110 matches
-
roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu se lăsă mai prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
populația, vă adresez „bine ați venit!” La fel de solemn, întinse o mînă cordială. - Șezi! După ce ispiti stampilele de pe repartiție, strigă din ușă cu multă energie: - Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru, bodogănind, din magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu’ Niță, de fiecare dată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asurzitor care-l făcu să tresară. Se destinse la vederea lui Parker și Brett. Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit. De fapt, nu prea arătau a arme! Brett, cu o mutră satisfăcută, se despovără de câțiva metri buni de plasă. ― Asta-i calabalâcul. Testat și gata de misiune. ― Îi chem pe ceilalți, zise Dallas dând din cap. Lansă ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a bucătărie și a levănțică, tu ești puiul madamei Ana, îți șoptește cu vocea ei dogită, nu sunt eu doica ta ? Nu e Spiridon fratele tău de lapte ? Și cât trăiește madam Ana, să știi că nu ești singură pe lume ! Și ai și o soră grijulie, și mai este și conu Ștefan, ce om bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta. Din păcate sânt zdravăn la cap. Strigătul ei era cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și exasperați că nu-și pot plăti ratele la împrumuturi și vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre zările cenușii ale plecatului din țară.... Cartea drept mărturisitoare a lui Gheorghiță Savel beneficiază de un plus de lumină chiar de la citatul camaradului de suferință, N. Steindhardt: “Cât de bine văd că singurul lucru important nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El ținea loc de ziar, de aparat de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc figura dumitale, spuse Medlon. Îmi pare rău, atunci am băut puțintel, adăugă cu un râs dogit. Cayle se gândi că ceea ce spusese-celălalt despre Împărăteasă putea fi periculos pentru un om aflat în poziția lui. Zise cu voce tare: - N-am avut impresia că s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit, domnule colonel... Totuși, dacă stau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ceva? Scarlat arătă cadavrul șoferului. ― Fă-mi un serviciu și du-l dincolo. Mă enervează. * ― Ai întîrziat, mormăi Raul Ionescu. Stătea pe trepte, înconjurat de mucuri de țigară. Arăta obosit și descurajat, cu umerii ploștiți și ochii tulburi. Glasul părea dogit. ― Am avut treabă sus! A trebuit să car mașina ăluia în altă parte. Inginerul ridică din umeri fără chef. Nimic nu mai avea importanță acum. ― Pe urmă am cărat cadavrul în dormitor. Dascălu se așeză alături și-i luă țigara
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din cap. ― Chestiunea se prezintă astfel, domnule Miga: În situația în care refuzați, ori vă trece prin cap ideea nefericită de a informa autoritățile, părinții dumneavoastră... Lăsă fraza în aer privindu-l fix. Alexandru se interesă cu o voce goală, dogită: ― Ce se întîmplă cu părinții mei? ― Pac! Pac! Pac! Pac! făcu Dascălu tăvălindu-se de râs. ― Țin să vă avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
biletului se afla printre dumneavoastră. ― Cine adică? Eu? Nevastă-mea? De bietul Ioniță ce să mai discutăm! Atunci cine? ― Observ, surâse maiorul, că pe Melania Lupu o treceți deliberat cu vederea. Florence Miga izbucni într-un râs îngrozitor. Un râs dogit, amar, de bărbat care bea singur într-o cârciumă cu capul căzut pe masa udă. ― Melania, șef de bandă! E prietena mea din copilărie, domnule maior, și țin la ea. Ne leagă niște ani, o tinerețe, mi-a botezat băiatul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
d-astea, muiere bătrână și proastă! - O să vezi, mare minune dacă n-or bate până diseară clopotele la Sfânta Vineri! Spărgătorul de lemne cădea rar în Cuțarida. Nimeni nu știa de unde vine și unde se duce. Îi auzeau numai glasul dogit, pe sub uluci: "Sparg la lemn'! Sparg la lemn'!" 284 Îl cunoșteau și copiii. Era un om fără vârstă, cu un ochi alb, scurs, care nu vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dus prin școli. - Stai și ascultă, mătușă, a sfătuit-o el, că o să vorbească românul ăsta acum... Baba Marghioala a stat. Lunganul, după ce i-a rugat pe cei din margini să se apropie, a început să răcnească cu voce popească, dogită: 348 - Fraților, domnul primar Rigo a hotărât să vă paveze străzile, pentru că, fraților, nu se mai poate... Este? - Este! au zis câțiva, cam fără convingere. - Poate o da Maica Domnului să scăpăm și noi de noroiul ăsta, că eu una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colo ! strigă Ologu. Ia adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia cu un mers legănat și se așeză lângă ei. Ce-i, mă, șontorogule ? spuse, cu un glas gros și dogit, ca o gheață crăpată. Ce strigi așa la lume ? — Dă-i tu, mamă, ăstuia micu’ să mănânce. Noi nu ne pricepem. — Tu cine ești ? întrebă orbul, căutând să dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi. — Te doare, măi, puțulică ? auzi un glas dogit, care nu mișcă buzele chipului pe care-l privea, de parcă cineva ar fi vorbit din spatele unei măști. — Auzi, ciovico, mai bine mi-ai da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La etajul acela și la ora aceea mirosea totdea una a ceapă prăjită. Nu făcea să te superi pentru atâta lucru. La etajul următor, ușa pe care o căuta era închisă. Dinspre cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de comparație pentru trupul și sufletul omului. Oala are gură, buză, gât, burtă, toartă, mănușă, mână, picior, când e bine arsă are glas frumos, iar când e ciobită sună răgușit. Fecioara este asemănată cu oala nouă, fata greșită cu oala dogită, iar femeia bolnavă cu hârbul. În proverbele și zicătorile locale, oala este termen polivalent: „Sună a oală”, pentru omul grav bolnav, adică „e pe ducă”, trage să moară; „S-a făcut oale și ulcioare” - pentru omul mort de multă vreme
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ăștia ce mi-au stîrnit uimirea Și, ca un Șoarece mare, umblam încolo-încoace, când două dobitoace mi-au și atras privirea: întîiul blînd și pașnic, în totul plin de vrajă, au celălalt năprasnic, cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
capete-nțelesuri cuvenite. Dar când în propoziție s-au așezat, Cu surprindere au constatat Că virgula, cu tupeu, s-a strecurat Între subiect și predicat. Bine, dar unde s-a mai pomenit Asemenea fapt, de neîngăduit? A protestat, cu glas dogit, Un semn de întrebare cocârjit. Întâmplarea n-a rămas fără urmare Căci, după o ortografică judecare, Virgulei i s-a dictat eliminare De către imperativul semn de exclamare (!) Asemeni virgulei, care la loc nepotrivit s-a infiltrat, Sunt mulți parlamentari din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ani lipsea de cel puțin două zile, după datele autopsiei, și nimeni nu venise să Întrebe ce avea poliția de gând să facă. De ce nu a fost dată dispărută? Poate pentru că nu era nimeni care să sesizeze că lipsea? Sunetul dogit, al telefonului se auzi din buzunar și Logan Înjură. — Logan, răspunse el. Era recepționerul, care Îl anunță că avea un vizitator jos. Logan se Încruntă către teancul de declarații de pe birou. — Bine, spuse el Într-un final. Cobor imediat. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar tu nu Îl auzi, ești preocupat de arătarea aceea, ce dracu’ o fi fost, că doar nu... Te străduiești să refaci toate fazele; cum s-a ivit mototolul acela, cum s-a metamorfozat, cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fundul bazinului era nisip, și nu piatră rece. Se chinuia, strângând din dinți, să execute exercițiile dictate cu un ton aspru și neîndurător de instructor. Instructorul era o femeie. O femeie-bărbat, care i se adresa pe un ton autoritar și dogit, de-ai fi zis că fumează cel puțin două pachete de țigări fără filtru pe zi. Dar instructorul nu fuma. Femeia-bărbat înaltă, osoasă, cu umeri puternici și picioare drepte, masculine, cu părul decolorat, dat peste cap și strâns invariabil cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]