750 matches
-
-ți vine să-l compătimești. Dar sumbrul și inflexibilul justițiar, transformat brusc în justificatorul plin de gingășie al unor fapte rușinoase, nu se mulțumește să ne smulgă compătimirea. El vrea să-l și admirăm. De aceea, își ia un aer doct și explică solemn că experiența sa merită studiată cu atenție, pentru că nu este una ca oricare alta. Nu mai lipsește mult până la a declara că a colaborat cu Securitatea ca să se documenteze, cu un curaj bărbătesc, în legătură cu modul de funcționare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
acolo unde, între geți și sarmați, își scrie „Tristele” și „Ponticele”, și meleagurile bănățene? Aparent nici una. Și totuși... Un lexicon de geografie din 1780, editat de Karl Gottlieb von Windisch la Bratislava, sub numele de „Geografia Regatului Ungar”, ne informează doct că orașul Caransebeș a fost o colonie romană și se pare că vestitul poet Ovidius a trăit aici în exil. Într-o lucrare mai târzie, scrisă la 1847, într-un limbaj mai popular și deci mai apropiat cititorilor epocii - „Trăsături
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
un propriu și o întâmplare care ni-l face disponibil). Bineînțeles, este foarte ușor să glosăm savant în marginea faptului că o parte din cunoașterea mărului este dată de universalitatea lui, iar altă parte de singularitatea sa, și să dezbatem doct care sunt proporțiile. Însă întrebarea fundamentală a și scăpat: cine garantează, ca al treilea termen, că universalitățile cu care am înconjurat mărul sunt acest măr singular? Platon a hrănit cu aceasta o întreagă tradiție, strecurând poama discordiei. La întrebare, Mathaeus
Așteptăm pe un altul? by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2827_a_4152]
-
versiunea ei istorică românească. Postmodernismul românesc al lui Cărtărescu îmi apare că o excrescența critică a autobiografiei sale de artist. Ceea ce nu înseamnă cîtuși de puțin că nu avem în față o lucrare de sine stătătoare, bine informată, deși nu docta în chip ostentativ, riguroasă în mînuirea conceptelor, în clasificările inevitabile, si mai ales, echilibrată în judecățile de valoare pe care nu le evita, dar nici nu le aruncă spre a se conforma unei mode ori spre a se diferenția cu
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Don Juan, susține Rousset, supraviețuiește mulțumită mai marii sale încărcături mitice și afective. Ultimul capitol al studiului, Don Juan astăzi, e interesant, dar parcă prea subțirel. E limpede că vine să întregească mai curînd din spirit de obligație o analiză docta și cu oarece ambiții de exhaustivitate. Altfel nu-mi explic de ce Rousset nu descoperă nimic cu adevarat semnificativ modificat în paradigmă mentală a mîțului lui Don Juan. Printre puținele chestiuni asupra cărora zăbovește se află modificarea primului invariant, figură Mortului
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea terna/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Școlii ieșene de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana de înot). Că și aceasta satiră, care sfîrșește, semnificativ, într-un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cu multă fantezie despre personajele sale, și trebuie spus că la atâta acumulare de detalii el capturează în continuare atenția cititorului, ținând-o prizonieră până la sfârșit. Cumva tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și altora. Ce intenționează McEwan să ne povestească? Schematic judecând, nimic extraordinar. Cu toate acestea extraordinarul există totuși, în subsolurile fiecărei
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
o instituție necrofila, introvertita și glaciala, așa cum era înainte de 1990, cu privirile întoarse exclusiv către memoria difuza și către arhiva sistematizata, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
Dan Iosif sau Victor Atanasie Stănculescu. Autorul stăpânește artă montajului, creând din cuvinte un film al evenimentelor din decembrie 1989, un film alert și dramatic. Istoricii de profesie vor utiliza, fără îndoială, asemenea cărți că "materie primă" pentru studiile lor docte și riguroase. Peste mulți ani, însă, când un cititor va dori să retrăiască tot ceea ce am trăit noi în decembrie 1989, el nu va recurge la un studiu de istorie, ci va trebui să citească tot o carte că aceea
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
apoi să fie devorat de câini" ș.a.m.d. Mai aflăm și alte "minunații" din introducerea lui S. Țesu: Afrodita și Hermes au născut un "androgen" (iar sic!), pe care l-au numit Hermafrodit. "Astăzi se știe însă că, intervine doct Țesu, hermafroditismul nu este decât o aparentă, neputând există în natură". Cam asa debutează Enciclopedia erotică. Mai găsim în interior și file de Dicționar, la fel de prost și de prețios scrise: "Sărutul este un simbol al uniunii și al adeziunii reciproce
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de diavol. Mai mult
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor pomenite. Ele sunt scrise într-o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta fervoare pentru o poezie a
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cele patru ale numărului - aritmetica, geometria, astronomia și muzica) fiind exponenți ai clerului catolic. În Occident, savanții s-au format sub bolți romano-catolice, iar Etimologiile episcopului Isidor, considerat drept ultimul savant al culturii antice, sunt o dovadă a cît de docți puteau fi purtătorii patrafirului cu purpură. În ochii contemporanilor, hispanicul Isidor s-a distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la elanul închinat obștilor mînăstirești adăugînduse grija de a ridica în Sevilla o bibliotecă ajunsă celebră prin
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
o „enciclopedie“ în sensul medieval al termenului, acela de culegere de cunoștințe menite culturii generale. Cine vroia să pășească pe o treaptă elevată de educație trebuia să-și însușească buchia celor 20 de cărți ale Etimologiilor, devenind astfel un spirit doct, adică o minte pentru care cultura păgînă, asimilată în amănunțime, devenea baza teoretică menită a apăra subtilitățile adevărului creștin. Din acest motiv, a spune despre Enciclopedia lui Isidor că e un instrument de lucru înseamnă a-i degrada statutul, reducînd-o
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
Cult e numai spiritul care simte sugestia concretă din spatele noțiunilor abstracte, sarcina etimologiei fiind de a reda mirosul inițial al celor mai inodore noțiuni. E vorba de mireasma primitivă din care s-au desprins mai tîrziu aromele neutre ale limbii docte. E asprimea fățișă a gesturilor grobiene din care s-a ivit apoi eleganța tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de menuet pe o scenă șubredă, a cărei podea se crapă din prea multă
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne scrie un eseu doct a cărui amănunțime a informației e dozată în așa fel încît cititorul să nu moară sufocat de scolii oțioase. Oricum, la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul semănînd
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Sorin Lavric Cînd savanții intră în altercație doctă, tensiunea dialogului e dată de cruzimea cu care fiecare vrea să- și învingă adversarul. E ca într-un duel cu aparențe protocolare în care respectul pe care îl arăți celuilalt e în contrast cu prăpastia ce te separă de el. Pe dinafară
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le altora, autoarea și le aplică întâi și-ntâi, sieși. Exclamația de pe ultima copertă a Ioanei Pârvulescu
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
par picate din cer. E o retorică atît de imponderabilă în paginile cărții că autorul pare să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o absurditate doctă. Atîta doar că absurdul nu vine din aberația unor minți medievale cărora bunulsimț le-a răposat sub extravaganța temelor discutate, ci din prăpastia dintre maniera scolastică de a pune problemele și obișnuința actuală de a le trata. Maladia e aceeași
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
puțin de 107 pagini de referințe critice, conținând (aproape) tot ce s-a scris relevant despre opera poetului, din 1969 până azi. Semn, poate, că a sosit momentul ca exegeza lui Brumaru să treacă de la faza tezelor de doctorat (fie... docte, fie excesiv-empatice: oricum, irelevante critic) la cea a monografiilor autentice. În orice caz, mi se pare încurajator să constat, și în cazul acestui poet defel facil, că utilitatea unei asemenea ediții de autor depășește simplul protocol editorial al consacrării. Atunci când
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
la care consimte prin afinitate lăuntrică. La astfel de naturi, aspirația spre frumos nu se poate mărgini la treapta unei satisfacții artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
în stabilirea unor distincții conceptuale (metafizica tăcerii/cîntarea fără cuvinte/vorbirea despre Dumnezeu fără a-l numi, sau cele trei ipostaze ale firii isihaste: pelerinul, pustnicul și bufonul întru Hristos) e prea clară pentru a se bizui doar pe travaliu doct. La Nicoleta Baciu descrierea noțiunilor se face prin intuiție trăită, nu prin erudiție exterioară, de aceea autoarea e mai întîi palamitică și abia apoi cabasilică. Latura palamitică a isihasmului (de la Grigore Palama) pune accentul pe mistică cu neglijarea teoriei (mîntuirea
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
logic și gramatical - în polemică pe un teritoriu minat de Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu, întreaga Europă, cu actori, actanți politică și de afluenții ei în timp - se Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Mihai politici și culturali deja cunoscuți. arată o doctă demonstrație, nu de Eminescu, precizând: „consider că Pe asemenea p la t fo rmă , încriminare a adversarilor care au există o analogie structurală între întreținută de un gazetar de stânga perturbat biografia lui Eliade cu munca științifică și imaginația Pierre-Yves
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]