7,734 matches
-
de greutățile distragerilor pământești de la rugăciune și protejarea de orice rău pe parcursul derulării rugăciunii. Puterea purificatoare a lui Dumnezeu este dobândită prin rugăciune, iar sufletul, într-o astfel de stare, se află în comuniune cu Dumnezeu și în puterea „aerului Divinității”, primind viziuni și visuri. Imaginea portretizează o stare temporală și nu o rezidență permanentă a sufletului. Sfântul Macarie percepe sufletul ca primind aripi la botez, credinciosul apropriindu-și ceea ce i s-a dat de către Hristos prin jertfa Sa pe cruce. Credinciosul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
zborul său devine mai rapid; chiar și odihna îi slujește de aripă”44. Sfântul Grigorie consideră că ridicarea sufletului dincolo de lumea prezentă este un stadiu în călătoria înapoi la Dumnezeu. Zborul, pentru Sfântul Grigorie, este o imagine a participării la Divinitate, care, pentru creștini, este „un proces continuu și etern”45. Sfântul Grigorie declară că: „Odată eliberat din legăturile sale pământești, sufletul devine lumină și iute în mișcarea sa ascendentă, zburând de jos spre înălțimi”46. Sufletul se ridică mereu mai
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
loc adevărata profunda acceptare a celuilalt. Cînd orice repulsie e depășită, contopirea în secrețiile corpului celuilalt are semnificația botezului absolut al trupurilor. Secrețiile dragostei nu pot fi decît sacre, scabrosul se sublimează căci impuritatea a fost sanctificată. Femeia este o divinitate sexuată ale cărei acte fiziologice apar ca primordiale. (Cu toate acestea nu mă risc să citez Sonetul XLII (elogiul iubitei ideale), un poem-imn care, practic, spulberă noțiunea de licențios și care, deocamdată, trebuie citit în gînd, într-o cameră încuiată
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
platoniciene, arată Aurel Codoban. Dacă la Platon sufletul dorea moartea corpului pentru a se autodepăși și a obține unirea cu transcendența, interesul iubirii-pasiune pentru obstacol arată mai degrabă preocuparea pentru intensitatea afectivă absolută decît pentru Absolutul transcendenței, anticipînd astfel imanența divinității, ,moartea lui Dumnezeu": ,Iubirea-pasiune vestește imanența care coboară sacrul din ceruri pe pămînt și face din celălalt singura divinitate la îndemînă." În iubirea-pasiune iubită este însăși iubirea. Modelul ontologic platonician al transcendenței verticale care considera primordial obiectul lasă locul teoriei
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
cu transcendența, interesul iubirii-pasiune pentru obstacol arată mai degrabă preocuparea pentru intensitatea afectivă absolută decît pentru Absolutul transcendenței, anticipînd astfel imanența divinității, ,moartea lui Dumnezeu": ,Iubirea-pasiune vestește imanența care coboară sacrul din ceruri pe pămînt și face din celălalt singura divinitate la îndemînă." În iubirea-pasiune iubită este însăși iubirea. Modelul ontologic platonician al transcendenței verticale care considera primordial obiectul lasă locul teoriei moderne a dorinței a lui Spinoza, conform căruia important este subiectul dorinței, dorința fiind însăși esența omului. În iubirea-senzualitate
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
bătrână și visează tinerețe (atâtea mituri și basme vorbesc de sacrificarea fecioarelor). În ,Vara lângă râu", bătrânul element universal al apei visând tinerețe este satisfăcut de simpla intrare în setea sa a unei proaspete frumuseți. Lucian Blaga se adresează direct divinității în poemul său ,Cânele din Pompei". El a apărut în culegerea din 1943, Nebănuitele trepte - dar marele public literar va fi luat, masiv, cunoștință de acest tezaur de texte lirice abia prin ediția postumă din 1962. La Pompei, mulajul unui
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
fi luat, masiv, cunoștință de acest tezaur de texte lirice abia prin ediția postumă din 1962. La Pompei, mulajul unui câine s-a ,conservat în materia morții", într-o atitudine teribil de agresivă, o revoltă animală contra pieirii. Poetul interpelează divinitatea, punându-se în locul patrupedului: Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă din muntele cerului cotropitor. Uluitoare este economia de mijloace a poetului, atât de la locul ei într-un sonet. Aidoma câinelui din Pompei, în
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ușa nemaifiind o stavilă între un înăuntru ocrotitor și exteriorul de temut, deja pârjolită și consubstanțializată în focul monstruosului lichid), eul poetic ar mușca și el în Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii magnific de pregnante: a mușca în Dumnezeu și a-și păstra în El tiparul ființei (son empreinte) ar putea fi comentate pe multe pagini. Din creația de după
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
vremea somnului, ființa umană este, parcă, ,pregătită" pentru viitoarea trecere în altă stare. Pe deasupra celor adormiți, viitorul mormânt își aruncă umbra în spațiul mut. Mi-ar place să înțeleg și altfel: că mormântul este viitorul nostru vehicul de speranță spre divinitate, spre Edenul pierdut... În vers safic, ,Zodia Cumpenei" este un melancolic imn vieții, deși se deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
sonoră cultă s-a instalat pletoric ori la nivelul creierului (al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul gregorian constituia măsura readucerii în auzul interior a efuziunilor acelor zile apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia facerile nopților, facerile zilelor, și cînd lumea trăia cu pasiune taina veșniciei, crezînd nețărmurit în viața care vine. Astăzi, pasiunea nestăpînită pentru
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
spirit pur ce ne ajută să ne înălțăm, chiar dacă aura ei s-a deplasat din zona organelor de simț, redevabilă mentalității renascentiste, în zona inimii. O inimă ca o fereastră sfîntă, deopotrivă firavă și rezistentă, deschisă spre Cer, adică spre divinitate. Astăzi, inima muzicii parcă a ruginit, așa cum ruginește fierul, iar aura ei s-a lăsat undeva în jos, am putea spune chiar jos de tot, în zona pîntecului, a sexualității, acolo unde energiile instinctuale fac singure legea, reclamînd proteze și
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
nu rezistă până la capătul cântecului, iar punctul critic se arată a fi simpla rostire a unei norme. în continuarea acestei idei vom găsi și explicația eșecurilor succesive ale intervențiilor cerești. Altfel decât la Homer, de pildă, fiecărei stabilizări impuse de divinitate i se găsește un apendice destructurant. Ce altceva este finalul - pașoptist avant la lettre - în care deciziei divine îi urmează impetuozitatea piezișă a lui Romândor? Nu e în afara semnificativului nota de parti-pris cu care eruditul lexicograf nuanțează termenul "răgúlă", folosind
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
întotdeauna cei care încep, cei care lovesc primii, iar ei nu se pot aștepta să nu primească replica. Despre puterea de a visa la o lume pașnică și de a păstra viața ca pe darul cel mai de preț al divinității. Răspund la anchetă și poeții, cu poeme mai mult sau mai puțin în problema în dezbatere. între aceștia se detașează prin frumusețe și adevăr Liviu Ioan Stoiciu cu Să nu-ți faci chip cioplit. Despre Legea sau tragicul existenței? și
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
întîmplă să și citesc scurte fragmente despre Dumnezeu, legănîndu-mă în hamac". Percepția unei materialități groase îi zădărnicește accesul spre transcendență, umplîndu-l, în bun stil naturalist, de un dezgust endemic. Jucîndu-se cu verbul, bardul e nu mai puțin la discreția unei divinități ce se multiplică (la rîndul Său, se joacă cu propria-I hierofanie). Un iz vag dostoievskian se degajă din această sforțare orgiastică de-a accede la smerenie, ca un fel de sacrificiu invers: "1. Eu mă desfrînez./ Dar cu ultimele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe cel așteptat l-a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
lui Alah” (vlg 1999). În prezentările mai detaliate nu lipsește însă traducerea care apropie și unifică. În citatul următor termenii deosebirii (muezin, minaret, geamie) apar alături de alegerea cuvîntului care subliniază asemănarea - Dumnezeu: “«Dumnezeu e mare. Mărturisesc că nu există altă divinitate decît Dumnezeu. Mohammad este trimisul său. Veniți la rugăciune. Veniți la fericire! Rugăciunea este mai bună decît somnul», se poate auzi vocea ascuțită a muezinului, cățărat în minaretul alb al geamiei din oraș” (EZ 16.02.2003).
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
pentru că nu s-a luptat cu nimeni după reluarea purpurei, ci a fost alungat din Roma de însuși Maxentius. În nota 70 de la p. 181 se vorbește despre „auspices trimise de Iovius (!)”; în religia romană n-a existat o asemenea divinitate, cea care trimitea auspiciile numindu-se Iupiter, Iovius fiind o epicleză preluată de Dioclețian în calitatea lui de „epifanie” a lui Iupiter. În nota 110 (p. 185), referindu-se la informația din 18, 5 despre temerea lui Galerius că existența
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
complex al Imperiului roman. Sunt analizate succint: agricultura, exploatarea bogățiilor subsolului, meșteșugurile, relațiile comerciale și, nu în ultimul rând, vă mile Daciei. Viața religioasă a Daciei romane este analizată destul de succint, autorul limitându se la a menționa o sumă de divinități din panteonul greco-roman adorate în această regiune și cunoscute în special grație inscripțiilor. Sfârșitul stăpânirii romane în Dacia este tratat aparte; această problemă a generat și generează încă vii controverse în literatura de specialitae. După fixarea contextului istoric în care
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cea mai consistentă sinteză de istorie militară din Dacia romană din perioada interbelică. Pe ansamblu, volumul a reprezentat și reprezintă un studiu orientativ, dar esențial, pentru istoria militară a Daciei în timpul administrației romane. Fie că se referă la culte și divinități de variate origini, la „gesturi și semne” de natură religioasă, la reprezentări de zeități sau scene mitologice ori la obiecte cu destinație cultică, articolele reunite în prezentul volum, unele publicate mai demult, dar toate actualizate, poartă amprenta seriozității și a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Dacia romana, p. 109-492). Autorul abordează metodic cultele orientale (mithraismul, cultele siriene și palmirene, cultele microasiatice, cultele egiptene), după un sistem coerent pe care îl aplică în fiecare analiză punctuală: o trecere în revistă a manifestărilor religioase (formele în care divinitățile sunt adorate în Dacia), răspândirea în teritoriul provincial a documentelor (locuri de cult), cronologia vestigiilor, apoi studiul sociologic (analiza originii etnice și a poziției sociale a dedicanților). Concluziile sunt susținute, în fiecare caz, de hărți ale distribuției documentelor epigrafice, sculpturale
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de statui, 16 reliefuri, cinci mâini votive și nouă temple. Cultele originare din Asia Minor sunt mai slab reprezentate în Dacia, fiind ilustrate prin 42 de inscripții, 11 statui, cinci reliefuri și două temple. Situația este asemănătoare și în cazul divinităților de origine egipteană adorate în provincia Dacia, pentru care autorul a identificat 30 de inscripții, 37 de statui, două reliefuri și trei temple. Toate aceste monumente sunt analizate metodic și unitar, urmărindu-se distribuția geografică (răspândirea cultelor în localitățile provinciei
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Toate aceste monumente sunt analizate metodic și unitar, urmărindu-se distribuția geografică (răspândirea cultelor în localitățile provinciei), problemele de cronologie și ana liza dedicanților din prespectivă sociologică. Partea a II-a se încheie prin discutarea unei probleme spinoase - anume identitatea divinității numită în inscripții Sol Invictus (II.5. El problema de Sol Invictus, p. 433-460). Sunt trecute în revistă opiniile care văd sub acest nume pe Mithras, un Sol oriental (Sol Invictus Elagabalus) sau un Sol indiges, iar autorul optează pentru
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a cărții, „Formele de integrare și de control social și ideologic în cultele orientale din Dacia romană” (III. Formas de integración y de control social e ideólogico en los cultos orientales en la Dacia romana, p. 493-580), evidențiază relațiile dintre divinitățile de origine orientală și cultele statului, în primul rând cultul imperial. Sunt avute în vedere inscripțiile unde divinitățile orientale apar cu epitetele augustus, augusta sau sunt asociate cu formula pro salute imperatoris, -orum, exemple care ilustrează, în opinia autorului, o
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Formas de integración y de control social e ideólogico en los cultos orientales en la Dacia romana, p. 493-580), evidențiază relațiile dintre divinitățile de origine orientală și cultele statului, în primul rând cultul imperial. Sunt avute în vedere inscripțiile unde divinitățile orientale apar cu epitetele augustus, augusta sau sunt asociate cu formula pro salute imperatoris, -orum, exemple care ilustrează, în opinia autorului, o relație de putere între princeps și masa provincialilor, între elitele locale și masa populației. Asimilarea diferiților zei orientali
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de splendoarea culturii greco-latine, redescoperită tocmai atunci de o omenire dornică și uimită.” Clipa istorică în care omului corporativ și anonim al Evului Mediu, omului furnică, tipului de umanitate standard și colectiv îi succede omul ce-și redobândește supremația față de divinitate! (Și pentru că numai de poezie e vorba, e anume momentul când italienii inventează sonetul!) (continuare în numărul viitor)
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]