KorAP: Find »[drukola/base=divinație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...42 >

1,047 matches

Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256

Plutarh 1. * În tratatul lui Cicero, De Divinatione, găsim esența polemicilor iscate În jurul divinației. E de notat faptul că argumentele pro și contra n-au fost reînnoite și că ne regăsim Între cei doi poli clasici: stoicii, gata să folosească divinația ca pe o dovadă a existenței zeilor providențiali, și, la polul opus, epicureii, scepticii și cinicii. Aceste două poziții sunt de altminteri definite fără a fi numite În mod explicit, Într-un fragment din De Defectu..., 414 f: „Întrucât e

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
intervină providența, unii reduc de-a binelea rolul divinității la nimic (epicureii), În vreme ce alții văd În ea cauza tuturor lucrurilor fără excepție (stoicii), or, aceste două păreri se Îndepărtează deopotrivă de la dreapta și cumpănita măsură”. Astfel că acuzatorii și apărătorii divinației se confundă cu cei care resping sau acceptă Providența. Pentru cei dintâi, problema este limpede: dacă zeii cunosc viitorul Înseamnă că În Univers domnește Fatalitatea și, În consecință, este de prisos să fii Înștiințat asupra viitorului. Dimpotrivă, dacă există libertate

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor se incarnează În persoana epicureului Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon și a rolului ei În religia și În filosofia greacă, vom Încerca să analizăm pas cu pas discursul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
discursul lui Cleombrotos, comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi paralele vor completa și clarifica anumite aspecte ale expozeului din De Defectu... privitoare mai cu seamă la natura, la funcțiile daimonilor, ca și la rolul acestora În divinație. Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
instruit În Egipt sau prin alte părți, Într-un Orient populat cu profeți ale căror trăsături esențiale le regăsim În descrierea făcută de Cleombrotos barbarului inspirat: lipsa bolilor 1, asceza 2, căutarea singurătății și a intimității cu divinul 3, harul divinației inspirate 4 și caracterul de revelație, oracular, atribuit oricărui cuvânt al lor, logica demonstrației fiind cu mult mai prejos de adevărul dezvăluit prin acești profeți: „ai fi zis că era vorba de-o adevărată inițiere În mistere, pentru că nu aducea

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
altă parte, În calitatea sa de preot la Delfi, nu poate ignora și lăsa deoparte legendele și realitățile cultuale profund legate de sanctuar 3. • Ajungem, În sfârșit, la explicarea dispariției sau a declinului oracolelor: „atunci când demonii implicați În treburi de divinație și În cele ale oracolelor dispar fără urmă, o dată cu ei dispar și oracolele... și atunci când sunt goniți sau pleacă, oracolele Își pierd puterea. Pentru a o regăsi este nevoie ca demonii să revină, fie și după un lung interval de

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este cel care pune problema la sfârșitul lungii digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
În care sufletul este eliberat mai mult sau mai puțin de legăturile trupului, adică În somn și la apropierea morții 4: acest lucru se datorează fie unei curățiri (katharsis) a trupului În astfel de clipe, fie unei krasis, dispoziție prielnică divinației. În orice caz, are loc un soi de ațipire a facultății intelective (logistikon) capabile de a raționa (phrontistikon), care lasă intuiția liberă să acționeze. Plutarh stăruie asupra caracterului irațional al facultății divinatorii care „ajunge să perceapă viitorul fără sprijinul unui

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
liberă să acționeze. Plutarh stăruie asupra caracterului irațional al facultății divinatorii care „ajunge să perceapă viitorul fără sprijinul unui raționament” (432 d), cu atât mai mult cu cât „se Îndepărtează de momentul prezent”. La Platon regăsim aceeași insistență asupra iraționalului divinației 1. După A. Delatte 2, deja Democrit remarcase existența antinomiei Între inteligență și intuiție. Numai după separarea de prezent se poate produce „entuziasmul” (enthousiasmos) datorită unui anumit temperament (krasis) sau unei dispoziții a corpului (diathesis tou somatos) care se află

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
e provocată de gravele obiecții ale lui Ammonios, care Își exprimă Într-o imagine foarte concretă, foarte „delfică” Îngrijorarea de a-i vedea pe zei și pe daimoni „izgoniți de pe trepied”, iar „principiul sau mai curând substanța și Însăși esența divinației” reduse la „sufluri, la vapori” și la „emanații” (anathymiaseis)3. Ne amintim avertismentul adresat aceluiași Lamprias În paragraful 413 d: „Ia seama, Lamprias, la ceea ce facem - zise el- și ai grijă ce cuvinte rostim, ca nu cumva să ajungem să

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor”. Și Boethos continuă spunând: „dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoare ale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece prezicerea viitorului era cântată În versuri”1. Analogia dintre aceste texte și cel din De Defectu... este evidentă:pe de

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
1. Analogia dintre aceste texte și cel din De Defectu... este evidentă:pe de o parte, avem daimonii „...supraveghetori, intendenți sau păzitori ai corectei proporționări (harmonia), a acestui amestec (krasis)” și, pe de altă parte, Muzele „asistente și supraveghetoare ale divinației”, ceea ce-i Îngăduie lui P. Boyancé să identifice cele două entități bazându-se pe integrarea nimfelor În categoria daimonilor 2. Revenim astfel la aceleași elemente pe care ni le furnizase analiza pasajelor lui Aristotel: necesitatea absolută a unui echilibru, a

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
Există, așadar, un fir conducător ce unește conceptual, În mod evident, aceste texte. Oracolele: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate În De Pythiae Oraculistc "Oracolele \: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate În De Pythiae Oraculis" Pe lângă problema agenților divinației și cea a inspirației oraculare, Plutarh abordează În dialogurile pythice, mai precis În De Pythiae Oraculis, și un alt aspect extrem de important: este vorba despre forma și despre semnificația oracolului ca revelație. Paginile ce urmează vor fi consacrate acestei chestiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
În De Pythiae Oraculis, și un alt aspect extrem de important: este vorba despre forma și despre semnificația oracolului ca revelație. Paginile ce urmează vor fi consacrate acestei chestiuni. Vom căuta mai Întâi să aflăm care este poziția lui Plutarh față de divinație În general, față de miracole și prodigii, pentru a-i Înțelege mai bine concepția despre oracole În particular. Câteva exemple semnificative extrase din alte scrieri ale autorului nostru vor veni În sprijinul textelor din De Pythiae... Apoi vom analiza cele două

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
Câteva exemple semnificative extrase din alte scrieri ale autorului nostru vor veni În sprijinul textelor din De Pythiae... Apoi vom analiza cele două forme ale expresiei oraculare - proză și vers - În care se răsfrâng două atitudini diferite ale grecilor față de divinație. Aceasta ne va permite să urmărim, Într-o a treia parte, procesul de „devalorizare” a poeziei - care preocupă În cel mai Înalt grad personajele dialogului nostru - În raport cu „devalorizarea” mitului Însuși. Plutarh față-n față cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
diferite ale grecilor față de divinație. Aceasta ne va permite să urmărim, Într-o a treia parte, procesul de „devalorizare” a poeziei - care preocupă În cel mai Înalt grad personajele dialogului nostru - În raport cu „devalorizarea” mitului Însuși. Plutarh față-n față cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh față‑n față cu divinația, prodigiile și miracolele" Cum nu este vorba despre un fenomen izolat, trebuie să aruncăm mai Întâi o privire asupra concepției generale pe care o avea Plutarh despre divinație și prodigii. De

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
să urmărim, Într-o a treia parte, procesul de „devalorizare” a poeziei - care preocupă În cel mai Înalt grad personajele dialogului nostru - În raport cu „devalorizarea” mitului Însuși. Plutarh față-n față cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh față‑n față cu divinația, prodigiile și miracolele" Cum nu este vorba despre un fenomen izolat, trebuie să aruncăm mai Întâi o privire asupra concepției generale pe care o avea Plutarh despre divinație și prodigii. De altminteri, acestea sunt două dintre problemele ridicate de personajele

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-n față cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh față‑n față cu divinația, prodigiile și miracolele" Cum nu este vorba despre un fenomen izolat, trebuie să aruncăm mai Întâi o privire asupra concepției generale pe care o avea Plutarh despre divinație și prodigii. De altminteri, acestea sunt două dintre problemele ridicate de personajele din De Pythiae Oraculis În cursul „periegezei delfice”. Ar fi bine de precizat, pentru Început, că avem de-a face cu părerea mai mult sau mai puțin nuanțată

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
P. Boyancé, la primum mouens al lui Aristotel - „kineseos archen”, principiul mișcării (398 b-c). Evocarea Sibyllei, prilejuită tot de plimbarea prin sanctuarul delfic 2 și de profeția pe care ea o făcuse asupra propriei morți, lărgește cadrul discuției la fenomenul divinației În general. Posibilitatea de a prezice viitorul este pusă În cauză În termeni pe care Îi vom Întâlni la Œnomaos din Gadara și la Lucian din Samosata, o generație după Plutarh: ea ar fi sau rodul Întâmplării, sau rezultatul unor

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
trebuie să-l preceadă și să-l Însoțească, aceasta nu mai Înseamnă a conjectura un viitor probabil” (eikasmos ton tacha genesomenon), ci a Înfățișa dinainte ceea ce trebuie În mod real să se Întâmple (ton pantos esomenon prodelosis). Vedem că veracitatea divinației este supusă unei multiplicități de variabile care anunță și verifică fenomenul ce se va produce. Putem recunoaște În această grijă pentru detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
supusă unei multiplicități de variabile care anunță și verifică fenomenul ce se va produce. Putem recunoaște În această grijă pentru detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză sau vers? Două atitudini ale grecilor față de divinația oracularătc "Proză sau vers ? Două atitudini ale grecilor față de divinația oraculară" Această discuție asupra adevărului profetic se situează Într-un raport foarte strâns cu problema formei oracolelor - vers sau proză

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
ce se va produce. Putem recunoaște În această grijă pentru detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză sau vers? Două atitudini ale grecilor față de divinația oracularătc "Proză sau vers ? Două atitudini ale grecilor față de divinația oraculară" Această discuție asupra adevărului profetic se situează Într-un raport foarte strâns cu problema formei oracolelor - vers sau proză -, care se dovedește a fi tema centrală a dialogului De

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză sau vers? Două atitudini ale grecilor față de divinația oracularătc "Proză sau vers ? Două atitudini ale grecilor față de divinația oraculară" Această discuție asupra adevărului profetic se situează Într-un raport foarte strâns cu problema formei oracolelor - vers sau proză -, care se dovedește a fi tema centrală a dialogului De Pythiae Oraculis. Să notăm dintru Început că Plutarh nu pretinde

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
alta, prin schimbarea situației politice, mai precis prin „depolitizarea” oracolului care, Înghițit de lumea romană, nu se mai poate „amesteca” În disputele dintre cetățile grecești, așa cum o făcea mai Înainte. Proza și poezia corespund de fapt celor două atitudini față de divinația oraculară coexistente la greci: 1. Cea dintâi este legată mai ales de preferința grecilor pentru tipul oral de mesaje unde cuvântul rostit al zeului răspunde direct Întrebărilor consultantului. „Această preeminență a cuvântului rostit- subliniază J.-P. Vernant 3 - ca mijloc

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]