239 matches
-
tulburărilor personalității este o expresie a gândirii tradiționale polarizate din societatea occidentală. Diversele categorii sunt net delimitate și diferă calitativ unele de altele. Se apelează la descrierea empirică a manifestărilor patocomportamentale propriu-zise care devin suportul conceptului de personalitate patologică sau dizarmonic structurată. Acesta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le subdivizează în trei clustere: A - bizare; B - hiperexpresive și dissociale; C - anxioase. Se pot descrie o serie de criterii diagnostice aplicabile tuturor tulburărilor de personalitate. Ele includ: - comportamentul individual marcat dizarmonic, ca expresie a strategiilor cognitive, conținuturilor afective, modalităților de manifestare ale instinctelor și abilităților relaționale interpersonale deviante; - caracterul precoce și durabil al tulburărilor comportamentului, care devin manifeste în copilăria tardivă sau adolescență și persistă toată viața; - perturbarea constantă - dar de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
modelată de educație, fondul de cunoștințe și organizarea acestuia după liniile de forță ale opiniilor, convingerilor și credințelor, structura și tipologia caracterială, statutele și rolurile sociale asimilate și practicate, creativitatea și opera realizată, împlinirea existențială. Față de toate acestea, structurarea anormală, dizarmonică a caracterului, exprimată în tulburări comportamentale intepersonal-sociale - deci tulburări de personalitate -, reprezintă doar un aspect. Totuși, „diagnosticul” psihiatric separat al acesteia are importanță, deoarece atrage atenția asupra terenului, asupra nevoii de a-l analiza mai atent. Astfel, „diagnosticarea” Axei II
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și în prezent „psihopatie”. Pe de altă parte, eticul a devenit în ultimul timp tot mai greu de definit, fapt care pune sub semnul întrebării multe dintre aserțiunile tradiționale privitoare la tulburările de personalitate și psihopatie. Personalitățile cu o structură dizarmonică, cele incluse în prezent în conceptul de tulburare de personalitate, au fost caracterizate ca fiind în general „egosintone”, adică, în acord cu felul lor de a fi, pe care nu-l problematizează și pe care îl acceptă. Totuși, chiar Schneider
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și pe care îl acceptă. Totuși, chiar Schneider susținea că persoana psihopată nu numai că îi poate face pe alții să sufere din cauza firii sale, ci și ea poate suferi. De-a lungul deceniilor au fost acceptate persoane cu structură dizarmonică, frecvent egodistone și cu o simptomatologie predominant „nevrotică”. Psihanaliza a vorbit chiar despre o „nevroză de caracter”. În prezent, suferința subiectivă nu e exclusă din caracterizarea generică a tulburărilor de personalitate, considerându-se că ea poate fi mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mediu, care nu pot, de la un moment dat, să fie menținute în societate fără supraveghere și care necesită șederi prelungite în instituții specializate - psihiatrice, de detenție, de reeducare. În raport cu astfel de opțiuni există, desigur, și variante intermediare. Acestea se manifestă dizarmonic în raport cu anumite situații și persoane, dar suficient de echilibrat în alte situații și în raport cu alte persoane. Dacă există o constanță a perturbării comportamentale, și aceste cazuri se cer luate în considerare. În acest sens, s-a vorbit de persoane anormale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Lista lor a fost redusă - pe baza contingenței, suprapunerii și frecvenței - la 24 de trăsături, acestea stând la baza unui sistem de diagnostic dimensional printr-un interviu semistructurat (PASĂ. Tyrer optează pentru continuitatea între trăsăturile persoanei normale și ale celei dizarmonice, diferența constând, în primul rând, în intensitatea trăsăturilor dezadaptative. Acestea - sub o formă puțin exprimată - se întâlnesc și la persoane normale. Livesley (1985Ă, analizând literatura tulburărilor de personalitate, ajunge, de asemenea, la un număr de trăsături anormale pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lor este, până la un punct, utilă pentru că aruncă o lumină asupra unor aspecte ale persoanei care sunt complementare, o lecturează în diverse coduri, reliefând fațete variate ale acesteia. E de presupus, desigur, că persoana umană, în general, în anumite specificități dizarmonice și în multiple cazuri individuale, se afirmă independent de modurile din care e privită și lecturată. De asemenea, e de presupus că există ceva constant, structural în spatele manifestărilor diacronice, care, chiar dacă apare diferit în diverse „texte” și evaluări ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
abordări, nu poate să nu trimită la aspecte invariabile constante. De asemenea, se cere acceptat faptul că nu e posibil să se conceapă o doctrină și o metodologie definitivă, unică și infailibilă pentru receptarea și interpretarea persoanei umane normale și dizarmonice. Teoria celor cinci mari factori asigură o acceptabilă acoperire caracteriologică, în perspectiva dimensiunilor psihice. Ea este însă lipsită de structură, centrare și ierarhizare. Se presupune tot timpul că persoana e centrată de un eu, un sine (selfă, reflexiv, spontan și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și biografice alături de stările comorbide. Abordarea terapeutică a tulburărilor personalității a devenit un obiectiv major al psihiatriei clinice corespunzător introducerii în 1970 în DSM-III a celor două axe diagnostice și recunoașterii importanței intercondiționărilor reciproce dintre diversitatea tulburărilor psihopatologice și structurările dizarmonice ale personalității. Așa după cum susțin SHEA (1990Ă, VAN VELZEN, EMMELKAMD (1996Ă și DREESEN (1997Ă, intervențiile psihoterapeutice în cazul depresiilor, fobiilor sociale și tulburărilor instinctului alimentar respectiv atacurilor de panică, agorafobiei și bolii obsesiv-compulsive nu sunt în mod constant defavorizate de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în ultimii ani, toate programele încercate fiind de dată recentă. Ele se adresează decompensărilor personalităților patologice corespunzătoare unor evenimente sau situații critice, manifestărilor unor episoade maladive de Axa I instalate pe un teren personopat sau însăși dominantelor dimensionale ale structurărilor dizarmonice. Scopurile strategiilor terapeutice adaptabile tulburărilor personalității pot fi formulate cu o acuratețe sporită atunci când simptomele psihopatologice asociate nu au rădăcini personologice, când pacientul își manifestă adeziunea la demersul reabilitativ sau când sunt bine conservate abilitățile realaționale și cele de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și promovează raporturile cu cei din jur fiind doritor de îngrijire, protecție și dragoste. Tot în plan conceptual trăsăturile caracteriale sunt expresia unor dorințe și nevoi inconștiente și a relațiilor obiectuale internalizate. Ele se manifestă în cazul TP prin comportamentul dizarmonic instabil, egocentric, non-empatic sau iresponsabil fundamentat pe asocierea alienantă dintre nevoia de a fi protejat și internalizarea unei relații parentale obsesive sau pe alte raporturi de aceeași factură. Atributele de persistență și specificitate individuală a comportamentului personalităților patologice sunt legate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fragmentarea acestui pol structural individual. Primele două atribute sunt favorizate de calitatea și cantitatea relațiilor interpersonale. BUIE și ADLER (1982Ă integrează acest model al sinelui psihologic abordării specifice a tulburării borderline de personalitate. În acest sens se consideră că structurarea dizarmonică a personalității dar și alte condiții psihopatologice de Axă I sunt favorizate de deficiențele îngrijirii și educației din perioada infantilă care împiedică internalizarea imaginii părintelui ideal și structurarea sentimentului stimei de sine. Un alt model psihodinamic este centrat pe relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Citiți, cu multă atenție, fiecare întrebare și răspundeți subliniind pe foaia de răspuns DA sau NU. Chestionarul de personalitate S.P.100. Este un chestionar multifazic care analizează zece dimensiuni relevante atât pentru personalitatea normală, armonioasă, echilibrată, cât și pentru cea dizarmonică. Proba cuprinde scale: V - validare/minimă, P+ - psihastenie, D - depresie, It - imaturitate/labilitate, Sch - schizolie, Pa - paranoidie, Hy - isterie, Pd - psihopatie, F2 - rezistența la frustrare, M - motivație.
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cu un grad mai înalt decât poate, vrea, știe individul respectiv. Educația acționează deliberat (deci conștient) în sensul dezvoltării individului, deși nu are puteri nelimitate (nu poate reechilibra o ereditate profund afectată și nici nu poate compensa un mediu total dizarmonic (foame, violență, incertitudine, durere). Important este cine și cum face această educație. Educația corespunzătoare a copilului este și ea deosebit de importantă pentru evoluția sa ulterioară. „Educația ca și preoția este o cruce. Răspunzi de sufletele pe care nu stă încă
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a trupului. Max Jacob 646, un mim fantast, creează un infim acord în oceanul dizarmonic al lumii, pentru a plonja spectaculos în spațiul interior al creierului uzat de căutătorii de incubații subliminale, avizi, la rândul lor, de viziuni obsesive, deliruri hipnagogice, stări de coșmar și premoniții: Quelquefois, je ne sais quelle clarté/ nous faisait entrevoir
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fie găsită pentru fiecare caz în parte și la stabilirea "punctelor tari" și a "punctelor slabe", trebuie să ținem cont de o caracteristică importantă a dezvoltării copilului cu deficit intelectual: heterocronia. "Heterocronia dezvoltării (R. Zazzo) reprezintă o caracteristică a structurării dizarmonice a personalității deficientului mintal, paralel cu încetinirea în dezvoltare, ceea ce înseamnă că întârzierea în dezvoltare se manifestă inegal la nivelul diferitelor paliere. Anumite diferențe între ritmurile de dezvoltare a diferitelor elemente care intră în componența profilului psihologic pot fi constatate
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mobiliza opinia publică în favoarea bolnavului mintal neînțeles. Într-adevăr, comportamentul bolnavilor psihici ne afectează direct din primul moment, prin modalitatea subiectivă de inducție ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
opoziția psihiatrului față de reminiscențele mentalitgății despre "inutilitatea"și sensul "periculozității" bolnavului mintal. A doua categorie de contradicții apare în raporturile dintre medicul psihiatru și suferinzii psihogenetici la limită cu normalitatea, care, la rândul lor, se subîmpart în nevrotici, egofobi și dizarmonici egofili. A treia categorie de contradicții decurge din opoziția bolnavilor afectați de psihoze care se consideră sănătoși și, în consecință, nu acceptă semnificația unui tratament psihiatric" (Petre Brânzei, 1979, pp. 103 ș.u.). 177 Ibidem. 178 St. Stössel, D.S. Ogodescu
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
primari ai anxietății, cu excepția factorului conștiință de sine care corelează negativ cu tranzacțiile de tip Părinte persecutor. Este astfel îndreptățită concluzia că problemele de integrare a eului generează comportamente Parentale rigide și aderență excesivă la tradiție, ce pot antrena relații dizarmonice între funcționar și clientul său. Tabelul 5. Corelațiile dintre factorii primari ai anxietății și tranzacțiile de tip Părinte Tip de tranzacții Q3 Conștiința de sine C Slăbiciunea eului L Neîncredere O Culpabilitate Q4 Tensiunea internă Părinte grijuliu .052 .026 -.063
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în viață mama decedată 11,91% 13,51% Mama în viață tatăl decedat 26,80% 21,62% Ambii părinți decedați 17,44% 16,21% Părinți despărțiți în fapt 6,80% 5,40% Părinți necunoscuți 5,95% 18,91% Relații maritale dizarmonice 68,90% 75,70% Sursa: Roșca A. (1932) În strânsă legătură cu dezmembrarea familiei naturale se pune problema părinților vitregi, soții părintelui la care a rămas spre creștere copilul. Unele studii și-au îndreptat atenția spre această situație care are
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și frecventa mohoreală a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu (mai) există o falie. Patologicul este depășit printr-o aspirație a (re)integrării în cosmos sau, mai puțin pretențios, printr-o reintrare în regula normalului: aspirație uneori ratată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
Tiberiu Bogdan, spune că este un instabil emotiv, un element care În reacțiile sale trădează discontinuitate, salturi nemotivate de la o extremă la alta, inconstanță În reacții față de stimul. d) Fenomenul de agresivitate, determinat de instabilitatea emotivă și de o structură dizarmonică de personalitate de tipul psihopatiei impulsive, stă la originea multor devieri comportamentale. Investigarea tendințelor psihice cu teste de personalitate a relevat faptul că foarte mulți dintre elevii delincvenți testați dau răspunsuri de tip agresiv, care exprimă opoziția și intoleranța deschisă
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
or, această duritate a observației realiste era o noutate șocantă[...].În al treilea rând, în raport cu proza ardeleană, fie că e vorba de Mara lui Slavici, fie de Arhanghelii lui Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu a reușit în Ion să înlăture efectele dizarmonice ale tezismului moralizator, impunând deplina obiectivare epică, fără ca autorul săși rezerve un personaj-raisonneur sau un aparteu didactic prin explicitare și tendențiozitate. Al patrulea motiv și cel mai important e acela că virtuțile sale artistice, independente de context, îl recomandau de la
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
energetic sunt și cele furnizate de gândurile celor din jur, mai ales atunci când sunt programate și direcționate către noi. Gândurile pozitive au, În general, un efect benefic, deoarece mențin starea de armonie În interiorul corpului energetic, pe câtă vreme gândurile negative provoacă acorduri dizarmonice În undele de energie și, odată decriptate, oferă individului direcția de acțiune dorită de emitent sau contribuie la apariția unei afecțiuni sau boli. Gândul este o forță, o energie, dar este de asemenea o materie foarte subtilă care lucrează Într-
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]