234 matches
-
se vor căde cu rețete, iar fiind trebuință...să fie dator a merge ori zi ori noapte, ca să cerceteze pe bolnav și să-i orânduiască doftoriile.” In cazul în care „doftorul spitalului” nu va putea merge după rânduiala sa, iar „doftorul cel mare” să aibă a merge ca să rânduiască doftoriile bolnavilor.” La începutul acestui așezământ vodă, vorbește despre nevoia de apă a spitalului. Apoi spune: „Deosebită fiind trebuința nu numai pentru spital ce și pentru a obștii folos...prin a noastre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca banii. Unele din ele, am putea replica, seamănă mai curând cu veșmintele: lepădate de unii, adoptate grabnic de alții. În „adunările dănțuitoare“ descrise de Kogălniceanu la 1839, majoritatea participanților aparține clasei de mijloc: „scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi“ (s.m.), mândri așadar de titlul pe care începuseră să-l arboreze profitând de relaxarea anumitor convenții sociale. În comedia Îngâmfata plăpămăreasă, femeia meseriașului, în dorința ei de modernizare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui o tradiție. Se poate spune că îi premerge lui Mihail Sadoveanu. Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
nou, prin denunțul unuia, Sandu, din banda lui, și de astă dată se anunță o sentință grea fiind vorba și de asasinarea lui Bozoncea, fostul șef al cetei. Ibovnica oferă trupul ei apetisant gardienilor și îi facilitează evadarea. Boale și doftori Nu te juca, soro: boala n-alege! O damă către Regina Elisabeta Nu toate personajele literaturii noastre sunt sănătoase tun. Multe cad bolnave. Dintre ele însă, unele se vindecă, fie cu concursul doctorilor, fie de la sine. Care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Mărțișor și 5 poezii. 1874. Continuă colaborarea la Convorbiri cu nuvelele: Vânătoarea, Hatmanul Baltag și poeziile: Domnița și robul, Mini. 1875. În paginile aceleiași reviste apar : Astronomul și doftorul, Șanta, Două nebunii (nuvele), Țiganca (versuri). 1876. Semnează, în Convorbiri, nuvelele: Duduca Bălașa, Cânele Bălan și poezia A mea domnie. 1877. Se tipăresc, în revista de la Iași nuvelele: Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul. Este tradusă în limba germană, de către Mite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ediție a Novelelor lui Gane, în 2 volume (317, 341 p.), cu dedicația "amicilor mei din "Junimea"". Volumul întâi cuprinde: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea, Aliuță, Hatmanul Baltag, Șanta, Astronomul și doftorul; volumul II cuprinde: Două nebunii, Duduca Balașa, Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul, Ochii mamei, Cânele Bălan, În vacanțe, Sfântul Andrei. Tot în traducerea Mitei Kremnitz apar în limba germană nuvelele: Andrei Florea Curcanul și Sfântul Andrei, în volumul Neue Rumänische
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bisericii Sf. Niculai, Discurs la realizarea reformei învățământului secundar și superior, Discurs la înmormântarea lui Gh. Cantacuziao, Anchetă literară, Încheiere. Traduse de M. W. Schroff, șase nuvele ale lui Gane (Comoara de pe Rarău, Aliuță, Sfântul Andrei, Petrea Dascălul, Astronomul și doftorul, Stejarul din Borzești) sunt publicate în volumul Bilder aus Rumänien, București, Bd. I. 1903. Editura "Librăriei nouă" tipărește la Iași volumul autobiografic Zile trăite (294 p.). Colaborare sporadică la Revista idealistă. Apare la Cernăuți, în limba germană, volumul Novellen, traducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
4 iulie 1904". Colaborează la revista bârlădeană Făt-Frumos. 1905. Luceafărul publică în nr. 15-10 din 15 august (p. 296) răspunsul nuvelistului de la Iași la chestionarul publicației, adresat de profesorul Sextil Pușcariu scriitorilor români. Tradusă în limba germană, nuvela Astronomul și doftorul apare în Rumänischer Lloyd. 1906. În cel dintâii număr al revistei Viața românească (apărut la 1 martie la Iași), după programul publicației (Către cetitori) se publică un articol al lui Gane: Cum am tradus Infernul de Dante. După apariția primului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
D. Onciul, Aglae Pruteanu, I. Simionescu, Iacob Negruzzi, Elena Văcărescu, A. D. Xenopol. În traducerea lui Iks, apare la Cernăuți, în limba germană, cel de al doilea volum de Novellen care cuprinde: Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești, Aliuță, Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul, Andrei Florea Curcanul, Sfântul Andrei, Hatmanul Baltag, Două nebunii, Ciubucul logofătului Manole Buhuș, Zgârcitul, Cânele Balan, În vacanțe, Ion Urdilă, Ura din copilărie. Colaborează la Junimea literară. 1907. În Viața românească, apare Mângăiere. La 14 iulie N. Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu departe de doi domni care vorbeau de vreme bună și vreme rea. Mâni are să se strice vremea, zice unul. De unde știi? întrebă celalalt. Am semnele mele. Nu cumva ai întâlnit porcul cu paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la urechile mele, mi-au făcut o mai mare mulțămire sufletească, decât dacă aș fi câștigat premiul cel mare de la docta noastră Academie care, fie zis în treacăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se recunoaște rolul fumigațiilor în tratarea bolii, iar balega de vacă este folosită pentru multe scopuri în societățile tradiționale ale crescătorilor de vite. Altă vindecătoare din satul Lunca a fost Aristița Toader Știrbu - zisă Driță, născută Drăgan, renumită familie de doftori populari. Când și-a spusă ea descântecele însemnate de Olimpia Bădăluță la fel ca și pentru Botușanca, în 22 august 1960 avea 78 de ani. Aristița Știrbu ne spune că descântecele se spuneau de trei ori. De exemplu pentru descântatul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Eufrosinei Petrino, și când, la expirarea contractului de închiriere (26 octombrie 1851), sosește cu toată familia în Botoșani și nu are unde să stea? Raluca Eminovici se plânge și ea Isprăvniciei ținutului Botoșani: eu mă găsesc bolnavă în căutare cu doftor și doftorii și neavând casă de locuință am luat de la soru me dumneaei băneasa Maria Mavrodin aice în oraș două odăi parte din bucătărie grajd și șură în chirie cu luna și cari m-am alcătuit să plătesc opt galbeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ureche - „Mai apoi, după multă vréme, prepuindu-ș Alexandru-vodă pre Despot, l-au otrăvit pre ascunsu”, făcându-le cunoștință cu un „european” capabil să scape de o toxicatio: „Carelu, dacă s-au priceput într-acesta chip otrăvit, s-au dus la doftori [niște „doftori” de felul celor evocați și în îndreptarea legii - codul valah le zice „vraci” -, pricepuți în prepararea unor remedii, legea de la Târgoviște îi proteja: „[...] fără numai cele ce-au fost cumpărând, de va fi vraci, de ce va avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Candachia, fiica marelui logofăt Pătrașcu Șoldan, și apoi cu o fată a hatmanului Orăș105 -, socru al vornicului Moțoc și al lui Vasile Lupu. Simțindu-se otrăvit, boierul „s-au dus la gazdă, avândú ierbi împotriva otravei date de la un doftor priiatin, că aștepta elú una ca acéia de la Gașpar-vodă. îndată au luat ierbi și au început a vărsa otrava cu mare cumpănă de viață”. Gaspar Grațiani, mimând el însuși intoxicarea, a dat vina pe stolnici, „că au fostú bucatele cotlite
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el să-l fie otrăvit”, și, la fel, nu voi mai evoca moartea lui Grigore al II-lea Ghica, otrăvit, în 1752, de un fost medic al sultanului cu o supradoză dintr-un leac; Ghica a murit „rău doftorit de doftorul cel nou Mihail Manu, care, pentru dare multă de bani, i-a orânduit așa-zisa teriacă cerească și i-a cășunat o letargie de moartea”. Căci „lista” ar fi mult prea lungă. Uneori se amestecau și Doamnele Când ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Știa acest lucru și Miron Costin: „Numai ce au căutat a purcéde Ștefăniță-vodă, și-n cale mergândú, amu de Tighinea aproape, pe Bicŭ, la un sat anume Luțénii, au căzut în boală foarte greu, lungoare, care boală au priceput îndată doftorul că trebuie să i-a sânge, ce n-au ascultat... și adăugându-se boala și ales toamna amu, așea de greu l-au cuprins hierbințeala, cât pănă la Tighinea au strătut frănitic, adică buinguit de hire. Cu chipul ciumei era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-au cuprins hierbințeala, cât pănă la Tighinea au strătut frănitic, adică buinguit de hire. Cu chipul ciumei era boala, că i-au ieșit și bolfa la o mână, însă nu era ciuma, ci direaptă lungoare cării boli îi dzic doftorii maligna”. 96. în Călători străini..., vol. III, p. 391. 97. N. Vătămanu, op. cit., pp. 66-78. 98. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 184. 99. Informațiile furnizate de Alex. Lepădatu, (Știri privitoare la istoria țărilor române în Cronologia lui Siglerino
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luni, fie fost bolnav încă mai denainte vréme, al doilea ginerile Mării sale, Scarlat vel păharnic, feciorul pre învățatului și prea știutului marelui dragoman al Porții turcești, al lui Alexandru Mavrocordat, încă de la țară pătimind câtăva vréme, căutându-l cu doftori și acolo cât au fost, iar după ce l-au adus la scaunul Târgoviștii, numai trei zile mai zăcând, poate că mai mult lui Dumnezeu au plăcut decât părinților și tot neamului lui, s-au pristăvit lăsând jale mare foarte jupânesei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apreciere; bine; binefăcător; de bine; binefacere; bisturiu; boli; cabinet; cardiolog; ceas; chin; chinez; chirurgie; cifră; competent; confuz; conștiincios; consultație; corupție; cruce roșie; cruce; cunoaștere; curățenie; curățenii; curator; da; dăruire; devotat; dezinteresat; disciplinat; doctor, halat; doctor, binefăcător; doctor, boală; doctori; doctorie; doftor; dorință; emoție; eșec; expert; familie; familist; gardă; generalist; ginecolog; grav; greu; idiot; indiferent; infecție; infirmier; îngrijire; înțelepciune; înțelept; inteligență; interes; iscusit; jurămînt; leac; lecuială; lecuiește; lecuitor; luare de minte; măcelar; mama; mare; medic; medicamente; mesager; meserie; mîncători de bani; minciuni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Kirițescu, Eugen Barbu, Preda, Ioan Groșan, Cărtărescu; și în general aceleași titluri servesc unor secționări tematice diferite. Altfel spus, "pasiunea și sexul" sunt urmărite în creații în care, ulterior, vor fi cercetate "alcoolurile și bețiile", "agresiunile și încăierările", "boalele și doftorii". Favorizați sunt prozatorii realiști, urbani (Călinescu în Enigma Otiliei și Bietul Ioanide) și suburbani (Barbu în Groapa). Cu câteva excepții, proza fantastică, onirică, alegorică e ocolită. Și aceasta deoarece pe autor nu-l interesează, cum spuneam, codificarea simbolică, refracția personajelor
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
de vechi în română: a intrat mai întâi în limbă cu varianta prognostic, atestată din 1693, în Foletul novel , calendarul lui Brâncoveanu: „mai adaos-am și alte, ale altor astronomi, prognostice”; aceeași formă apare la Cantemir, în Istoria ieroglifică: „prognosticul doftorului”. Cantemir include termenul în Scara a numelor și cuvintelor streine tâlcuitoare, ca grecism, cu explicația „cunoștință înainte, gâcitoare, gâcire”. Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (Gh. Chivu, E. Buză, A. Roman Moraru, 1992) indică sursele posibile ale formei vechi
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
ideologic. Personajele sadoveniene de acest tip sunt caracterizate prin însăși naționalitatea lor. Un statut aparte îl are occidentalul, alteritatea absolută, complet neintegrat, purtând titlul generic de "neamț"; ocupația este cea care definește în acest caz: "Neamțul e mașinist, morar sau doftor". Cu totul altă viziune apare la Panait Istrati: "naționalitatea nu juca nici un rol, cu condiția ca curtezanii să fie tineri și frumoși, delicați, discreți și nu prea grăbiți" (Chira Chiralina). Un defect al cărții ar putea fi contaminarea unor observații
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
apuc să-l întrerup pe vecinul care, bineînțeles, nu mă aude și continuă: - Noa, vezi-l-ai, bade? Cât putea să-l coste pe dom' ministru Nicolăescu să-și angajeze un jurist? Că domnu'-aestaaaaaaa... O, iacă-tă-l și pe dom' doftor Oprescu... - Ce zice-ce zice?, întreabă soacra lui Haralampy. - ,Eugen Nicolăescu? Este pacientul numărul unu al României.", ne informează domnul director al Elias-ului și al etc. Iar acesta nu e un diagnostic... Nuuuu?!!? Ei, așa da: profităm de ocazie și
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
originilor latine, o latinizare (prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
au rămas în grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce interesează mai mult în epitafe este că prin "povestea" la prima persoană, dar transmisă printr-
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]