174 matches
-
După cum atestă sursele romane invocate (în cazurile reprezentative pentru secolele I-III ale împăraților Augustus, Pertinax sau Septimius Sever), corpul era expus în palat sau într-o construcție în formă de domus, ridicată în forumul public special pentru secvența de divinizare, în urma decretării de către senat a doliului. Într-o a doua etapă, după procesiunea din forum și rostirea orațiilor, corpul era mutat în Campus Martius, acolo unde se săvârșea arderea pe rug. Construcția rugului era ea însăși impresionantă, cu cele câteva
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întărit cultul imperial aflat în formare în secolele I-II, definitivat, se consideră, în secolul III și pe care Constantin I l-a putut prelua odată cu întreg ansamblul instituțiilor, al ritualurilor și al scenografiilor romane refăcute în Bizanț. La data divinizării sale, existau deja în esența puterii imperiale fundamentele pentru basilëía: credința într-o relație unică pe care împăratul o stabilește, prin funcția sacerdotală asumată, cu zeitățile (mai apoi, cu divinitatea creștină); imaginile (figurile) care îl reprezentau, când era în viață
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Adaptat monoteismului, la Constantinopol sistemul va da naștere imaginarului bizantin și apoi celui medieval creștin. Împăratul, princeps a diis electus, devine obiectul tuturor formelor cultuale închinate puterii (militare și urbane), fie ele aulice, fie populare (secolele III-IV, deși tendința de divinizare a augustului apăruse încă de la sfârșitul Republicii, de când se estompase funcția sa de magistrat, în favoarea rolului său de suveran). Programul edilitar roman de refondare perpetuă, ad Vrbe condita, în baza căruia această ideologie este pusă în scenă, este guvernat de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reședinței împăratului, implicit a ascendentului simbolic și politic al noului oraș asupra vechii capitale. Responsabilitatea politică primează încă în fața noii spiritualități creștine, neasimilată complet la data la care a avut loc ceremonialul de înmormântare pentru Constantin I și tentativa de divinizare a sa, după o mult prea tânără ideologie a puterii basileice. Funus imaginarium din cadrul ceremonialului imperial roman era însă important pentru memorarea faptelor împăratului, de aceea a fost decisiv și pentru constituirea politicilor de reprezentare a puterii sale. Cum "strategia
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe alții folosind forța și ideologiile pentru a ne impune propria concepție despre lume. Acest lucru se poate realiza cel mai bine, după cum propun cele două volume, prin redefinirea democrației ca datorie instituționalizată de a pune la îndoială impulsurile spre divinizarea Marilor Idealuri, ca obligație de a apăra pluralismul în întregul său și ca plasare a accentului pe complexitatea instituțională și pe răspunderea publică ca bariere contra acumulărilor periculoase de putere, oricînd și oriunde ar apărea ele. Angajamentul în favoarea pluralismului și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
grupuri de intelectuali cu studii universitare, care transformă credința în Dumnezeu într-o critică puternică la adresa secularismului de influență kemalistă, pe care-l consideră dominator și dominat de superstiții, ca asocierea obligatorie a progresului cu renunțarea la barbă și cu divinizarea lui Atatürk. Eforturile susținute ale forțelor armate de a împiedica islamizarea continuă a societății civile și a statului au tendința de a mări tensiunile politice, rezultatul fiind că Turcia rămîne sub presiunea a două forțe-cheie: o formă de modernism militar
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ideală: elefantul alb, caii lui Achile, licornul); 3-Fytologie (cultul lumii vegetale: bradul de crăciun, la germani, arborele cosmologic, în India); 4- Litholatria (cultul lumii minerale: piatra de la Kaaba, aeroliți, dolmene); 5-Hidrolatrie (cultul apei, al izvoarelor, fluviilor, mărilor, Gangele, Nilul); 6-Pyrolatrie (divinizarea focului: cultul Vestei, Prometeu); 7-Animismul: a-viața morților: umbra, fantoma, dublul sufletului, transmigrația, metempsihoza; b-ritul funeraliilor: mormântul, mausoleul, cenotaful, cremațiunea, mumificarea, obiectele ce se îngroapă, masacrele cailor și a servitorilor la mormântul nevestelor; c-Inania Regna: călătoriile în împărăția morții, Raiul
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
atribut pe care îl dețin și științele sociale, tradiția epistemologică în direcția căreia pragmatismul își îndreaptă critica ne expune riscului ca științele sociale să nu fie considerate activități raționale. Un alt risc ce își face simțit prezența este acela al "divinizării" științelor naturii, o atitudine îmbrățișată de obiectiviștii radicali, dar o atitudine care, paradoxal, poate îndreptăți atacurile epistemologice ale relativiștilor la adresa obiectivității. Ca atare, în locul raționalității ca metodă, Rorty propune înțelegerea acesteia în sensul unui set de valori morale proprii unei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sancțiuni; * gelozie sexuală; * rușine; * teritorialitate; * anumite forme de violență prescrisă; * vizitarea; * comerț; * altele. C. Mit, ritual și estetică: * gândire magică; * folosirea magiei pentru a prelungi viața, a câștiga iubirea; * credințe despre moarte; * credințe despre boală; * credințe despre noroc și nenoroc; * divinizarea; * încercări de a controla vremea; * interpretarea viselor; * credințe și povestiri; * proverbe, zicători; * poezie/retorică; * vindecare, practici, medicină; * obiceiuri legate de nașterea copiilor; * ritualuri de trecere; * muzică, ritm, dans; * joc; * jucării; * ritualuri de înmormântare, de jale; * ospețe; * podoabe corporale; * coafuri; * mituri
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
pleacă de la o considerație a lui Jürgen Habermas, care, în Der Philosophische Diskurs der Moderne (1985), reconstruiește, plecând de la tezele de filozofie a istoriei ale lui Walter Benjamin, modalitatea autentică a modernului de a se raporta la temporalitate: nu ca divinizare oarbă a viitorului, nici ca „muzeificare“ istoristă a trecutului, ci ca responsabilitate față de tradiție a prezentului-acum (Jetztzeit), saturat de semnificație“. Conceptul de „experiență“ se defi nește, acum, ca salvare a trecutului amenințat de uitare și, con comi tent, ca deconstrucție
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să conchidem pe această bază că lumina ar fi mai importantă decât întunericul în gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa. Laird argumentează că, așa cum structura fundamentală a gândirii Sfântului Grigorie consideră virtutea și cunoașterea ca fiind egale, tot așa și temele divinizării în lumină și a ascensiunii noetice în întunericul divin sunt considerate egale. footnote>. Fie pentru confruntarea sa tenace cu Eunomie în momentul hotărâtor reprezentat de Împotriva lui Eunomie, fie pentru celebra sintagmă întuneric luminos, care a devenit semnătura sa apofatică
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
o matrice ce participa la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte, demonizarea femeii prin reproducerea parabolei biblice a păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care încearcă să sfideze veșnicia prin folosința unui material veșnic. Dacă religia este o reflectare a omului și a spaimelor sale, a fricii primare și primitive, atunci aurul este un element, un reper al acestei religiozități. Apropierea de aur și divinizarea aurului a fost soluția pentru rezolvarea unei probleme insolubile. Cum să facem să dăinuim? Să sfidăm timpul și să depășim clipa scurtă care este viața noastră și pe care ne-a oferit-o natura și Creatorul. Se întâmpla așa pentru că
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
subzistenței, un teritoriu imens și fracționat de forme de relief care îngreunau comunicarea păreau a bloca orice acces al Chinei spre lumea modernă Desigur, mulți români au auzit de Mao Tzedong și despre cultul personalității acestuia, o adevărată formă de divinizare a unui om în viață. Mult mai puțini știu, însă, cum s-a ajuns la acest cult, ce evoluție a avut această țară uriașă până în 1949, când Mao și comuniștii au preluat puterea. Mulți români știu despre relațiile dușmănoase dintre
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
decădere lentă, dar ineluctabilă. În cazul sultanilor, handicapul nu avea rădăcini biologice, ci culturale. Desacralizarea regilor și a împăraților la finele Primului Război Mondial a pus capăt unei tradiții milenare, care coboară în adâncurile istoriei. Am în vedere înainte de toate tradiția romană. Divinizarea a atins o culme în vremea lui Cezar. La moartea sa, senatul l-a așezat între divinități, sub numele de divin Julius. Treizeci și opt de împărați și membri ai familiilor lor imperiale au făcut obiectul unei consecratio imperatoris. Cei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
Îi reproșează, pe bună dreptate, lui Durkheim „identificarea sentimentului religios cu sentimentul social”. Consideră că sociologul Durkheim ar fi devenit metafizician atunci când a propus o înțelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmații dogmatice”. În altă ordine de idei, teza divinizării societății propusă de Émile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele, pentru că nu explică teodiceea. i.2.5. Georg Simmel în antiteză cu Durkheim, Simmel susține în lucrarea sa Religia că societatea „n-are existență în sine, ci
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sfera „religiosului” în cea a „spiritualității”. Faptul se poate deduce și din cuprinsul doctrinei New Age. Bruno Würtz și Damian Thompson nuanțează ideile de bază ale acestei mișcări religioase speciale. În esență, ele sunt următoarele: a) depersonalizarea lui Dumnezeu; b) divinizarea panteistă a omului; c) interpretarea ludică a creației; d) răul constă în ignoranță; e) New Age practică o sinteză a înțelepciunii orientale cu știința occidentală. automântuirea. XV.3. Personalități New Age una dintre tezele de bază ale mișcării New Age
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sperietorul cailor" de la stadionul Olimpia căruia i se cunoaște și numele, Taraxipos).41 Cultul eroilor, dublat de valențele sale politice, este strâns conectat cu teritoriul protejat, precum și cu grupul de cetățeni care îl patronează, nu devine important de reținut o divinizare a oamenilor și nici cultul suveranilor, ci determină un efort de definire și de categorisire a diverselor forțe supranaturale (Hesiod instituise cu succes patru categorii de ființe divine: zeii, eroii, demonii și morții, față de care cei vii au diverse obligații
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prea ușor. Figurile caricaturale despre care am vorbit pot fi considerate ca o formă de detașare. Pierdere a eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată divinizare. Zeificare (theôsis) prin care divinul se imanentizează, se umanizează într-un fel. O astfel de încarnare a zeității în corpul social este exact ceea ce se poate observa în toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
preluat de predecesori, de cei care s-au sacrificat în domeniul respectiv de cunoaștere. Altfel spus, în locul divinității mitologice, al lui Zeus, în știință poate ajunge așezat un Socrate, de exemplu, căci secole de-a rândul teologii au lucrat la divinizarea sau "îndumnezeirea" gândirii lui Aristotel, la sanctificarea altor personalități. În viața acestor gânditori se află suficiente însemne sacre pentru ca ei să fie păstrați pentru eternitate, asemenea personajelor biblice. Traiectoria lineară a istoriei psihologiei, așa cum rezultă din cadrul schițat mai sus, este
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
bunuri materiale, consfințirea divizării sociale între feudali și iobagi. Din această cauză în societatea medievală a apus vechiul interes al gânditorilor antici pentru cunoașterea științifică a naturii, a omului și a sufletului acestuia. S-a intensificat în schimb interesul pentru divinizarea omului, a superiorității poziției sale în fața naturii, a ordinii sociale medievale. Vechiul interes pentru cunoașterea fenomenelor naturale, pentru determinismul acestora nu mai încăpea în noua paradigmă de gândire a epocii, dominată de ocultism, de interesul pentru cultivarea viziunilor speculative, mistice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la existența conștiinței ca fenomen natural, la mecanismele fiziologice implicate în procesul de reflectare. Soluțiile înaintașilor cartezieni sau ale lui La Mettrie cereau tot mai multe dovezi experimentale, iar rezultatele investigațiilor fiziologice nu erau contrapuse teoriilor care aveau ca scop divinizarea fenomenelor sufletești. În aceste condiții s-a născut nevoia pentru o nouă perspectivă asupra activității reflexe, pentru explicarea vieții psihice cu argumentele fiziologiei. Soluțiile propuse pentru explicarea reflectării senzoriale trebuiau puse în acord cu cele propuse pentru explicarea fenomenului gândirii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de adaptare la mediu. Ceea ce părea să corespundă unei ordini demonstrative coerente și logice va degenera în final în dezvoltarea unei perspective conceptuale eronate, antropomorfiste. S-a ajuns la aceasta grație aplicării unei metodologii de sorginte scolastică, de supralicitare și divinizare a perfecțiunii vieții psihice umane și de avansare a acesteia ca model în care să se identifice și să se regăsească viața psihică a animalelor în întreaga ei diversitate de manifestare în natură. Din această perspectivă existența vieții psihice a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de puterile Statului". Cu mult înaintea lui Hannah Arendt, Sturzo analiza totalitarismul ca pe o expresie politică nouă, diferită de regimurile autoritare cunoscute pînă atunci. El îl identifica ca pe un sistem total incompatibil cu catolicismul, fiindcă se baza pe divinizarea Statului păgîn, pe violență, pe caracterul absolut dat națiunii, rasei, clasei, pe dorința de a schimba omul, de a crea "omul nou". Aportul lui Luigi Sturzo este cu atît mai important cu cît, contrar cazului lui Maritain și Mounier, este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cadrul altor pelerinaje mariale din România (Costești, Curtea de Argeș, Nicula). Cercetătoarea Delia Grigore avansează ideea că rromii realizează o legătură între figura Fecioarei Maria și a altor sfinte cu „zeița-mamă venerată de prearienii din India. De altfel, în același spirit al divinizării mamei sacre, rromii au o venerație specială pentru sfinte, mai mare decât pentru sfinți, fapt demonstrat pe larg și de alte două mari pelerinaje : cel al rromilor din Apusul Europei la Sf. Sara (Camargue, 24-25 mai) și cel al rromilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]