5,938 matches
-
de vară, după al doilea an de facultate, când am fost și eu, pentru trei zile, cu alți colegi de la Litere și Istorie (îmi amintesc că aveam patul lângă Dinu C. Giurăscu), "brigadier" pe șantierul Bumbești-Livezeni (poate ați văzut vreun documentar cu "Hei-rup, spargem munții în pumni!"). Trei zile doar, deoarece n-am suportat nici viața de tabără, nici "romantismul" care ne era insuflat. Cineva m-a sfătuit să înghit cretă și să alerg o jumătate de oră după care să
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
că atât durerea, cât și insomnia cronică afectează percepția timpului. Ceasul intern poate fi dereglat și de substanțe; un exemplu celebru este oferit de un fost parlamentar britanic ce a acceptat în 1955 să i se administreze mescalină în cadrul unui documentar al BBC. În acest film, ce nu a fost difuzat în cele din urmă, parlamentarul menționa că el percepea pauze extraordinar de lungi între întrebările ce îi erau adresate de către intervievator. https://www.youtube.com/watch?feature=player embedded&v=Hd4rgyZzseY
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
surprinse de filmările spectaculoase de la National Geografic iau probe de țesuturi vii pentru arhivele lor pe care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea documentarului vine aproape de la sine și te va urmări toată viața de acum înainte cu finalul apoteotic ca un apus romantic de soare: adenocarcinom biodiferențiat ulcerat se recomandă cura chirurgicală a tumorii Ars Poetica Trăim într-o lume cu toate reperele
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
În acest sens, putem spune că “Solothurner Filmtage“ - zis și “Journées de Soleures” sau “Giornate di Soletta” (căci are loc în Elveția, țară cu patru limbi oficiale!) - s-a impus și la ediția din acest an, a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveția are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficțiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
țară cu patru limbi oficiale!) - s-a impus și la ediția din acest an, a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveția are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficțiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich Kappler a surclasat ca numar de bilete vândute (131.525) filme de mare spectacol și cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveția are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficțiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich Kappler a surclasat ca numar de bilete vândute (131.525) filme de mare spectacol și cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119.637) sau “Heidi” (82.241). De aici și tema uneia dintre dezbaterile propuse de
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119.637) sau “Heidi” (82.241). De aici și tema uneia dintre dezbaterile propuse de Festival: De unde gustul publicului elvețian pentru non-ficțiune? “Mais im Bundeshuus” (“Le genie helvetique”) - câștigătorul premiului pentru cel mai bun documentar în acest ianuarie la Solothurn - are toate șansele de a deveni un mare succes de public, și aceasta nu doar în Elveția. Este un film despre ce se petrece în spatele ușilor închise: în ianuarie 2001, la Palatul Federal din Berna
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
și accesul publicului și al presei interzis, așa că timp de 18 luni, Jean-Stephane Born (născut în 1969, studii de scenaristică în Italia și diplomă de realizator la Departamentul de Audio-vizual de la école Cantonal d’Art din Lausanne, autor al unor documentare apreciate la festivaluri naționale & internaționale - “Connu de nos services”, “La bonne conduite”, “En cavale”), însoțit de o echipă de filmare, a așteptat în fața acestei săli și a înregistrat cu răbdare și minuție fiecare gest, reacție, grimasă, declarație, confesiune a parlamentarilor
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
plin de suspans, un adevărat thriller politic, care se urmărește realmente cu sufletul la gura. “Mais im Bundeshuus” este un film ce ar trebui văzut și de publicul nostru, cum ar trebui văzut și “Hans Hilft - Ein rumanisches Abenteuer”, un documentar cu tematică românească, dar cu protagonist elvețian: Hans Koller, un pensionar de 67 de ani, fost șofer care, la volanul camionului, străbate drumurile României, aducând ajutoare unde poate și, mai ales, cui are nevoie cu adevărat. Hugo Sigrist și Markus
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
30 de ani, plecată în Turcia pentru a-l găsi pe rotofeiul Mustafa, fost portar la imobilul unde ea era femeie de serviciu. Acest film cu subiect de telenovelă și povestit asemeni unui roman, pe capitole, este turnat ca un documentar, autorii mărturisind că nu au avut un scenariu prestabilit, nici o linie definită a acțiunii, totul fiind improvizat, actorii construindu-și personajele în funcție de reacția partenerilor lor (metoda Mike Leigh face prozeliți!). Tot despre o călătorie este vorba și în filmul “Au
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
dramei Mănăstirii Vladimirești, o „carte patetică despre Romeo și Julieta la mănăstire” (p. 227). Probabil că e mai bine că nu a făcut-o. A rămas un martor și un mărturisitor care aspiră continuu spre literatură, care suferă că ineditul documentar pe care îl aduce nu are suficientă încărcătură simbolică, nu are suficient efect estetic. Dar, dacă nu are originalitate literară, are autenticitate documentară. Petre Pandrea este un intelectual de marcă din acea plămadă nobilă de rezistență la comunism, stirpe despre
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
dar, în mare, însăși viața normală a României din acea epocă, distrusă în modul cel mai brutal de comunism, și azi, încă departe de a fi recuperată. Într-o Bibliografie subiectivă (vrea să zică selectivă) autoarea ne comunică sursele de documentare folosite: presa, presa literară, jurnalele, „agendele” scriitorilor (Gala Galaction, E. Lovinescu, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Arșavir și Jeni Acterian), memoriile, corespondența, volume de interviuri și anchete literare, albume fotografice, înregistrări radio. Ea consultă cu pasiune cataloagele, anuarele, ca acela editat
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din "Muzica sonoriza orice atom" vine din Istoria ieroglifică (p. 284). Fără a fi monden, Bacovia era, în mod ciudat, "un amator de baluri". Ce erau balurile de altădată aflăm dintr-un întreg documentar, prelungit în note (p. 584). E loc de precizarea unui expert: "Primul poet român care folosește cuvântul âbal> e Iancu Văcărescu. (...) Următorul pe lista iubitorilor de baluri e Alecsandri" (p. 288). Bacovia a insultat Bacăul cu sintagma "lume de dugheni
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
care povestesc, George Banu și Dominic Dembinski, deopotrivă, și cei care au scris aceste mari teme asupra cărora continuăm să ne învîrtim și să ne situăm în diferite ipostaze și raporturi. Mi-am amintit că am revăzut de curînd un documentar minunat despre Jean Giraudoux. Era special, așa cum a fost și personajul-autor. Se păstra cu discreție în film ceva din ciudățenia autorului, din bizareriile pe care le-a cultivat cu savoare. Acel tip de memorie care conservă și partea umană, vie
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
reprodus din ziarele epocii "8 pagini pline de viață de pe vremea aniversatului". Pentru nostalgici reproducem un sinistru poem suprarealist: programul TV din 26 ianuarie 1989. "19.00 Telejurnal; 19.25 Marelui fiu al patriei - înaltul omagiu și recunoștința întregului popor. Documentar (color); 19.45 Imn pentru conducătorul țării. Spectacol literar-muzical-coregrafic (color); 20.45 cu poporul pentru popor (color). Producție a Casei de filme cinci. Regia: Gheorghe Vitanidis; 21.50 Telejurnal". l În SUPLIMENTUL DE CULTUR|, nr. 10, pe lângă o dezbatere despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
Orient Expressul, plasat pe locul paisprezece; noroc că Oscarurile nu sunt concurs de popularitate! În caz că vă întrebați unde se situează următoarea producție românească, o găsiți la numărul 75: Milionari de week-end. Filmul lui Lucian Pintilie e pe poziția nouăzeci, iar documentarul lui Thomas Ciulei e unul dintre codașii topului: între premierele din 2004, ocupă penultimul loc. Lăsând la o parte aceste considerații, mă voi mulțumi să comentez câteva dintre lungmetrajele câștigătoare. Medalia de aur revine filmului Patimile lui Hristos. Ceea ce e
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
blestemând ceasul în care am cunoscut-o pe fiică-sa, iar eu porcul, conform proverbului sfânt-românesc: fiecare ia ce poate. Nevastă-mea ștrincănește fără întrerupere de douăzeci și șapte de ore, după ce i-am verificat cunoștințele istorico-literare pe bază de documentar Discovery privind viața și activitatea lui Ulise și a muierii lui, Penelopa... Așa că vă așteptăm aici, în mijlocul naturii, că avem de toate, minus Ion Il... Se întrerupsese convorbirea tocmai când să pronunțe numele fostului președinte. Sigur că m-am supărat
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
ghid, despre mărirea și decăderea dinastiei Romanovilor. Este și motivul pentru care regizorul Aleksandr Sokurov a ales să creeze, pentru sărbătorirea celor 300 de ani de existență a orașului Sankt-Petersburg, al cărui simbol este, fără îndoială, și Ermitajul, nu un documentar clasic dedicat muzeului și istoricului acestuia, ci un film poetic, în descendență tarkovskiană: Russkij kovceg/ Arca rusă, 2002 (prezentat în cadrul recent încheiatului Festival BIFEST, alături de Moloh, 1999, și Tată și fiu, 2003, purtând semnătura aceluiași Al. Sokurov). Clasicul narator al
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
și cu privirea înlăcrimată Divinitatea, fă ca titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în închipuire pe Creator, înduioșat și receptiv la o asemenea doleanță, lăsând la o parte vizionarea documentarului de pe Discovery privitor la originea omului, apăsând pe butonul interfonului și întrebând: -Poarta Unu? Petre, trimite-l pe Iscarioteanu de la Serviciul "Blaturi" la mine - urgent! Adică, nu: spune-i că l-am rugat să pună la cale niște blaturi, că
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
unui dramaturg new yorkez care s-a deplasat acolo cu trupa sa de teatru și a produs peste 200 de interviuri cu locuitorii orașului. Din interviuri a rezultat o piesă, din piesă, un film (Proiectul Laramie). Paradoxal, acesta e un documentar cu actori (o distribuție numeroasă și remarcabilă prin numele pe care le include: Christina Ricci, Steve Buscemi, Laura Linney), în care apar - portretizați tot de către actori - și membrii trupei în interacțiunea lor cu locuitorii orașului. Debutul regizoral al lui Moises
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
metraj "bazat pe fapte reale" investighează cazul lui Aileen "Lee" Wuornos (Charlize Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului ei (abuz sexual în copilărie, sărăcie, alungarea
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
ei de sănătate mentală, agravate în timpul detenției, probleme care ar pleda împotriva respectivei coerențe. Poate e momentul potrivit unor interogații care depășesc nivelul individual, tratat de aceste două filme: de unde atâtea arme? Care e sursa acestei violențe omniprezente în S.U.A.? Documentarul lui Michael Moore, Cântec pentru masacru șBowling for Columbine (2003)țpune aceste întrebări pornind tot de la cazuri individuale, dar vânând mereu explicații de mari dimensiuni (economice, politice sau sociologice). Dar cazurile lui Moore sunt cu atât mai terifiante cu cât
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
în investigația sa - Moore adoptă poziția americanului de rând care pune întrebări de bun-simț - regizorul are ca țintă suplimentară demonizarea unor celebrități îi diminuează impactul. Ca și Cântec pentru masacru, Prin negura războiului a obținut Oscarul pentru cel mai bun documentar (2003). Mult mai puțin flamboaiant decât cel al lui Moore, filmul regizat de Errol Morris se concentrează pe figura lui Robert McNamara, secretarul apărării în administrațiile Kennedy și Johnson; evident, nu putea fi doar o biografie: se inserează în interviu
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
100000 de civili japonezi, bărbați, femei și copii" - la care a participat - morală pentru că, în acest caz, moralitatea depinde de câștigarea războiului. Ce rămâne din vizionarea acestor filme? Poate cea mai importantă e ideea că nici știrea de televiziune, nici documentarul nu sunt complet non-ficționale, iar filmul artistic (bun) nu e nici el ficțiune pură.
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
Când ajunge în dreptul meu, simt că miroase tare a Paciuli, iar mâna mi-o strânge cu o mână moale, feminină. De această mână mi-am adus aminte când l-am văzut căzând în genunchi în fața plutonului de execuție într-un documentar (adaug tot azi, mai, 2004).
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]