303 matches
-
stilistice, pe care le observăm în evoluția artistică a romano-catolicismului, corespund unei vădite nesiguranțe în ce privește armonizarea formelor plastice cu fondul dogmatic. Dincolo de sinodalitatea ecumenică, dogma romană a sporit mereu cu noi adaosuri și deși nu putem susține că fiecărui adaos doctrinal i-ar corespunde o modificare de stil artistic, suntem ispitiți să credem că lipsa unei certitudini centrale în ființa catolicismului e cauza atât a necontenitelor adaosuri dogmatice, cât și a deosebirilor de stiluri. Nu vrem să facem din aceste observații
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
topics that are broadly using those concepts. The first chapter refers to the way in which the Constitutional Court has reflected on the nature of the Romanian political system and how this decision can be set in the context of doctrinal reflections. The second chapter deals with a constitutional right, namely that of association in political parties and how it is regulated from a comparative perspective. The chapter also addresses the complex relationship between the possibility to establish political parties and
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
în acest sens, părți ale textului. Șapte dintre aceste studii au fost scrise în ultimii doi ani pentru volumul de față. „Două concepte ale cunoașterii” reprezintă o formă revizuită și dezvoltată a textului „Zwei Erkenntnisbegriffe”, publicat în volumul Critic and Doctrinal in Kant, editat de Rodica Croitoru, Editura Universității, București, 1992, și în revista Noesis, vol. XVIII, 1993. „Kant în cultura filosofică românească” reia pasaje din două texte cu același titlu, publicate în Revista de Filosofie 6/1994 și în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București, 1991, pp. 80-102. - „Zwei Erkenntnisbegriffe”, în Rodica Croitoru (ed.), Critic and Doctrinal in Kant, Editura Universității București, 1992, pp. 35-43 și Noesis, vol. XVIII, 1993, pp. 85-93. - „Filosofie critică și construcție metafizică”, Revista de Filosofie 5/1993, pp. 445-51. - „Kant în cultura filosofică românească”, în Revista de Filosofie 6/1994, text dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
printre multe altele, vitalitatea comenzilor private, �n Fran?a că ?i la Paris, ?i existen?a unei clase de arhitec?i cultiva?i ?i creativi, deci gata s? r?spund? acestei cereri. 6.�Academia de arhitectur? ?i artă oficial? Organizarea doctrinal? a artei este una dintre marile realiz?ri ale lui Colbert. Academiile s�nt instrumentele acestei politici culturale de prestigiu care se vrea exemplar?, chiar dincolo de grani?e. Academia de arhitectur?, condus?, �nc? de la fondarea să, de F. Blondel (1618-1686
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de o zonă tematică specifică: aceea a sistemului judiciar și a funcționării sale eficiente, un sistem judiciar care astăzi este menit să joace un rol complet deosebit, într-un cadru de acțiune cu totul altul față de cel stabilit în viziunile doctrinale. Se pare că, de fapt, conceptul însuși de legalitate a evoluat, cuprinzând semnificații și referințe valorice odinioară mai puțin relevante. Așa cum afirma și Przeworski (1998), în democrație, în special, dimensiunea securității a căpătat din ce în ce mai multă relevanță, sau este vorba despre
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
societăților umane, indiferent de originile lor istorice sau de moștenirile lor culturale. Acumularea de produse ale creativității științifico-tehnice, În partea doua a secolului al XX-lea, a condus la un salt calitativ major În obținerea dezvoltării economico-sociale, caracterizată prin denumirea doctrinală de „Noua Economie”. 5 Mitran Daniela, Creativitatea factor dinamizator al performanței economico financiare a unei Întreprinderi industriale (Teză de doctrorat), București, ASE, 2006, p.3. 6 Godoroja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (Teză de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
societăților umane, indiferent de originile lor istorice sau de moștenirile lor culturale. Acumularea de produse ale creativității științifico-tehnice, În partea doua a secolului al XX-lea, a condus la un salt calitativ major În obținerea dezvoltării economico-sociale, caracterizată prin denumirea doctrinală de „Noua Economie”. 5 Mitran Daniela, Creativitatea factor dinamizator al performanței economico financiare a unei Întreprinderi industriale (Teză de doctrorat), București, ASE, 2006, p.3. 6 Godoroja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (Teză de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cu caracter secret. Pentru aplicarea unitară a măsurilor de prevenire și combatere a acțiunilor teroriste pe teritoriul României, la nivelul Serviciului Român de Informații a fost elaborată și supusă aprobării CSAT, Strategia națională de prevenire și combaterea a terorismului, document doctrinal fundamental în materie antiteroristă, care cuprinde un ansamblu de principii și măsuri destinate realizării sistemului național de prevenire și combatere a terorismului pe teritoriul național, precum și instrumentele derivate pentru aplicarea acesteia. Organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a doua, doctrinală, constituită din cărțile 11-13; la mijloc, cartea a zecea, care e mai greu de clasificat. S-au avansat diferite propuneri pentru a explica această structură insolită. Confesiunile, s-a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 279 de scrisori, din care 54 provin de la corespondenții săi (printre ei, Paulinus de Nola și Ieronim, dar și personaje influente din Africa romană). Augustin le scrie oamenilor politici și funcționarilor statului, dar compune și lungi scrisori cu conținut doctrinal, scrisori-tratat, potrivite cu gustul vremii, așa cum făceau și Ieronim și Pelagius. J. Divjak a descoperit și publicat în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin și 2 ale unui corespondent spaniol
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a învierii tuturor oamenilor. Celestius a fost condamnat și a plecat spre R, oprindu-se în Sicilia, unde și-a răspîndit ideile. Dorind să-i condamne pe adepții săi, Aureliu a cerut intervenția lui Augustin pentru a aprofundare a termenilor doctrinali ai problemei, iar pentru o acțiune concretă s-a adresat guvernatorului Marcellinus, care deja colaborase cu folos la organizarea și încheierea conciliului antidonatist din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aprofundare a termenilor doctrinali ai problemei, iar pentru o acțiune concretă s-a adresat guvernatorului Marcellinus, care deja colaborase cu folos la organizarea și încheierea conciliului antidonatist din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfîrșit cu aceeași energie și hotărîre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținînd în cele din urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Această condamnare nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a informat pe Augustin despre succesul său făcînd să-i parvină, fără nici un cuvînt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură, nemaifiind vorba de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416, unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărît să se obțină confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul de Hippona i-a trimis papei Inocențiu cartea sa Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împotriva lui Iulian: Polemica con Giuliano. Opera incompiuta, intr. și note N. Cipriani, trad. it. I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a presupus din partea lui cel mai mare efort doctrinal, întrucît se referea la o problemă fundamentală, esențială a doctrinei creștine; în urma polemicii cu Pelagius, ies la iveală chestiuni precum cea a naturii umane ori cea a păcatului originar, cărora Augustin le găsește răspunsuri, cum e doctrina harului, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
16. Activitatea de scriitor a lui Augustin în paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele doctrinale care au constituit armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filozofice și religioase, și aproape niciodată acela al artei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și popularizare a vieții ascetice; pe lîngă aceasta, descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobîndită în perioada cînd dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrie și a prietenilor săi învățați. Evagrie spusese că, atunci cînd carnea și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sînt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-numiților semipelagieni: diversitatea de origine și de formație culturală a exponenților acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon. Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase un minim spațiu autonomiei liberului arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din Riez, în șapte cărți (Contra Faustum Reiensem libri septem) trebuie să fi fost foarte însemnată, în special din cauza nivelului intelectual al personajului cu care Fulgențiu intra în polemică; din nefericire, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de procedee riguros logice și de concepte derivate din filozofia neoplatonică, în care pătrunseseră multe procedee din logica aristotelică și multe doctrine ale Stagiritului; atestările extrase din Sfînta Scriptură, care serveau de obicei ca bază și ca instrument pentru controversele doctrinale creștine, sînt aproape absente din analiza dezvoltată de Boetius în Micile opere teologice (Opuscula theologica). De altfel, nu trebuie să uităm că Boetius era un laic și că modul cum aborda el dezbaterea teologică era diferit de cel obișnuit; așa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și s-a adresat poporului compunînd omilii mai simple, datînd din anii pontificatului său; multe dintre ele, cu siguranță, s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591; caracterul lor e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul nu este nici banal și nici plat; numeroase exemple îl anunță deja pe autorul Dialogurilor. Avem apoi douăzeci de Omilii despre Iezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]