intuiții, Zarifopol își călcase în picioare propria credință în insanitatea biografiilor. Și iată cum, în bezna refuzului quasi total al "Divinului" strălucește raza unei idei mai juste: "Intențional, Zarifopol era în artă un progresist". Chiar dacă moartea l-a împiedicat să ducă la bun sfîrșit monumentala inițiativă editorială, desăvîrșită de perfectul "caragialian" Ș. Cioculescu, gestul rămîne în atenția posterității. Nu scapă unei
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
când se pregătește romantismul. Inima se ridică la cap. Emoția e acceptată ca un alcool, e o savoare nouă, care îmbată, și lumea caută acum, mai presus de toate, beția.(...) Tonul epocii se declară în vocabular: la tot pasul auziți, divinul, sublim, extatic, fatal." Amorul este un zeu ce-și angajează în procesiune mai toate personajele. Ritualurile sunt variate, de la amorul curat, spre cel provocat de afrodisiace, ajungându-se apoi la cel corupt, atât la îndemâna seducătorilor cât și a "damelor". Așa cum
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi și tulbură Prin foamea lor de
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
vecin: desuetudinea Rugăciunii tale i-a dat numele Cu sarea tuturor corpurilor îngropate și aeriene. 30 oct. 2003 Îmi cere numai să fiu adevărat. Din locul ignoranței dragostea tresare. Carnea mi-e asemenea căderii piliturii În ora asta în care Divinul mă lovește Și mă acoperă cu taina nemăsurii. Și vine ordinul să mi se dea viață Încă o dată într-o mie de ori. Lumina în fiecare durere se desprinde Cu frumusețea ce îmbrățișare mă doboară. 10 decembrie 2003 * 1 Am
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
sensului pro-fund al ființei și tentativei noastre de a ne confrunta cu lumea. Poezia din acest florilegiu ne este oferită în accepția sa cea mai înaltă, ca maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne poate relaționa cu „divinul” din noi. Viorela Codreanu Tiron invocă minunile Creației astfel încât ea însăși să se prefacă în rugăciune întru comuniunea cu Creatorul: „Și-nvață-mă, Doamne, /cum să percep și să-nțeleg muzica/ din strunele curcubeului/ ca liniștită s-adorm în brațele
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cu Creatorul: „Și-nvață-mă, Doamne, /cum să percep și să-nțeleg muzica/ din strunele curcubeului/ ca liniștită s-adorm în brațele tale/ și rugă să fiu peste noap-te“. (Îndură-te, Doamne). Iubirea omenească este ridicată la puterea comuniunii cu divinul: „Fă din sufletul meu/altar de rugăciune pentru tine! Ocrotește flacăra albă/ și așază-mă, candelă-vie,/ în templul inimii tale! ” (Altar de rugăciune). Acest tip de valori religioase aflate în fățișă contradicție cu o cultură materialistă, invazivă, nihilistă, reînnoadă firele
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos, de divin, o poartă deschisă spre sufletul ei dornic de a se întâlni cu alte suflete frumoase, dar și spre un alt posibil univers al unei lumi ce va să vină atunci când toți oamenii vor fi mai buni, mai credincioși și mai
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de plângeri / Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat am colindat universuri/ Să judec Suprema Divinitate, / Fără teamă, i-am scris câteva versuri / Acuzându-l pentru multe păcate // În zadar am colindat tot neantul / Căci nu este stavilă pentru gânduri / Nici Divinul, și nici chiar Necuratul / Nu m-au onorat cu câteva rânduri. // Am revenit gânditor în ținuturi / Unde uneori mai cântă și cucul / Privind visător spre cerul cu vulturi / Din farmecul vieții gust ca năucul.” (Am vizitat lumea tăcerilor). De fapt
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste. Poporul dac i-a-ncredințat destinul Să-l ducă Tronului pentru Divinul Zalmoxis, și strămoș, și Tată Sfânt Ce s-a-nălțat la cer de sub pământ . Luceafăr blând al devenirii noastre Revino pe pământ din depărtate astre Și luminează calea alor tăi Să nu fie conduși de nătărăi. Citește mai mult Să ne amintim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
fost cerută sănătate, minte, iubire față de semeni, bunătate, sau cunoaștere. Și niciodată, nimeni, nu a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât nu putea să aprobe dând din cap, păstră o tăcere care părea gânditoare. De fapt, toată povestea fusese sugestia lui, strecurată
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică acea nemurire pe care încearcă sculptorul să o identifice și să o recupereze, ci el este privit mai degarabă ca o piesă ambientală într-un univers saturat de forme, de expresii
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
chezășie a mîntuirii noastre. Așadar, nu credința e condiția mîntuirii, nu harul e cel fără de care nu ne putem izbăvi, și cu atît mai puțin faptele ar fi acelea de care ar atîrna soteria noastră, ci cunoașterea de către om a divinului. Cunoașterea e garanția salvării credinciosului din această lume coruptă, a cărei istorie se află în întregime sub stăpînirea Diavolului. În fața unei asemenea trăsături distinctive, prima reacție nu va fi aceea de a condamna gnosticii ca fiind eretici, ci de a
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
oricine mai e pe aici dintre profani și neciopliți, puneți-vă cel mai gros zăvor la urechi... Sigur, este vorba de altceva. E vorba de Spirit, de aristocrația gândirii, în care se amestecă toți cizmarii și toți mocofanii... și cărora Divinul le interzice să privească mai sus, de obiectul muncii lor, sandalele... * Deși, nici fotbalul, ca orișice rafinament, ca orice performanță a inteligenței nu poate fi la îndemâna oricui... a lu' nea Gicu, a lu' nea Nicu, ori Mitică... * Numai hoți și
Pe moment by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10559_a_11884]