119 matches
-
urcat, totuși, de la roabă la o slujbușoară când, într-o bună zi, Dumnezeu ți-a scos în cale pe Sanda, plină și ea de necazurile vieții și aciuată într-o muncă similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre ie despărțiți în urma unei morți violente chiar înaintea lui, cu viețile lor tragice rezumate în scurte inscripții pe piatră. Iar el trebuise să-i însoțească dincolo de portalul înalt de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă în România tot s-a întors vreo orânduire, aceea este cu siguranță comuna primitivă. Dar diferența este foarte mare, fiindcă față de primitivismul extrem de manifest din ziua de azi, pe atunci Mama Natură, era mult mai respectată. Ba chiar venerată, divinizată! Schuman vs România Adevăr, adevăr grăiesc vouă „Când mai toată lumea va avea o singură țară, o singură voce, o singură conducere, o singură voință, Antichrist o va avea la picioarele lui și o va putea stăpâni în totalitate. Manifestările și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de frați", vocea răsună din adîncuri: Sînteți un popor de fii complotînd împotriva tatălui și ucigași ai lui". Astfel se pot explica trăsăturile pe care Tarde și Freud le atribuie mulțimilor artificiale, motivul supunerii acestora față de un șef venerat și divinizat. Rezultă de aici că relațiile dintre membrii acestora, fraternitatea, se bazează pe de o parte pe un fundal de matriarhat, temelia legii, iar pe de altă parte, pe religie, profană sau sacră, creată de fii în jurul tatălui pentru a-și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reîncarnat în persoana unuia dintre asasinii lui. În același timp, el este însă chiar ucigașul ca erou, altfel spus, unul dintre fiii care s-au opus tiranului și l-au învins. Avem deci două personaje într-unul singur: o imago divinizată a tatălui și marca unui individ eroic, fiul său. Masele îl recunosc pe șeful care posedă această carismă. Acesta atrage asupra lui sentimentele de admirație îndrăgostită pentru părintele defunct și teama în fața dezlănțuirii de cruzime, violența cu groaznice urmări de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un mod de a combate dispariția imagoului său, un mijloc de a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuia să ducă direct spre venirea lui. El reconvertește istoria colectivă în biografia unui individ, făuritorul divin. Nu trebuie să ne mirăm. Freud remarca în fapt că cel mai adesea "minciuna mitului eroic culminează cu zeificarea eroului. Poate că eroul divinizat era, înaintea lui Dumnezeu-tatăl, precursorul întoarcerii tatălui arhaic în calitatea de divinitate"565. Începînd cu această epocă, în jurul lui 1930, Stalin a fost tratat și s-a putut considera ca un semizeu, atotștiutor, atotputernic și infailibil. Am încerca o mare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simultan, era și un act juridic ce implica raportul do ut des cu divinitatea. Dar și în acest ultim caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora, adăugându-le, odată cu constituirea Imperiului, cultului împăratului divinizat ca o expresie a noii entități politice; numai în acest sens putem vorbi despre o toleranță religioasă din partea Romei imperiale. Diferit de acestea, prin noutatea și accesibilitatea mesajului său evanghelic, creștinismul înălța religia la nivel personal și simultan la cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius și, după cum ne spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și altele asemănătoare. Ba mai mult chiar, că deși împăratul era păgân
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
animal prin spaima față de misterul vieții și morții. Încă în epoca preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului trebuiau să se dovedească demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei admiși în lăcașul celest. Imperativul etic supraconștient motivant și legat de imaginea strămoșului-tată divinizat, avea însă pentru omul primitiv al epocii animiste o semnificație foarte precisă. Animismul este credința în intențiile bune sau rele răspîndite peste tot în natură și proiectate în final în sfera supranaturală a unei vieți după moarte. Intențiile animante erau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el însuși o sursă a spaimei. Identificarea regresivă cu animalul divinizat nu reprezintă încă decît pre-religiozitatea. Ea a putut contribui la blocarea spaimei sacre, dar nu poate oferi protecție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el însuși o sursă a spaimei. Identificarea regresivă cu animalul divinizat nu reprezintă încă decît pre-religiozitatea. Ea a putut contribui la blocarea spaimei sacre, dar nu poate oferi protecție împotriva spaimei de mediul înconjurător, care, în ciuda faptului că este mai puțin profundă, devine cu atît mai iminentă și mai apăsătoare. Firește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții și morții fondează, ca primă formație culturală, celula-mamă a societății: familia care aduce sacrificii strămoșilor. Devenite astfel celule culturale, diferitele familii, unite la rîndul lor prin legături de rudenie, se adună în jurul patriarhului, reprezentant viu al strămoșilor morți și divinizați, care sînt imaginați ca apar-ținînd încă clanului format astfel, asigurîndu-i ajutor și protecție (matriarhatul nu este decît o variantă pe aceeași temă). Toate clanurile sfîrșesc prin a se uni într-un același cult, iar șeful tribului rezultat din fuziunea clanurilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
iar șeful tribului rezultat din fuziunea clanurilor nu mai este patriarhul, ci magicianul-preot, deținător al formulelor prin care pot fi implorate spiritele bune sau rele, executant al ritualurilor prin mijlocirea cărora se poate intra în contact cu strămoșii morți și divinizați. Temporar domolită de ritualurile tradiționale și de cultul comun, spaima nu va întîrzia însă să-și facă din nou apariția. Cultul creează instituțiile sociale, în măsura în care cultul încremenește în superstiție, instituțiile religioase devin rigide și dogmatizante. Pierzînd sensul viziunii lor culturale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la consecința istorică, care, ca urmare a transferului magic și a importanței minime acordate individului și vieții lui, se poate afla în opoziție totală cu conștiința esențială, indicată totuși deja de spaima metafizică. Primitivitatea metafizică animistă a spiritelor multiple abia divinizate corespunde primitivității morale a ritualului magic (sacrificiul uman, antropofagia etc). În epoca animistă, pe măsură ce aceasta îmbătrînește și se apropie de sfîrșitul ei, apare deja tot mai clar pericolul intrinsec al vieții sociale, consecință a conflictului dintre civilizație și cultură: suprastructura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ambiante (angoasa de a trezi ostilitatea spiritelor proiectate în obiecte). Este important aici să înțelegem perfect evoluția religiozității, care apare deja în era animistă,faptul că intenționalitatea nu este doar proiectată în natura înconjurătoare, ci și mai ales în strămoșul divinizat, care, în calitate de judecător transcendent și supranatural al fiilor conmunității tribale, este un prim semn al divinității judecătoare, simbol comun tuturor mitologiilor. Credințele indiferent de fondul lor imaginativ nu-și pot deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să menționăm că există două semnificații ale simbolismului "filiației": filiația din cadrul divinității trinitare (așa cum am specificat puțin mai sus) și filiația mult mai frecvent întîlnită în texte care subliniază diferența dintre toți oamenii, fiul lui Dumnezeu și omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu". Imaginea populară a unui raport de filiație între divinitate și om se pierde însă în negura vremurilor, cînd strămoșul tată era venerat ca divinitate providențială, presupus în mod
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că el face lin el însuși imaginea vie. Misterul se limpezește, imaginea devine clară: misterul și imaginea se reunesc și devin realitate trăită. Omul divinizat simbolic nu mai este constrîns, cum sînt toți ceilalți, să facă din împlinirea esențială o reprezentare mitică naivă și inadecvată. El cunoaște misterul, pentru că îl trăiește și trăiește misterul tocmai pentru că "Esența-suflet" din el, devenită manifestă, este esența "Esenței-Tată". Această
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
visului colectiv prin care sufletul primitiv, emoționat de misterul morții, a proiectat amintirea tatălui-strămoș în lumea de dincolo. Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea drept unic sens valabil influența emotivă pe care imaginea unei justiții transcendente a putut să o exercite asupra vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]