426 matches
-
-o va trăi România însăși! Încă două-trei repetiții de acest gen, și arbitrajul de la Viena ori cedarea în fața ultimatumului Moscovei, din iunie 1940, vor fi floare la ureche pe lângă autocomploturile naționaliștilor de tub catodic. Nu e doar contraproductiv, ci și dizgrațios, să te prezinți în fața lumii ca o adunătură de neputincioși, a căror soartă se joacă nu în propria țară, ci în imaginare cabinete în care se clocesc maligne teorii ale conspirației. Rapiditatea cu care adunătura de prin studiouri a convertit
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
și în lumea animală, dispare dizolvîndu-se într-o frenezie truculentă, uniformizatoare, care, aidoma oricărei uniforme, nu e de natură a sluji talentul care e un categoric factor al diferențierii. După cum remarcă Valentin Chifor: "Oricum, actul sexual săvîrșit în public e dizgrațios. Nu cumva pornografia în literatură e echivalentul acestei etalări publice a copulațiunii din viață? (în cuplu, în grup.)". Repetăm: nu sîntem dispuși nici a aplauda nici a condamna ritos pornografia de vîrf etalată acum de o serie de autori tineri
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
discipolii. De aici până la deprinderea meschină de a lua peste picior oamenii, e o cale lungă de tot..." (pp. 34-35) O trăsătură specifică a firii românești, excelent sesizată de Constantin }oiu, este combinația destul de surprinzătoare dintre comic și lașitate. Exemplul dizgrațios este furnizat de o întâmplare petrecută în timpul Congresului Uniunii Scriitorilor din anul 1955 când, în așteptarea rezultatelor alegerilor pentru diversele funcții de conducere participanții se amuzau înfruntându-se într-un concurs de redenumire vulgară a unor opere literare (Baltagul devenise
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
de greutate. În plus, dacă ar fi să credem informațiile postate pe internet, rivala lui Nicolas Sarcozy la Prezidențialele din Franța, din 2007 și-a aranjat dantura. De altfel, nici o Primă Doamnă sau Prim Ministru (femeie) nu afișează o siluetă dizgrațioasă, în ciuda structurii corporale sau a vârstei. Mijloacele hard de a obține / menține un corp de vis sunt concentrate în chirurgia estetică. Cei care ne repară încearcă să ne reconcilieze cu noi înșine. Și nu e întotdeauna simplu. Chirurgia estetică, ivită
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă și transfiguratoare - o ideologie ale cărei racorduri se văd din ce în ce mai dizgrațios pe măsura înaintării epicului din roman spre mijlocul secolului al XX-lea. Oricât ar fi de grandios (deși nu este) sau de fidel în reconstrucția și percepția epocilor, Petru Dumitriu mi se pare mai interesant în percepția umanului (aproape toți
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
scufundă fără speranță, totul pare să concure la prăbușirea sa. Fragilizat de faptul că facturile neplătite se adună, iar șefii săi îl sar mereu când vine vorba de avansări, Matei trăiește o nouă depresie când își vede bucătăria invadată de dizgrațioșii gândaci. Se simte umilit ca om. Contemplând-și din exterior propria existență este curpins de scârbă de sine: "... aș fi vrut să nu bag în seamă nici apariția gândacilor de bucătărie în apartament, adică acele insecte scârboase care se strecoară
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
pa-re să spună strângerea să de mână pre-lun-gi-tă călduros. Vom pune pe pi-cioa-re Ame-ri-ca/New Prospect/Central High. În mijlocul unei lis-te aparent fără sfâr-șit, Ire-ne ci-teș-te cu voce tare: "Ah-mad As-hma-wy Mul-loy". Bă-ia-tul se miș-că ele-gant, e înalt, dar nu dizgrațios, ju-cân-du-și rolul, dar fără să exa-ge-re-ze - prea demn ca să se mai-mu-ță-reas-că, că unii din-tre co-le-gii săi, pen-tru sus-ți-nă-to-rii din public, cu flu-tu-rări de mână și chicoteli. Are puțini sus-ți-nă-tori - se aud apla-u-ze răz-le-țe. Așezat în primul rând, în-tre alți doi
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine, și urăște femeia de 60 de ani, care pe scenă arată de 30 ; dizgrațioasa care , sub luminile rampei, fascinează ; frigida care te uluiește cu „temperamentul” etc. Mda... Mor după criticii tineri care nu se documentează. Într-o revistă mondenă (VIVA, parcă) cineva , vorbind despre o tînără actriță din Germania, ne dă o informație prețioasă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze critic, să privească, să asculte. Lacrimile erau pentru ziar. Dar acum stătea și plângea cu grohăieli dizgrațioase pentru că Janet Pardoe o părăsea pentru o săptămână. — Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor, nu poate rezista și se duce și se Împerechează cu amîndouă, una după alta și apoi cu ambele simultan. De obicei, nu-mi face nici o plăcere să mă uit cum Frumoasele sînt luate În primire de ființe atît de dizgrațioase ca masculii speciei omenești și În momentele respective Îmi feresc de obicei privirea, Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i placă sau nu. M-am uitat la el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a ieși din marasmul ăsta decît salvarea prestigiului. Prestigiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Bîlbîie. Desigur, nu de la Pangratty se aștepta să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să spună în cuvinte. * * * Pe doamna Bumbescu o cunoscu la aniversarea zilei de naștere. Invitase toții angajații firmei, împreună cu nevestele. Marina era scundă, grasă, purta o fustă scurtă ce nu se potrivea cu vârsta destul de înaintată și care-i scotea dizgrațios la vedere o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit, pufăind, în neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și bine pregătit profesional este numit secretar la primăria unei comune, unde funcționează un primar corupt. Între cei doi începe, bineînțeles, un război al nervilor, purtat de personajul pozitiv cu grație, iar de cel negativ într-un mod deșănțat și dizgrațios. Acesta este subiectul romanului Anotimpul tranziției de Baciu Tudor Codreanu (Transilvania Expres, Brașov, 2007). Autorul relatează, cu o mare (și naivă) implicare sufletească lupta dintre bine și rău. El folosește prilejul pentru a descrie dezordinea și nedreptatea instaurate în societatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al unei defulări turbulente și adeseori dizgrațioase. El asistă la un act intim lipsit de semnificație artistică și nu poate decât să se rușineze de indiscreția pe care (involuntar) o comite. Chestia cu blondele care își leagănă anusul ca un drogat coada este de neuitat. Despre blonde
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu. Apă cu... mîță. Ce bîigui, omule?! Nu vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sau pe cel care îi cheltuie? Ca să-l iubești pe viitorul partener de viață tragi cu ochiul la conturile sale? Dacă acestea sînt dodoloațe, pînă unde merg concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]