106 matches
-
În decembrie începeau Dionisiile rustice, sau Dionisiile Mici, sărbători țărănești ale podgorenilor în cadrul cărora i se mulțumea zeului pentru recolta obținută. Ceremonia principală consta într-un cortegiu, însoțit de cântece și de dansuri, care ducea în procesiune un imens falus divinizat, simbol al fecundității pământului. În ianuarie aveau loc Leneenele, sau sărbătoarea teascurilor (lenoï), apoi, timp de trei zile, la sfârșitul lui februarie, se desfășurau Antesteriile 36. Primele două zile (numite "deschiderea urcioarelor" și a "cănilor") corespundeau episoadelor vinificării, în timp ce a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
singură ființă umană, numită Zisudra în versiunea sumeriană și Utnapiștim în versiunea akkadiană, a fost salvată. Dar, spre deosebire de Noe, acestuia nu i s-a mai permis să locuiască "noul pământ" care a apărut din ape. Mai mult sau mai puțin "divinizat", bucurându-se în orice caz de nemurire, supraviețuitorul a fost transferat în țara Dilmun (Zisudra) sau la "gura fluviilor" (Utnapiștim). Din versiunea sumeriană ne-au parvenit doar câteva fragmente, în pofida rezervei sau a împotrivirii unor membri ai panteonului, Marii Zei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divinizați. Vorbindu-se despre moartea unui rege se spunea că "devenise zeu". Statuia sa era plasată în templu și suveranii care dormeau îi aduceau ofrande. După anumite texte, regele era considerat, în timpul vieții sale, drept o încarnare a strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele mai notabile este aceea a "zeului care dispare", în versiunea cea mai cunoscută, protagonistul este Telipinu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
theos nu se înscrie în aceeași serie. Ea derivă dintr-un radical desemnând "sufletul", "spiritul mortului"; cf. lituanianul dwe., "a respira", paleoslavul dus, "respirație", dusa, "suflet". Se poate deci presupune ca theos, "/eu", se dezvoltă plecând de la ideea de morți divinizați. 4 în Iran, numele divinității focului este Îtar; dar există indicații că, într-o terminologie mai veche a cultului, focul se chema + agni și nu ătar: vezi Stig Wikander, De r arische Mărmerbund, pp. 77 sq. instabilă la diferitele popoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sălbatice, el locuiește "cele două oceane". Aluziile la calul Vântului și la zeii care intră în cel extaziat indică o tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte experiențe supranormale, în legătură cu personaje mitice (Ekavrătya, Brahmacărin, Vena etc.) care reprezintă probabil modele divinizate ale anumitor asceți și magicieni. Căci "omul-zeu" rămâne un motiv dominant în istoria spirituală a Indiei. Ekavrâtya este probabil arhetipul acestui grup misterios de vrătya, în care unii au vrut să vadă asceți sivaiti, "mistici", precursori ai yoginilor sau reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
latină, a împiedicat oamenii educați să accepte autorii antici drept modele de imitație" (xix). În consecință, în ciuda cererilor tot mai mari pentru un stil clar, acesta încă era dictat de decorul oratoric al neoclasicismului, cu interesul său pentru imitarea anticilor divinizați. Aceasta era starea de lucruri din coloniile americane, care a devenit valabilă și în Statele Unite, de unde ne putem explica supraviețuirea literaturii sau a scrisorilor politicoase. După cum observă McKillop, "nu a existat vreo schimbare bruscă a formelor, iar aspectul fals impunător
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un anume loc și timp, dar se prezintă ca rupte de situația lor de enunțare: În timp ce săracilor vechiului Egipt le revenea o simplă groapă săpată în nisip, apropiații faraonului aveau privilegiul de a fi îngropați în apropierea regelui mort și divinizat, în morminte de piatră sau de zidărie capabile să le apere corpul de distrugere. Aceste morminte egiptene (a căror formă exterioară, trapezoidală ne amintește de cea a unei banchete: mastaba în araba modernă), adevărate case pentru eternitate în care eroii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sub propriile sale făpturi. Dar din moment ce există cultură, zămislirea ei se orânduiește după modul divan de a lucra,ceea ce e cu totul altceva decât divinizarea culturii. Să ne gândim ce se petrece cu religia în cazul absorbirii ei în cultura divinizată. Cultura e prin însăși natura ei determinată de condițiile existenței terestre. Cu toate că are la bază impulsul spontan specific omenesc, de a depăși natura terestră, creând imaginea unei vieți ideale, totuși atunci când trece la realizarea idealurilor ce o însuflețesc, e nevoită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngăduie lungimea sforii. Ceva asemănător e condiția terestră a culturii. Prin faptul că e o creație omenească, legată de materialitate prin necesitatea de a se exprima concret, cultura e limitată în timp și în spațiu. Faimosul titlu de laudă al divinizatei culturi grecești e tocmai această limitare simetrică în timp și în spațiu. Dar în cazul acesta ce se întâmplă cu religia absorbită pe de a-ntregul în cultură și identificată cu ea? Se întâmplă că suferă soarta culturii, adică devine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu disciplina-i strâmtă”(Ibid. p. 524. ). Urmând tipicul revoluționar francez, bolșevismul a distrus impunătoarea cultură pravoslavnică, dezvoltată din duhul Bisericii; în locul ei se întinde această paragină peste care domină ca o culme a demonicului spirit caricatural! sanctuarul unui ateu divinizat. Negativismul modern, trecut din faza teoretică în faza violenței de stat, atinge o limită extremă dincolo de care nu se mai poate înainta. Monstruoasa caricatură a religiei și culturii se menține în Rusia cu totul artificial, prin teroare polițienească. Istoria stă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înaltă, care e din creație însuși chipul lui Dumnezeu? Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod obișnuit, ci supraconștient prin asimilare cu lumina frumuseții necreate. Această supraconștiință, sau această conștiință divinizată e confirmată în experiența mistică și în doctrina sublimului vizionar, care reprezintă culmea clasică a contemplației ortodoxe: Sfântul Simion Noul Teolog. Nimeni ca el n-a justificat cu o forță mai impunătoare necesitatea contemplației pentru ca viața creștină să poată fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rând a sustrage cumva o porțiune de spațiu vital irezistibilei revendicări mongole. Ian își aminti de zicala olandeză: "Dumnezeu a creat lumea, iar omul a creat Olanda". Undeva între cele două (și cei doi) se situa geneza Imperiului Mongol. Cultivator divinizat, Ginghis Han a canalizat cea mai mare parte din resursele lumii eurasiatice a timpului respectiv afară din mâinile prin care izvorâseră, înspre acea gingașă gradină suspendată în șaua cailor, care era hoarda sa. Căci ea își irosea parfumurile aspre prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bunicului meu. Într-adevăr s-a comis o mare nedreptate că a fost dată uitării activitatea artistică atât de bogată a Norei Marinescu, prima artistă de operetă din țara noastră, care la timpul ei a fost atât de apreciată și divinizată. Ne bucură faptul că datorită Dv. artista Nora Marinescu va figura la loc de cinste În camera artiștilor de la Muzeul din Fălticeni. De fapt și Dl. Ciurea intenționase același lucru, dar din cauza războiului nu s-a mai făcut nimic. Și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lo gice. Seceta prelungită, ploaia În exces, grindina sau furtuna puteau compromite total recolta, punând sub semnul Întrebării Însăși supra viețuirea colectivității respective. În astfel de societăți, omul căruia i se atribuie puteri magico-meteorologice este un personaj-cheie, respectat și temut, divinizat și demonizat. Pentru mentalitatea magică a țăranilor români, acest personaj era Întru chipat de un vrăjitor popular cu puteri meteorologice (solomo narul), care - la rândul lui - era asociat, uneori identificat cu „evreul imaginar”. În cadrul mitologiei populare românești, solomonarii sunt vraci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și unde memoria figurată privește comunitatea în ochi, prin măștile înaintașilor ei. Mai întâi, în capitala orientală se va renunța la acest obicei chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand; pentru cercetarea de față, un caz relevant, de mitem funcțional într-o formă de ritual, poate fi acvila eliberată deasupra rugului împăratului divinizat, ca semn, dar și ca simbol al apoteozei sale. Un al doilea criteriu este cel al apartenenței culturale, aplicat atunci când sunt clasificate miturile de constituire a civilizațiilor sau mentalitățile colective, ca urmare a analizei narațiunilor fondatoare pentru arealele subsecvente. Un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memoria nu se poate constitui și nu se poate menține în afara trupului (de aceea, în această cercetare, funus imaginarium este pivotul tematic central, cu semnificația sa relevantă pentru relația dintre "corp" - viu, mort sau reprezentat în absență −, existent încă și divinizat, și memorie). Diferența la Plotin față de gândirea stoică, pe baza căreia se stabilizează imaginarul puterii în lumea romană, este dată și de faptul că lucrul exterior care lasă o amprentă în suflet și pe care acesta îl reține nu poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și ideologic o unitate identitară caracterizată de un set de virtuți absolute. Nici măcar în plan administrativ Roma și Milano nu vor putea demonstra mai târziu că se pot (auto)gestiona cu succes în absența împăratului-militar - tot mai mult o funcție divinizată și tot mai puțin una exercitată intra pomœrium -, pentru că nu vor avea forța să se apere singure. Funus imaginarium, care a dispărut după stabilirea capitalei la Constantinopol, a fost înlocuit de celebrarea permanentă a virtuților basileului, așezat în descendența directă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bunicului meu. Într-adevăr s-a comis o mare nedreptate că a fost dată uitării activitatea artistică atât de bogată a Norei Marinescu, prima artistă de operetă din țara noastră, care la timpul ei a fost atât de apreciată și divinizată. Ne bucură faptul că datorită Dv. artista Nora Marinescu va figura la loc de cinste În camera artiștilor de la Muzeul din Fălticeni. De fapt și Dl. Ciurea intenționase același lucru, dar din cauza războiului nu s-a mai făcut nimic. și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afara. A călătorit în ținuturi întunecate unde Soarele nu răsărea niciodată. Ar fi explorat Munții Himalaya. Că a zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erau încântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea, standardul cu care voiau să se măsoare alți cuceritori, ca
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
două lumi. Panteonul Vaudou este înainte de toate constituit din forțele naturii. Vaudou ("loa", "lwa") și relațiile lor retrimit la forțele naturale care sunt fulgerul, marea, boala, etc. Dar cultul Vaudou se interesează și de alte entități supranaturale, precum sunt strămoșii divinizați, monștri (și alte animale). În vârful panteonului Vaudou se află "Mawu" (pronunțat: [mă-whu]), zeu suprem care domnește peste ceilalți zei. Câteva expresii: "mawu lo lo" „Zeul suprem este mare”., "akpé na mawu" „Mulțumesc zeului suprem”., "mawuena, (mawuenam)" „Dar de la zeul
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
Exemple pot fi: Stadionul de la Delphi sau Olimpia. În arta greacă, și sculptura este reprezentativă având origini legate de obiceiul reprezentării chipului uman, acesta înfățișând fie defuncți pe stelele funerare, fie învingători în concursurile sau întrecerile sportive ori, reprezentând zeități divinizate decorând templele. Această categorie a sculpturii ne demonstrează experiența acumulată de artiști de-a lungul vremii. Astfel, de remarcat este statuara de mari dimensiuni reprezentând oameni sau zeități cu o anatomie perfectă. Începând cu secolul al VI-lea î. Hr. pentru
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]